| = a ramas | florin bratu [15.Apr.05 13:44] |
| candoare. din cele cateva versuri pe care le/am mai citit peste aceasta s/a suprapus si profunzimea. cine poate sti ce se pierde si ce se castiga? | |
| = mesteacan | Vlad Catalin [18.Apr.05 15:51] |
| O poezie calda, simpla si plina de frumusete tinereasca. Imi place sa ascult vorbele oameniilor, mai ales a copiilor. Ei spun lucrurilor pe nume si sunt uimiti de descoperiri. In poezie autoarea prezinta acea cautare tipica varstei, cand tristetea isi face loc prin ganduri si sentimente. Unde esti, te caut de ani intregi. Unde esti? ma intreb de fiecare data cand ma uit la poza ta. Cautarea lui e trista si plina de incercari. atati ani pentru tine! cred ca nu mai are nici un rost... Ingrijorarea si deznadejdea ia amploare in a doua strofa. Iar el, un inger bland cu privirea-foc sorbind sperante si-o dragoste neimpartasita. Plecarea lui e previzibila si aduce un nor de tristete ce pare a nu se risipi. Necazurile sunt aici si n-au de gand sa plece. Amintirile, doar ele raman si nici macar nu stii daca sunt de bun augur... Chiar de le simti aproape ca un ghem de dureri, de emotii mari. Autoarea face o paralela intre despartire si moarte, intre amintiri si dureri, intre tineretea risipita si dorinte. Zilele curg ca petalele unui trandafir dintr-o gradina moarta... dintr-un cimitir vechi si parasit. pe morminte reci cu piatra putrezita. Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat? E frumoasa poezia ta, ca o neintamplare a tineretii tale. st | |