| = "de parca rasaritul ar izvori din tine in fiecare noapte" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "o durere inexplicabilă între coastele închise ermetic în jurul inimii care mușcă din smalțul jocurilor uitate ce nu mai miros de mult a vacanță copilărită cu tălpile goale prin praful uliței și cu genunchii zdreliți de atâtea vise" Plecind de la titlu, am dorit sa spun "negru, verde..." am vazut apoi ca ai scris deja irisii... Poemul cautarilor, desigur in durere, cuvintele striga asta pe nume, fara anestezie, ca si cum e indeajuns de multa viata pentru ca orice suferinat sa fie simtita pina la capat. Poem dens, intens, traibil intr-un ritm incetinit pina la pulsul cincizeci al inimii cerind aer. Metaforele nu fac decit sa hraneasca vital: "maturitate cronică încleștată în puseuri acute", " jocurilor uitate ce nu mai miros de mult a vacanță", "surâsuri conjuncturale exersate îndelung în fața oglinzii", "un colț contorsionat de amintire"... Admir sfirsitul, te admir cum o iei de la capat. Frumos poem, Mihai. Atit de frumso ca iti opreste pe alocuri respiratia. Drag, Ela | |
| = Ela | Vasile Mihai [27.Apr.05 13:48] |
| Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde. Asa este, cautarea, durerea, cautarea si din nou durerea par a deveni, de la un moment dat incolo, laitmotivele unei existente umane. Poate asta e granita pe care trebuie sa o trecem, tributul pe care trebuie sa il platim pentru maturizarea, dorita sau nu, a inimilor, a gandurilor. Cel putin, e valabil pentru mine uneori. Pentru a-l parafraza pe Creanga: "nu stiu altii cum sunt..." Cu drag, Mihai | |