| = jó reggelt | Dana Stanescu [18.Apr.05 21:57] |
| poezie asteptare intr-o gara 15 minute pe care trebuie sa le umpli cu ceva eventual cu un batran tarandu-si crucea zoom in pe dale melancolie nu ereditara ci molipsitoare acelasi tramvai acelasi drum. salutari Cristinuta, mi-a placut | |
| = "3.897.425 de fire de nisip", conspirand... | Silvia Caloianu [18.Apr.05 22:26] |
| daca scoti suprasolicitata pe site "pisica" si "tramvaiul", pentru ca ai zis de "tren", mai sus, (sa ramana tot "tren", de ce nu?), am impresia ca poezia ta ar avea de castigat... te-am citit cu placere. te vad aici cu mult maturizata, insistand convingator asupra unui "ego" poetic. mai uita-te o data in oglinda: nu-i asa ca iti sta bine in haina acestei poezii? ma bucur pentru tine! | |
| = Dana, Silvia | Cristina Hasse [18.Apr.05 22:47] |
| Dana, am vorbit deja. ;) Silvia, tare nu as vrea sa trec acest text la personale, fiindca tocmai pisica si tramvaiul au un rol foarte important aici... Nu stiu ce sa le fac. Chiar daca se repeta... | |
| = Silvia, cu risc de offtopic | Cristina Hasse [18.Apr.05 22:51] |
| uite ca am gasit o alternativa :) multumesc de sugestie, se vede altfel | |
| = "un rest de trup", si daca? | Silvia Caloianu [18.Apr.05 23:12] |
| Cristina, e vorba de poezie, discutam despre poezie - la naiba complexele! Ai scris o poezie pe marginea careia s-ar scrie un eseu despre asteptare sau despre epuizare, ai scris o poezie in care deceptia se uita in ochii optimismului - totusi! - fara a clipi. Paradoxal? Da! Iti pot demonstra: "încă cincisprezece minute"! Lasa "restul" acela "de trup" (fff. reusita alternativa!) si...mergi inainte!!! | |
| + in cautarea timpului fara sens | Florina Daniela Bordieanu [19.Apr.05 10:03] |
| mi-era dor de-o poezie buna, zambet-albastru, si am gasit-o astazi,e a ta si argumentez, paradoxal, in "lumea asta a drumurilor rotunde", tocmai folosind lipsa de sens a trecerii prin timp a celor fara "față", a anonimului in general. vii mai apoi cu strofa a doua, plina de exemple atipice anonimatului pomenit initial, exceptii care vin sa intareasca regula concluzionata melancolic, as spune continuu melancolic, in finalul poeziei. (abia acum, la finalul comm-ului meu citesc si comentariile precedente si sesizez ca paradoxalul l-a vazut si Silvia, mult mai fin decat mine.) cu bine, tanti-ta Aglaia | |
| = de ce oare? | Alin Pop [19.Apr.05 11:52] |
| dulce melancolie a anonimatului, de unde oare atâta forță de aneantizare? ce pornire ne devorează în secret pe dinăuntru, ne face să visăm la a fi nimic mai mult decât un fir de nisip. melancolia este ereditară în familia noastră după o noapte cu o mie de ochi este cu adevărat greu să nu te ia alt tren, mereu altul, deși orașul este același, gările sunt aceleași. | |
| = raspunsuri | Cristina Hasse [19.Apr.05 12:18] |
| Silvica, probabil nu am fost foarte entuziasta la al doilea raspuns catre tine, dar iti spun acum ca sunt foarte incantata de alternativa pe care am gasit-o. "Pisica" si "tramvaiul" chiar ar fi fost in plus. Primul raspuns a fost o reactie de moment, deoarece personalizasem prea mult textul. Restul de trup, norocul meu, nu-mi apartine :P Dana, uite cum se leaga multe chestii...iti multumesc pentru steluta. Nu stiu de ce, dar am mare incredere in acest text, probabil ca e singura mea poezie, restul... doar o joaca... Alin, iti multumesc si tie pentru vizita. | |
| = Te aștept și la mine-n prag... | George Filosescu [21.Apr.05 23:43] |
| Ne aflăm între două gări: Tu și Eu. Au venit inginerii să măsoare distanețele dintre noi; au venit constructorii să facă un pod și,-n fine, poeții, să scrie o odă. Tu-mi faci un semn cu ochiul și totul se năruie - trenul trece fără oprire prin cele două gări. "Ce fuse asta?" te întreb. "Pasager, timpul nostru" - îmi răspunzi. Luăm loc alături, unul lângă celălalt, în așteptarea altui tren, firește… Te aștept și la mine-n prag, cu drag, | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 04:24] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |