| = da | Lucian Mușet [03.May.05 19:52] |
| Plăcută această descriere a unei secvențe și mai ales blestemul "asculta-m-ar cu inima să m-asculte". Cred că versul "uneori mi se spune că sunt dus cu capul" ar trebui ușor modificat, nu vibrează alături de rest, sau cel puțin așa mi se pare mie. În rest, numai de bine. | |
| = multam lucian | florin bratu [03.May.05 19:59] |
| hm. stiu ca risc mult cu ludicul in versurile mele si ca nu am ajung sa/l inserez de fiecare data cand trebuie. totul e perfectibil, insa. doar ca de obicei nu am rabdare sa caut cele mai bune cuvinte, deh, si mai sunt fascinat si de "lectia despre cub" a lui nichiita. multam de prima trecere, daca nu ma insel. | |
| = mi-ai adus un zambet si-o emotie | Nuta Craciun [02.Oct.05 19:06] |
| imi place tonul, iar primul vers face o introducere in lectura foarte ...sagalnica, nu stiu, se simte jocul fascinant al cuvintelor: calaritul unei pasari, sau "uneori mi se spune ca sunt dus (cu capul) as renunta la aceste doua cuvinte, dar vezi eu abia sosesc..." frumos: "sunt unii care vorbesc despre minotauri si sfincsi si rasboinicii centauri ca despre animale fara timp fantasme ale inexplicabilului si ranile lor nimeni nu le vede pe trupul meu" uite, parca a-n ceput sa ma doara o rana de centaur... Anana | |
| = hei | florin bratu [03.May.05 23:29] |
| ce stupid is. evident ca trebuie sa fi renuntat la cuvintele alea doua. de fiecare data imi scapa ceva. doar ca nu am schimbat niciodata nimic din ce am postat si mi/i greu sa incep acum. multam mult anana. | |
| = Florin | Ana Suter [03.May.05 23:29] |
| imi place foarte mult libertatea si avantul tau din poemul asta. Mi se pare ca ai vorbi singur, cu tine, ca unul care are timp destul. Ori cand nimeni nu-ti mai povesteste nimic, te povestesti tie insuti. Iti ziceam eu de simboluri si imi ziceai de figuri de stil...eu nu le simt lipsa, deloc. Am remarcat dezvaluirea, iarasi si iarasi :) | |
| + Fiare | Negru Vladimir [04.May.05 07:41] |
| "asculta-m-ar cu inima să m-asculte"... e multa viata ascunsa aici... poate ca nu conteaza "vehicolul" cu care circuli, el e doar partea volitiva si depozitarul energiilor tale... forma inchipuita reprezinta doar natura fortei de care dispun cei ce il "calaresc"... tentatia zborului... dar nici unul dintre noi nu vrem sa falfaim aiurea din aripi fara pereche... ar fi doar un gest de instrainare... insa Florine poate prea adesea cei de langa noi nu isi mai amintesc cum e sa te inalti iar nu sta in puterea noastra sa ii ducem in brate spre taramuri de care se tem. remarc poezia pentru atmosfera si dinamica gandului. | |
| = florin | ioan ravel [04.May.05 08:12] |
| ce gând nebun așternut literă peste trup cum rănile nevăzute ale atâtor războinici fără timp se-nfig oarbe și surde într-o floare din soare călărind spre vindecare inorogi și păsări phoenix... am două mici observații nu le lua în seamă:) "sfincȘI ȘI...", "războiniCII CEntauri..." altfel, numai de bine! | |
| = blestem | Ion Diviza [04.May.05 08:51] |
| cine are ochi de văzut să-i scoată cine are urechi de auzit să și le taie și să picteze cu ele o floare din soare asculta-m-ar cu inima să m-asculte Demult n-am mai citit un blestem atât de frumos. Felicitări pentru poem. | |
| + inorog sau pasare | Dana Stefan [04.May.05 09:24] |
| viata este o pozitie a timpului. moartea este o pozitie a timpului. ele sunt ca iarna si primavara. se succed intr-o regenerare. subiectivitatea duratei este un fapt perfect natural, uman, pentru ca timpul nostru e raportat la puterea gandului ce ne permite sa construim o ordine si o prioritate a lucrurilor, chiar si separate de lucrurile in sine, daca mintea si sufletul nostru ne-o cere.. aceasta calitate ne permite sa deosebim si sa separam ideile despre noi insine chiar si inafara noastra, invatind astfel sa ne identificam cu ideea noastra, despre noi.. dar vezi eu abia sosesc calărind un inorog alb sau o pasăre pheonix versul acesta dovedeste dimensiunea spirituala a existentei umane. Linea | |
| = hei | florin bratu [04.May.05 11:40] |
| frumoasa dimineata mi/ati facut voi ana multam ptr comm si mai ales ptr ideile tale (crede/ma extrem de constructive).acum am ideea iar. o sa caut si cuvintele. negrule multumesc de trecere, ganduri si steluta acordata, desi am aici unele greseli care acum ma cam dor. multam ca ai vazut putin dincolo de ele. ravel te cam asteptam, sincer sa fiu. iar observatiile tale imi sar acum in ochi ca niste barne (nu le vazuzem nici ca paie) o sa fiu mai atent de acum, de altfel am mai facut niste greseli pe aici. incantat de trecerea ta. ion diviza si trecerea ta prima pe aici e o incantare ptr mine. e un blestem care si mie imi place sa/l pronunt. dana intotdeauna cu imbratisarea ta calda, fara de care tare mi/ar fi greu prin timpul asta. iar ideile cu care ma blagoslovisi is incantatoare si iti multumesc din nou. | |
| = "și cum se încordează gândul" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| As vrea sa aud acest ritm al tau, energic si ferm, de la incantatie la blestem, cu o insiruire de coloana, inspre inalt. O chemare launtrica ce cutermura timpuri din "ei" si ai vrea sa treaca "ranile lor... pe trupul meu". Orbirea, pentru a nu cunoaste, asurzirea pentru a nu auzi nici macar gindurile, ci doar cu "inima... asculta-m-ar cu inima sa ma asculte". Mi-ar fi placut primul vers din ultima strofa sa fie atmonic cu intregul poem care este maiestrit de poetul tragic. "dus cu capul", dus de tot, lunatec... dus... atit.. ar fi fost indejuns. Incheierea aduce o dimensiune atemporala ce lasa timp timpului si destihn destinului. Si Poezie poeziei tale... dar vezi eu abia sosesc calărind un inorog alb sau o pasăre pheonix Frumos, Florin, revin cu incintare. Drag, Ela | |
| = multam ela | florin bratu [04.May.05 16:54] |
| intr/adevar versul cu dusul nu l/am intuit asa cum ar fi trebuit, ce sa mai fac. pe langa si cateva alte scapari de lovire nearminica a cuvintelor, insa cu voi cei de aici am putut construi un poem mai bun d.p.d.v. stilistic, motiv ptr care multumesc trecerii tale. | |
| = minotaurii | Elia Ghinescu [04.May.05 17:33] |
| Florin,am tot citit si recitit poezioara asta a ta toata ziulica.M-au atraz minotaurii.De ce?Pentru ca,de multe ori,simteam o gheara interioara care rupea carnea vie de pe sufletul meu.Nu puteam s-o definesc,caci nu se vedeau urmele in exterior.Insa acum dau un nume acelei rautati:minotaur.O fi bine sau nu.Oricum,cine stie sa asculte "asculta-m-ar cu inima". Mai trec prin paginile tale. Elia | |
| = se zice | florin bratu [04.May.05 17:51] |
| ca de lucrurile care au nume nu trebuie sa te mai sperii, caci le/ai cucerit. se poate naste o arta poetica de aici. :) multam de trecerea elia | |
| = Auzi-m-ai cu sufletul sa ma auzi( cu drepturi de autor:D) | Musat Dana [04.May.05 21:06] |
| "asculta-m-ar cu inima sa m-asculte"...mda, nu iti mai zic si eu ca asta e un blestem frumos( :D), dar o sa iti spun ca, da, ai dreptate, de fiecare data, lumea asculta cu urechile si poate cu mintea, uneori, dar aproape niciodata cu inima, decat daca li se intampla lor. Ce trist, nu? "uneori mi se spune ca sunt dus cu capul"...versul asta nu mi se pare nelalocul lui, asa cum au zis unii pe aici. Mi se pare realist in aceasta mare de metafore si sentimente. si spun ca e realist pentru ca lumea( vezi, iar lumea asta care ma inebuneste si pe mine:D) e cea care vede doar carapacea, exteriorul, nu cauta sa gaseasca si acel spirit platonician( imi dai voie sa ii spun asa?) si atunci te judeca, fara sa iti vada ranile, in cazul tau provocate de aceste creaturi ale inexplicanilului timp. | |
| = ...corn si cenusa... | Salomeea Stuparu [04.May.05 22:41] |
| "ce albă-i și foaia aceasta și cum se încordează gândul sălbatica fiară" ...alba e foaia pana cand ghearele gandului vor scrie pe ea unduitoare versuri din cenusa pasarii phoenix amestecata cu picaturi de sudoare in cornul inorogului.... ...inceput, sfarsit, inceput...mereu inceput, indiferent ce se intampla...un ciclu firesc al vietii... ...imi place viata pe care am vazut-o in poeziile tale, Florin... Cu drag, Lizush | |
| = dana, lizush | florin bratu [05.May.05 10:12] |
| drag de trecerile voastre. multam ptr prima trecere dana si ptr emaptia ta multam ptr cuvintele tale lizush, ptr cercul tau si viata pe care le oferi poeziei mele. | |
| = părere | Liviu Nanu [11.May.05 00:10] |
| Tema colii albe e veche, unii ar spune chiar răsuflată. Tu însă ai adu-o bine din condei și chiar dacă demarezi timid, ca un personal, poezia ta prinde un suflu liric pe măsură ce se citește. Am spus "se" pentru că textul se citește singur, curge ușor ca o poveste și se oprește (ușor poticnit, în penultimul vers) tot ca un tren. Și totuși e POEZIE nu mijloc de transport în comun. Poate în versul cu minotaurii ar merge mai bine inversat, "și sfincși" nu prea sună. Pe scurt, mi-a plăcut. | |
| = multam liviu, cu intarzieri | florin bratu [12.May.05 11:42] |
| mai ales ptr sfat. da, pe documentul de acasa am schimbat acele versuri, mai era si razboinicii centauri (apud ravel), pe care le/am inversat. | |