| = a uitat un nor | Monica Fagetean [06.May.05 12:19] |
| "cu urma mea-nsetările să ung..." acel să ung mi-a sfâșiat inima de vulcan stins și iar aprins... ce drum de ape mici, umbră a lunii o vărsătoare și eu, aproape drag, Anne | |
| + lăsînd o urmă iute ma preling | Maria Prochipiuc [06.May.05 14:43] |
| Vocea prelinsa a poetei in lacrimi albastre iti unge nu numai sufletul,dar te face sa intelegi frumusetea si simplitatea cuvantului modelat in versuri atat de curgatoare cu incantatii muzicale precum stropii de ploaie, care intilnesc in drumul lor tot felul de instrumente pe care isi canta bucuria sau tristetea. Descopar aici un secret magic al poeziei ca modelaj formal. As inclina spre starea romantica a autoarei, dar gasesc si alte elemente care conduc spre modernism, iar liricul o defineste in toalitate pe autoarea acestor versuri: ploaia-și are drumul ei, dar a uitat un nor în ochii mei și picături albastre se preling în inima vulcanului se sting și pulsul însetărilor ating de nori, de soare, de petale plîng. | |
| = Monica Fagetean, Maria Prochipiuc, | Radmila Popovici [06.May.05 17:35] |
| Monica, în schimb cîtă prospețime după ploaie! Uneori apare curcubeul, mai multe odată. Ai zice că merită să existe vărsători(uri)(oare). Maria, maaare mi-a fost surpriza și încîntarea să am un astfel de musafir prin rouă și spini. Am impresia atît de "în serios" nu mi s-a luat nici o poezie. E ceva nou pentru mine cu excepția romantismului care există. În doze mari. Ai perceput mesajul întrecîndu-mi toate așteptările. Mă simt onorată și, oarecum, alintată. Dar să nu se creadă că mi-au crescut aripi prea lungi, încît să mă ridice mai sus decît pot plana. Multă recunoștință pentru atenție și încurajare! Tuturor, cu drag, umbra lunii | |
| = Lacrimi vieneze... | Eduard Eliade [06.May.05 19:43] |
| Cum ar spune Maiorescu..."Mânzii noștri... la Paris învață!"...Draga mea, această poezie îmi amintește clar de ruso-moldovenii refugiați prin Sicilia, lângă vulcanul Etna...intonând canțone în stilul lui Dante...( Probabil de acolo, se va naște ereditar acel sânge ferbinde, aproape tropical din vena cavă eminesciană..., devenind peste ani - bleu, albastru,... vânăt, aș zice...)...Lacrimi vieneze sau...și mai bine...venețiene???... | |
| = unui "îndrăgostit" | Radmila Popovici [07.May.05 09:54] |
| Stimate Eduard, remarcasem anterior că ai ceva cu rușii (în subsolul unei epigrame), dar nu mă privea, deși insinuările tale erau indiscrete. Aici, însă, dai busna nu atît să-mi faci un comentariu, pe cît să-ți afișezi enorma "dragoste" față de ruso-moldoveni. Îți sugerez să cauți o țintă mai însetată de polemică cu aer politic și, poate, nu pe un site de poezie. N-am chef să mă îndreptățesc, cu atît mai mult să-mi apăr încercările poetice de "mânz", cum afirmi tu, de "sus", că ar spune Maiorescu. Îți apreciez oricum marele efort de a-ți pune mintea cu un "biet învățăcel" ca mine. Succes, sunt sigură că ai nevoie! | |
| = hm | florin bratu [08.May.05 22:53] |
| mie imi place, dincolo de idee in sine, modul in care ai reusit sa impui un ritm aparte cu rime ce cad dupa un vers taiat parca dupa legile unui cantec vechi. | |