| = doi indragostiti asteapta ploaia | Raul Huluban [17.Apr.05 19:33] |
| Poezia de fata este un peisaj, o pictura, dar mai ales o stare care ia proportii, se adanceste precum o radacina. Spun asta pentru ca nu e doar o creionare a unor sentimente proiectate sau redate prin intermediul toamnei, ci pentru ca toamna in aceasta poezie devine o unealta in mana autorului si ajuns in acest stagiu, poate crea peisaje incrustate cu semnificatii adanci sau doar de suprafata, depinde pe ce mizeaza: pe expunerea atmosferei autumnale, sau pe impletirea dintre toamna si eul liric, nascand o alta lume - a umbrei, in care diferite elemente sunt folosite ca simboluri. Autorul insa expune mai mult in prima parte; eul liric nefiind intalnit, se foloseste de "marionete" (imagini cu un impact mai mult sau mai putin puternic, dar care doresc a avea diverse sensuri). Tocmai acesta este un atu al poeziei: lipsa firului, al eului liric, fapt care nu se realizeaza usor. Poezia pierde din valoare prin enuntarea simpla, chiar daca metaforele si imaginile prezente sunt analizate, cantarite, astfel incat sa sugereze. Constructia gen substantiv-adjectiv devine repetitiva: "lemn putrezit", "cuvinte strivite", "idei ingropate", etc. Chiar si in lipsa eului liric, al fiorului sau, poezia ar transmite mult mai mult daca autorul ar miza pe sentiment, pe cai de a induce sentimentul, nu doar de a-l prezenta: "cadavru trist", "cavou inghesuit". Tocmai aici sugestia ar trebui sa isi faca simtita prezenta: ca cititor, imaginile imi transmit ceva, dar am nevoie si de viziunea autorului, nu doar de creionul acestuia. Deasemenea pauzele dorite prin punctele de suspensie devine iritanta. De exemplu, de la jumatatea primei strofe, incepi sa descrii, doresti sa sugerezi prin prezenta unei persoane, dar vibrarea acesteia lipseste. Tablou descriptiv, enumerativ chiar, doar ca sentimentul lipseste. Un exemplu unde sugestia este simtita e in penultimul vers "doi tineri indragostiti...asteapta ca ploaia". Asteapta - mi se pare minunat. Iar cele trei puncte. Ar fi mult mai bine fara ele. Poezia am citit-o ieri, si din lipsa de timp, am trecut mai departe. Azi am cautat-o, si asteptam sa vad ceva opinii, dar din pacate are doar 11 vizualizari. Nu mai puteam sa ies fara sa scriu cateva impresii. Este o poezie care mi-a placut, destul de perfectibila. Nu renunta la ea, poti reveni peste cateva zile si iti va reusi un peisaj minunat. Frumos... | |
| = raspuns Raul Huluban | Vaduva Stefana [02.Oct.05 19:06] |
| Sugestiile tale/dumneavoastra sunt mai mult decat binevenite,pentru ca in fond si la urma urmei in momentul de fata chiar am nevoie de critici pt a-mi imbunatati stilul. Este foarte adevarat ca aceasta "pictura" nu reda numai peisaje "de suprafata" avand in vedere faptul ca pun accentul in mare parte pe ce se afla "sub",iar factorii principali sunt "intangibili"(cuvintele,ideile si chiar moartea in sine).Tabloul este oarecum banal,des intalnit si foarte usor de descris,dar pt mine are o semnificatie aparte.nu este o simpla creionare ci o redare a propriilor sentimente,desi dupa cum ati constatat eul liric este absent.(dar cu toate acestea este prezent in fiecare amanunt...stiu...o contradictie logica).Mai bine zis tot continutul reprezinta o "autocaracterizare" pentru ca eu sunt acolo,cu sufletul si cu propria-mi infatisare.,iar toamna din poezie nu reprezinta un simplu anotimp. mai mult spus eu sunt cea care le infatiseaza indragostitilor tabloul,pt ca scartaitul asurzitor al portilor este provocat de mine.eu deschid acea lume in care este captiv viitorul lor.batrana care se indreapta "greoi spre un cavou" poate fii chiar fata indragostita care merge la mormantul celui pe care l-a iubit(acum mancat in intregime,cu tot cu cuvinte si idei) de catre vierm) si de ce nu ,fata indragostita pot fii chiar eu. voi incerca sa scap de punctele de suspensie(alta caracteristica a mea atat in creatii cat si in viata de zi cu zi :)) si voi tine cont de sugestii.Trebuie sa meditez putin asupra comentariului :) multumesc anticipat!! | |
| = .. | Raul Huluban [17.Apr.05 23:30] |
| Fara dumneavoastra, te rog. As fi putut insista pe descifrarea textului, considerand-o interesanta atat ca viziune asupra unor lucruri, dar mai ales asupra ego-ului. Dupa ce fac un comentariu, nu mai raspund pe acel text, dar azi fac o exceptie, impresionat de maturitatea cu care privesti o apreciere critica, sau o parere. In poemele viitoare imi voi asterne impresiile referitoare la intelegerea lor cat si in chestiunile de "bucatarie":), lucru care se va intampla atunci cand voi rezona cu ele, sau ma vor provoca. Da, ia-ti un ragaz si mediteaza asupra spuselor mele, dar nu imi da dreptate decat dupa ce vei avea parerea ta asupra lor. Incearca sa nu iti faci o idee de la inceput: greseste sau nu. Detaseaza-te de text si de parere, judeca la rece.. in fine, am o adresa la pagina de autor daca esti deschisa la schimb de pareri. Toate cele bune. | |