| = Respiro | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Prietenul Imaginar există deasupra tuturor în această poveste. Și, fără să știe nimeni, la un moment dat până și el obosește. ...Am să uit să fac fețe fețe.... Un respiro de mare excepție, Bursucel! | |
| = excelent | Nicoleta Tase [21.Apr.05 09:58] |
| M-ati dat gata voi cu Pacoland-ul vostru. Am citit inca de la prima aparitie si ma tot intrebam cand o sa apara partea a sasea. Mai grav, ma intrebam daca o sa mai apara. Si uite ca a aparut si mi-a dat si o satisfactie grozava citindu-l. Felicitari, Dana. Asa cum zice Eddie, subscriu, un respiro de exceptie. Eddie, c'est a toi maintenant! | |
| = Imaginar | Bianca Iulia Goean [21.Apr.05 11:23] |
| Ei, ce drag imi este ca ni l-ai prezentat pe acest Prieten Imaginar... finally, Bursucel ;-) Tonul este dintr-o data cald, ne aducem aminte in egala masura de copilarie (" nu mai am timp nici măcar să mă joc cu un copil"), prin excelenta timpul prietenilor imaginari, si ne trezim dintr-o data cu dor de tot ceea ce nu vedem si trece pe langa noi. Iar limita dintre real si imaginar este atat de subtire...orașul ăsta care devine mai real pentru mine decât ar trebui. Ma bucur ca ati revenit, dragilor ;-) | |
| = ... | Dana Stanescu [21.Apr.05 11:27] |
| Multumesc Eddie si ma bucur ca iti place ce scriu eu prin povestea ta. Acum sa te vedem pe tine. Nicoleta, nu am uitat de Pacoland, doar m-am 'imprastiat' si prin altele, cum mi-e firea. Am scris chiar mai mult decat e normal pentru mine, chiar ma gandeam ca incep sa stresez pe aici. multam de semn | |
| = În sfârșit! | Elena Marcu [21.Apr.05 11:50] |
| Și eu, ca și Nicoleta, începusem să mă îndoiesc de continuarea Pacolandului și chiar mă bătuse un gând să te întreb. Mă bucur că a revenit. Respiro, respiro, zici tu, dar eu l-am citit pe nerăsuflate. Mi se pare cel mai reușit episod, sau nu, probabil cel mai pe gustul meu. Are umor, sensibilitate, introiecție, joc, ce mai, domne, bun de citit și de continuat. | |
| = ... | Dana Stanescu [21.Apr.05 17:43] |
| chiar v- afost dor de noi, ce placut este sa afli asta. Bianca, tu intotdeauna stii sa ma citesti altfel, parca si mai frumos decat scriu eu. Elena, Eddie este cel 'navalnic' in idei, intamplari personaje, eu sunt cea care rupe ritmul. Azi am respirat .... | |
| = In sfarsit, cum a spus si Elena Marcu | Pavel D. Kiseleff [22.Apr.05 07:21] |
| In sfarsit, Pacoland 6! Un text excelent, ne scoate din problemele lui Paco si ne ofera o incursiune in lumea ciudata a Prietenului Imaginar. Bravo! | |
| = suntem aici | Dana Stanescu [22.Apr.05 09:01] |
| Nu am stiut ca avem cititori prieteni deja fideli. Multumesc, Pavel, de semn. Nu stiu cat e de ciudata, mi-e de ajuns sa ma uit in jur, la ce mi se intampla... cum capata alte dimensiuni lumea.... | |
| = "2 zile voi curața petele ca de cerneală de pe mine." | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Uneori oamenii aștia au darul de a turna de toate în mine ca într-un recipient de sticlă: frustrări, temeri, scrum, confetti, exclamații, mirări. Și apoi lipesc liniștiti abțibilduri cu mesaje pacifiste. Nu sunt consilierul lor pe probleme de imagine, nici psihologul și nici vecina de la parter. Imi imaginez ca prietena mea de la etajul x nu stie ca acolo unde cuvintele se intersecteaza cu taceri ia nastere o minune. Care poate dura o secunda sau poate doar citeva ore, cit ar fi in acest pacoland... al tau, al lui... al vostru. Si care, pentru fiecare din noi, devine, pentru un timp, si al nostru. Ai uneori un fel de a te scrie iscusit incit ramin doar tacind. De inalta uimire. Revin cu incintare. Drag, Ela | |
| = ... | Dana Stanescu [23.Apr.05 12:37] |
| vecina de la etajul I, Ela, se joaca uneori... acum tocmai a fost prietenul imaginar nevrozat. maine cine stie unde va duce povestea... multumesc de semn | |