| = dragos | Vlad Catalin [10.Dec.18 14:27] |
| Dragos, ce ai scris tu aici este mai mult decat o nuvela, este roman. M-ai uimit si-mi pare rau ca nu te-am descoperit pana azi. Maria, descrierea ei, a sentimentelor ei, a trairilor ei este amanuntit si bine prezentata. Cunosti psihologia femeii, intelegi tristetile ei si dorintele lor. Ce mi-a placut: Maria își înalță capul și îl sarută din nou, însă acest nou sărut fu molatec, ușor, plin de o pasiune pură ce părea ivită din momenul acela. -Ți-am spus pâna acum că te iubesc? Îți spun acum. Te iubesc și nu cred ca aș putea să întorc sentimentul ăsta inapoi de unde a răsărit. Cu părul desfăcut, căzându-i în cascade peste camasa de culoare închisă ce abia acum își aratase transparenta, cu brațele subtiri vizibile prin materialul transparent al acesteia, duse la spate Maria îl facu pe Marius să întoarca privirea. În clipa în care acestea li se intalnira tresariră amandoi. "De ce faci asta Maria? De ce pleci?" însă Maria nu putea da nici un răspuns... Era scena lor de despărțire. Nu am inteles foarte bine legatura dintre religie si eroii tai: Ioan, Marius si Maria. O sa-mi iau ca tema pentru acasa toate cele 6 parti si apoi voi veni cu un comentariu detaliat. st | |
| = despre pacat | Cirjan Cristian Dragos [02.Oct.05 19:06] |
| Nu cred ca eu il pot numi "roman". Si iara, nu cred ca psihologia femeii imi este atat de clara... Asa cum am spus in biografie... scriu doar ceea ce simt. Nu il pot numi roman, e undeva la granita. Daca il iau ca roman, ar trebui sa il numesc incercare nereusita. Mi-a luat aproape un an sa il termin, iar cand l-am inceput stiam perferct inceputul si sfarsitul; dar nu stiam cum sa il completez. Am aflat pe parcurs, influentat fiind de lucrurile din jurul meu. Despre legatura personajelor mele cu biserica... ei bine viziunea era alta la inceput; dar am denaturat-o complet pe parcurs... sunt insa multe lucruri in majoritatea "lucrarilor" mele pe care le las incomplete, las pe cel care citeste sa isi imagineze el, sa umple el golul acela. | |
| = dragos - partea 2-a | Vlad Catalin [21.Apr.05 09:18] |
| Da, am citit Pacat I pana la VI. Ca sa devina roman, si e 'pacat' sa nu-l faci roman, trebuie sa intercalezi viata personajelor tale dinainte intamplarii pe care o descrii. Pur si simplu sa scrii: Mirela era singura la parinti, a cunoscut prima oara marea la ... ani, a terminat scoala printre primii/ultimii, parintii ei erau ..., colegii spun despre ea ca..., etc. Apoi gemenii Rares si Marius au facut..., au venit din... etc. Incarcand actuala nuvela cu viata si intamplari din viata personajelor tale il ridici la stadiul de roman. La intamplarile descrise de tine uneori aduni umplutura care oboseste cititorul, pierde un pic firul actiunii. Dar nu cred ca e ceva rau, doar mai calmeaza emotiile cititorului, ii da cate o pauza. Ceea ce e grozav (si aici apare indubitabil talentul tau de romancier) e franarea unei actiuni si aparitia in paralel a alteia, in prima faza fara nici o legatura cu prima. Sti sa aduci dragostea in prim plan, sti sa aduci ura pentru un anumit personaj, sti sa ridici suspansul pana la extrem, ceva halucinant, fantastic. Maria, cu ea nu pot fi de acord, chiar daca a mers la preot sa-si ceara iertare fara sa-i para rau. Joaca ei cu Marius, renuntarea la el in favoarea ingerului negru, Ioan, il revolta pe cititor. Chiar daca Maria are circumstante atenuante, datorita puterii fantastice a lui Ioan. Lupta Mariei cu misticul Ioan ma face sa gandesc la nebunia genului feminin, la faptul ca ele cred ca pot rezolva prin iubirea lor totul, pot schimba destine, cumportamente innascute ale genului masculin. De aceea am zis ca ai studiat comportamentul femeilor. Indignarea apare atunci cand isi ia la revedere de la Marius pentru ca a intalnit unul mai frumos, mai deosebit, pe Ioan, pe care crede ca-l poate schimba pentru a se potrivi cu ea. Suspansul e punctul tau forte. Foarte bine conturat, foarte bine ridicat la fileu. De o mie de ori felicitari pentru idee si pentru stilul tau. Dragos, te rog sa mai verifici odata greselile de typo si sa faci adaugirile de rigoare pentru a transforma proza ta din nuvela in roman. Ai pornit pe un drum frumos, ai mers departe cu scrierea si ar fi trist sa nu-l faci roman. Chiar daca lucrul asta te-ar mai costa inca trei ani, merita. Am printat si urmatoarele capitole - le voi citi si te voi comenta mai departe. Ma bucur ca te-am cunoscut. La recitire, Sorin Teodoriu | |
| = despre pacat - numit "incercare de roman" | Cirjan Cristian Dragos [02.Oct.05 19:06] |
| as vrea sa pot, sa fi in stare sa fiu mai coerent de atat... insa in propria mea lume nu exista prea multa coerenta. nu stiu ce as putea spune mai mult; Pacatul a fost doar o incercare, si probabil va ramane o incercare desi am sa incerc sa il recitesc si prin urmare sa il imbunatatesc... sunt uimit de laudele aduse, sunt magulit de faptul ca toti cei ce citesc "povestile" mele imi spun mai mult sau mai putin ca e superb ceea ce scriu; insa in sinea mea... recitesc si imi dau seama de babalul pe care uneori mi-l creez prin mine insumi... tin sa multumesc pentru frumoasele cuvinte Dragos Cirjan [dor] | |