| = Frumos | Vlad Catalin [03.May.05 10:50] |
| Poezia imi pare esenta pura, fara amanunte suparatoare, fara cuvinte inutile, doar ideea ce mangaie privirea si gandurile si sufletul. Mi-a atras atentia simplitatea in care a fost prezentata 'aura poetului'. Si simtirile lui, influenta lui asupra celorlalti. Este o destainuire, o confesiune. Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși de pleoapa tremurândă a celor care îi citesc Poeții nu ar trebui să fie vreodată auziți Uneori se mai întâmplă să treacă un poet pe lângă noi Știm asta după schimbările care au loc în atmosferă Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume ei au chipurile acoperite de frunze, de flori, de nămeți pentru a nu putea fi vreodată atinși ascultați întrebați Am dat cateva exemple de randuri care mi-au placut mai mult si aproape am scris poezia din nou. Da, textul tau merita evidentiat, iar prima stea argintie ti-o daruiesc eu, din tot sufletul. st | |
| + tot despre ei | Lucian Mușet [03.May.05 10:52] |
| Uite că azi am pornit la a pune steluțe la poezii despre poeți. Abordarea ta e interesantă, constatativă, dar are valoare și de îndreptar: "Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși" sau "Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume". E minunat să te întâlnești cu poeții cărora le miros degetele a "hârtie coaptă", dar e la fel de minunat să te întâlnești cu poeții care nu scriu, dar pe care îi poți simți după "schimbările care au loc în atmosferă / în faldurile de roșu ale apusului". Să nu-i întrebăm... Felicitări! | |
| = Amelii... "degetele lor au miros de hirtie coapta" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume Ei au chipurile acoperite de frunze de flori de nămeți pentru a nu putea fi vreodată atinși ascultați întrebați" Desavirsita in expresie si forma, poezia ta are aura lirica, usor azurie, usor sidefie, ca si cum, deodata, ti-ai sclada cuvintele in nuantele zorilor. "Poetii nu ar trebui..." - reflectare asupra propriei scrieri, asupra unui nume ce nu-si are rostul decit prin esenta sa poetica. E ca atunci cind scriitorul isi aduce scaunul la masa de lucru si uita cum ii este omeneasca exitenta zilnica, uita de el, isi lasa deoaprte si nume, si virsta si tot. Ramine intr-un Sine creator, dincolo de timpuri si de spatii, purtat numai de aripile liricului. Amelii, demult nu te-am mai citit cu asemenea incintare. Iti multumesc, este poemul meu de azi. Il asteptam de mai bine de o luna. Prinde si steluta mea din azur. Drag, Ela | |
| = ascultati, intrebati... | Elena Albu [03.May.05 11:08] |
| Frumoasa aura de poet! Merita retinut acest portret al artistului.Asa e: ,,Ei au chipurile acoperite de frunze de flori de nămeți pentru a nu putea fi vreodată atinși ascultați întrebați " Succes! | |
| = fara suparare! | silvia caloianu [03.May.05 11:45] |
| Nu vad aici decat o idee fff uzata, care a reusit si sa fascineze in gura unor personalitati...idee insa manifestata aici intr-o formula puerila, (numai expresia "Ei (poeti - n.n.) se vor opri pentru o clipă din munca lor", cat face!!!) | |
| = atmosferă bună. idee ne-bună. | Cristi Suciu [02.Oct.05 19:06] |
| îmi place. ca forma , ca muzicalitate , ca atmosferă e blândă și visantă. cu ce nu mă pot împăca e ideea centrală. adică eu nu văd în felul ăsta poeții. nu suntem obiecte de porțelan delicat. suntem oameni. | |
| = părere | Liviu Nanu [03.May.05 14:54] |
| Dacă aș fi fost cîrcotaș aș fi spus: bleah! și ce dacă? La o lectură grăbită textul pare bun, cînd stăm să analizăm poezia mai îndeaproape sar în ochi cîteva construcții mai puțin reușite, chiar inestetice, începînd cu titlul. Eu cred că autoarea (care recunosc, are talent) s-a grăbit tare să-și expună liric un gînd probabil mai vechi ce-i da tîrcoale și n-o lăsa să doarmă și ne-a pus în față o poezie într-o primă formă, neprelucrată artistic. Dar hai să exemplific versurile cu pricina de care făceam vorbire, versuri care ar trebui să suporte operații de lifting estetic: "Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși", "Poeții nu ar trebui să fie vreodată auziți", "Uneori se mai întâmplă să treacă un poet pe lângă noi" (autoarea ar trebui să renunțe ori la "uneori", ori la "se mai întîmplă" sau și mai corect ar fi să reformuleze tot versul), "Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume" (s-a mai spus, și încă mai frumos). Și pentru că pe la început declaram că nu mă consider cusurgiu, am întîlnit și cîteva imagini frumoase, demne de reținut, de la care ar trebui reconstruit eșafodajul liric: "Degetele lor au miros de hârtie coaptă" și prin strofa a treia ceva, mai precis ideea cu schimbările din atmosferă. | |
| = poetii astia | Dana Stanescu [03.May.05 16:56] |
| ia sa vedem ce rontai azi la tine. Cami, e tare romantica viziunea ta, parca in neconcordanta cu timpurile noastre. stim ca poetii, chiar si geniile , isi aveau si ei pacatele lor. in pragul nebuniei, in pragul saraciei, la limita de jos a moralitatii vremurilor, sunt unii care si-au jucat viata la 'loterie' etc etc... nu mai zic ca ai inteles ce vreau sa zic. hai sa videm ce e aici: -imi place ideea primei strofe, adica trebuie sa citim opera dincolo de viata personala a scriitorului, e si un curent de critica literara care are ca fundament ideea asta ( new criticism parca). -primele doua strofe imi plac ca alegere a metaforelor -sunt ceva influente la 'nume' si ' 'presimtirea trecerii lor'. -mai, finalul ma duce cu gandul la ceva si iar iti dau cu o parabola in cap. zicea o data Oscar Wilde ca antichitatea si l-a inchipuit pe Homer orb si a facut-o in mod deliberat. -as incerca sa nu incep strofele cu Poetii in concluziune: o lectura placuta | |
| = fara suparare! | Vlad Catalin [03.May.05 18:05] |
| Pentru ca am fost primul comentator al poeziei de mai sus, mi-am permis sa mai intru odata aici sa vad si alte pareri. Si pentru ca am vazut ce am vazut, m-am gandit sa mai comentez si a doua oara. Cineva mi-a sugerat sa incerc un eseu despre ceea ce se scrie in subsolul poeziilor, dar Radu a punctat inaintea mea cu off topic-ul, asa ca… Cel mai mult imi plac comentariile care nu zic nimic. Scuzabil cand sunt scrise de membrii noi - la ei e de la sine inteles: nu se pricep la sfaturi. Dar ce facem cu ceilalti? Adica cei care stiu sa dea sfaturi dar nu stiu sa comenteze. Sau sa argumenteze. Sau pur si simplu nu suporta concurenta. Am citit undeva ca intr-o societate piramidala nu trebuie sa existe concurenta decat la nivelele subterane. Primul din piramida e regele si el nu trebuie contrazis de nimeni, urmatorii doi sunt adjunctii, ei nu pot fi contrazisi decat de rege. Si asa mai departe. Sa privim comentariul unui vechi membru al agoniei, al Sirenei, cea de foarte curand consacrata: 1. Sirena observa in tot textul doar o idee foarte foarte foarte degradata, tocita, epuizata care a fascinat pe un oarecare atunci cand a aparut in gura unei personalitati de pe mapamond – scuzati exprimarea, nu-mi apartine. 2. Tot in acceptiunea ei unele cuvinte, odata folosite de personalitati sau nepersonalitati, nu trebuie sa mai fie rostite, scrise sau utilizate de nimeni altcineva. Inventatori din toate tarile, uniti-va (scuze si cuvintele astea au mai fost utilizate) si produceti noi cuvinte romanesti! 3. Exemplul adus de Sirena in sprijinul afirmatiei sale este, precum valuta forte, precum un EURO in democratia americana: Ei se vor opri pentru o clipa din munca lor. Din nefericire exemplul ales este pus intre paranteze mici, care anuleaza alte paranteze mici din formula si anume pe cele de la poeti - n.n., ceea ce inseamna ca exemplu este o biata para si aia chioara, nicidecum un EURO. 4. Am uitat sa subliniez ca ideile foarte foarte foarte invechite se regasesc in poezia 'Aura de poet' intr-o forma puerila. Daca sunt si vechi si puerile, domnisoara Camelia Petre lasati-va de scris! 5. Titlul comentariului face toti banii platiti la firmele de cablu sau la Romtelecom: Fara suparare! Oare ce-o fi vrut sa transmita Sirena prin acest titlu? Mitica, frizerul din Pantelimon, zicea asa musteriilor pe care-i tundea cand era baut: 'Nu te supara, neicusorule, dar ti-am facut doua scarite pe ceafa. Dar nici o grija, in doua saptamani creste.' Sirena, parerea mea este clara: cand faci o afirmatie, fie de lauda - fie de dojana, ea trebuie argumentata temeinic. In plus, daca sunt greseli in text sau exprimari mai putin inspirate, si doresti sa dai sfaturi, atunci da sfaturi caci ele nu supara pe nimeni. Altfel, afirmatiile tale nu valoreaza deloc. Fara suparare! st | |
| = Vlad Catalin (inca o data, vizand poezia respectiva) | silvia caloianu [03.May.05 18:33] |
| 1. ce inseamna "cea de curand consacrata"? 2. din ce spui mai sus, sa inteleg ca eu as fi aceea care si-a gasit concurenta in respectiva autoare si...de aceea "a sarit in capul sarmanei de ea"? 3. cam...te-ai deplasat de la sensul cuprins in cele cateva randuri ale mele. aiurea te-ai deplasat. si, in acest sens, nu mai spun "fara suparare", pentru ca asa e. incearca sa patrunzi un text prin prisma lecturilor, ca sa ajungi sa judeci, sa oferi lauri sau verdicte. eu nu am timp sa spun cu lux de amanunte, uneori, ca "regele e gol"... dar, dar, dar: am oferit cateva repere. desi, alti comentatori, ulteriori, au fost mai delicati, te org sa ii recitesti. poezia nu e mai poezie gratie numarului de admiratori pe site, gratie faptului ca ne-a fost recomandata, din anumite considerente, de anumite gusturi. sa nu uitam: se mai intampla ca poezie.ro sa aiba si vizitatori eruditi, consacrati in arta cuvantului... | |
| = Silvia si Camelia, Camelia si Silvia... | cătălina vieru [03.May.05 21:54] |
| Camelia, daca nu ma insel este primul com. pe care ti-l las; asta nu inseamna ca nu te citesc cat de des am ocazia. Sar succint peste comentariile silviei care, in ultimul timp,(fara suparare, silvia!) are ceva cu toata lumea. Ala scrie prost, aia are idei uzate, ala are clisee, aia etc. Sache ti-a contracarat textul argumentat si tu, cand ai revenit, ar fi trebuit sa argumentezi comentariul intial, nu sa despici firul in 3 subpuncte. Ia-o mai usor cu remarcile gen: nu-mi place! prost! nu mi-ai atins coarda sensibila. Cred ca acest gen de comentarii ar trebui sa treaca la off line, ca e pe aceeasi linie, desi la capatul celalalt cu 'bravo!', 'genial', 'bestial'(asta e in regulament:)). Asta ca o remarca amicala. Camelia, referitor la textul tau, mi se pare bun, ideea este veche, e adevarat, si scriitorii latini incercau sa defineasca artistii. Nu conteaza cat de veche este ideea, ci cum o poate face cineva sa respire prospetime, culoare. La strofa a treia am zambit. Mi-am amintit cum incercam, cand eram mai mica, sa ghicesc in figurile celor care treceau pe langa mine, o poveste. Cat de putini erau poeti! Dar ce frumosi erau... Si ai dreptate, cand trece pe langa un poet.. unul adevarat, Timpul se opreste si natura se lichefiaza in jurul lui, si se pornesc usoare pale de vant... Stiu la ce te referi. Multumesc pentru lectura. Cu drag, | |
| = primavara | Cristiana Miu [03.May.05 22:09] |
| Eu chiar cred ca aici se uzeaza de un cliseu, de o idee invechita, dar impresia mea este ca rezultatul e unul interesant. Poezia Cameliei, in general, daca stau si ma gandesc, are un farmec aparte, o prospetime destul de rar intalnita chiar daca asta nu se explica prin noutatea ideii sau a formularii. Poezia Cameliei are inocenta, are suflu, e ca un copil care iti face o fata de masa din hartie creponata: nu e perfecta, dar e unica si are un aer de prospetime. Mi se pare destul de greu de realizat asta si o citesc cu placere pentru gura de aer primavaratic pe care mi-o ofera lectura. | |
| = raspuns original | Camelia Petre [04.May.05 11:49] |
| Sorin, tu ai vazut aici simplitate in exprimare, ceea ce ma bucura pt ca am pornit de la ideea unei constructii simple, fara prea multe inflorituri ori metafore. dar cat este confesiune e greu de spus. eu am avut in minte imaginea unui poet pe care il prefer, de aici a pornit totul...multumesc pt exemplele tale care au facut ca poezia sa fi scrisa din nou :). am prins steluta ta de argint Lucian, incantata de trecere. daca nu ma insel esti pt prima oara in pagina mea. mi-a placut interpretarea ta. ai punctat corect ideile pe care le-am destainuit in poezie. multumesc pt steluta si apreciere. Ela, ma bucur ca pana la urma ai gasit ceva care sa te incante. am prins si steluta ta de azur. multumesc pt cuvintele tale frumoase. Elena, ma bucur ca ti-a placut. multumesc Cristi, sunt de acord cu tine, dar realistic vorbind:). dincolo de aceste porti fiecare isi poarta visul propriu mai mult sau mai putin constient. multumesc pt parerea ta. Liviu, trecerea ta prin paginile mele ma bucura. intotdeauna reusesti sa vii cu sfaturi bune, cu pareri care pentru mine conteaza foarte mult. voi tine cont de ele la urmatoarele texte. multumesc si te mai astept. Dana, de rontait ai fi rontait tu mai multe...:). buna observatia ta ca nu ai fi inceput cu poetii. m-am gandit si mi-am dat seama apoi ca ar fi iesit altceva, ca si cum ai darama o cladire, pastrand temelia si ai incerca sa contruiesti in loc, un castel. bun. voi lua sfatul tau la alte texte ale mele. multumesc pt parere, te mai astept. Catalina, sunt incantata sa aflu ca ma citesti. imi plac imaginile pe care le-ai redescoperit la strofa a treia. ce frumos te joci...:). eu iti multumesc Cristiana, e prima oara cand aflu parerea ta generala despre poeziile mele. e o parere care m-a incantat, a sunat bine in urechile mele :). mi-a placut si comparatia. frumos! iti multumesc. Nu am urmarit sa repet ceea ce au spus altii. la un moment dat ceea ce se aseaza in mine, ceea ce inteleg din propriile trairi, asta va pot comunica si voua. altfel nu. cumva incerc sa pornesc dintr-o anumita seninatate, sinceritate, launtrica. probabil de aici inocenta... zic si eu. camelia | |
| = Amelii, revin | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ela revine cu o lumina clarificatoreȘ de o luna asteptam un poem care sa ma puna pe ginduri asupra poetilor. Asta am dorit sa spun mai sus. Ma tem ca ai inteles altceva, acum citin raspunsul tau. Si, reluind primul meu comentariu, vei intelege incintarea cu care te-am citit pina acum, de cind te-am descoperit. Mai mult de o luna, doar de cinci. :) Drag, Ela | |
| = foarte frumos | Alin Pop [05.May.05 20:05] |
| numai porumbeii aceia nu mi se par din peisaj. în rest, ideea e foarte pe gustul meu, și chiar de-ar fi fost pusă în vers mai putin armonios decât ai făcut-o, tot mi-ar fi placut. dar pentru că e spusă cu glasul tău (bine descris de brigaela), are mai mult farmec. "Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume", ei devin arhetip, starea de poet este scoasă înafara timpului, ea este forța de creație artistică pe care fiecare o poate experimenta direct. îl înțelegi pe poet numai prin capacitatea de simbioză cu actul creației. abordarea complet subiectivă a ideii ("pentru a nu putea fi atinși" - fiecare recunoaște în sine însuși faptul că actul creației implica interiorizare, taină) este elementul elementul tău de originalitate. unele poezii sunt stufoase în cuvinte. farmecul lor este lingvistic, elitist, erudit. altele sunt cristaline și curg printre degete dar merg direct unde le e locul. nu se cuvine să le judecăm după dialect. | |
| = camelia petre | marina toma [06.May.05 22:49] |
| camelia, inainte de toate trebuie sa iti marturisesc ca te invidiez sincer ca ai vazut poeti. Eu n-am vazut niciodata nici unul decat pe la televizor, de pilda pe Nichita Stanescu...In schimb am vazut oameni exact asa cum descrii ( e cu un "i" sau cu 2?...nu mai stiu...)tu poetii, dar ei nu scrisesera in viata lor nici o poezie. Imi place in mare parte poemul tau, dar... as avea niste obiectii in planul formei, de pilda "miros de hartie coapta" mi se pare destul de fortat,sau folosirea cuvantului "falduri" (falduri ale apusului...) care este pretios si fara impact. Pe urma "nu ar trebui sa poarte vreodata un nume" ca inchidere a poemului ma trimite catre Sorescu si tare n-as vrea...Iti cunosc deja resursele si stiu ca poti mai expresiv si mai original. Sper sa nu te supere prea tare "obiectile" mele. | |
| = rasp. | Camelia Petre [11.May.05 19:44] |
| Alin si Marina, multumesc de trecerea voastra, m-a onorat, in special ca ati venit cu niste sfaturi pertinente, sfaturi de care eu am sa tin seama. Alin, corectia este deja facuta in alt loc, iti voi spune planul meu. ai un nas foarte fin la nuante. Marina, desi nu mi-e usor sa recunosc in public, ai dreptate. acele forme care sunt ceva fortate. Voi face ceva pentru asta. multumesc si va mai astept. | |
| = multumesc | Alexandra Iordache [18.Sep.05 20:12] |
| Textul tau exprima sentimentul de admiratie fata de poeti, de felul in care ei gandesc, scriu, exista si uneori fata de izolarea impusa de ei insasi. Poetilor nu le e teama de nerecunoasterea muncii lor, ei scriu ce simt, ce doresc si impartasesc celorlalti fericirea de a trai. Cunosc taine pe care cititorul nu intotdeauna le intelege, dar pe care le citeste, le simte cu ajutorul poemele voastre. Voi, singurii ce puteti aduce un zambet, o raza de soare intr-o dupa amiaza ploioasa de septembrie. Ca cititor iti multumesc, Alexandra | |