| = gelozie | Vlad Catalin [13.Apr.05 12:15] |
| Un eseu minunat, Remy. Un text care aduce in actualitate trairile de zi cu zi, ale mele, ale tale, ale noastre. Da, ai dreptate, gelozie sade in noi si musca atunci cand nu te astepti, cand esti mai sigur pe tine, pe noi. Neincrederea apare oricand si oriunde, este incredibil ca vorbim de rau gelozia, o consideram o boala grava, iar alteori ne trezim noi insine bolnavi de gelozie, irationali, rautaciosi. Imi place: Femeile se simt amenintate de alte femei care sunt mai atragatoare, sau chiar mai inteligente si se feresc de pierderea dragostei. Barbatii sunt concentrati ca nu cumva altii sa poata oferi mai multa securitate, incercand sa-si recastige increderea in ei insisi, aruncand pietrele situatiei create pe ‘sufletul de carne si matase’ al partenerei. La recitire, st | |
| = pentru Vlad Catalin | Remus Cretan [13.Apr.05 12:35] |
| Draga Vlad Catalin, sunt incantat de faptul ca ti-a placut eseul meu.Si eu te citesc cu interes. Te mai astept aici, si sper ca in curand sa-ti "intorc vizita"! | |
| = zic si eu | Arghira [13.Apr.05 14:51] |
| Eu cred ca gelozia excesiva e o boala care nu se trateaza, cu devieri comportamentale, scapa sinele de sub control. Pot face o asemanare de fond intre gelozia excesiva si crima pasionala, individul se simte depasit de logica, e instinctual, dispare luciditatea, coerenta in gadire si devine un fel de schizoid, eh...care e lucru grav:) sa nu ai discernamant. Femeile carora le e frica de pierderea dragostei prin aparitia unor concurente nu sunt sigure pe ele. Pare un paradox, cum bine ai zis..."Butoi de nervi":)) mi-a placut. | |
| = gelozie | Florin Hulubei [13.Apr.05 15:30] |
| Remus, aș putea spune, chiar, că gelosul este un tip golit de sine, alș cărui unic motiv de a trăi este de a se identifica obsesiv cu marota sa. violența survine ca un resort declanșat de neputința de a se regăsi pe sine! Cu bine | |
| = butoi de nervi = praf de pușcă | Luminita Baboianu [02.Oct.05 19:06] |
| Și ce distructivă lipsă de auto-control! Foarte reușit eseu, deși s-ar mai putea spune multe. Mi-a plăcut și mie "Femeia... Bărbatul...". Cu toate că uneori e invers. Și faptul că ai "categorisit" astfel te face părtinitor... și puțin misogin. ;-) Mă iartă că sunt atât de... femeie! Ludora | |
| = raspunsuri | Remus Cretan [14.Apr.05 09:06] |
| Dragii mei Arghira,Florin si Luminita, iubesc la voi faptul ca ati reusit sa va exprimati fiecare intr-un mod anume punctul de vedere si ca "acel ceva" din text v-a atins o latura a experientei voastre. Mie, spre exemplu,imi place modul cum am exprimat relatia iubire-gelozie, voua -aspectele divergente vazute la barbat si femeie.In asta consta frumusetea scriiturii! Nici gand de misoginism in acest text;era un fragment de gand pe care cred ca l-am surprins corect. Problema femeilor este ca nu suporta sa recunoasca ca o alta femeie e mai frumoasa sau mai inteligenta decat ea. Luminita, daca vrei sa cunosti un misogin, citeste-l pe Schopenhauer! Despre gelozie se pot scrie tratate intregi, aici am surprins doar o farama... | |
| = asta așa e, | Luminita Baboianu [02.Oct.05 19:06] |
| ai dreptate. Azi-noapte n-am prea fost eu coerentă, din pricina oboselii. Am vrut să subliniez mai degrabă ceea ce de fapt ai spus chiar tu mai jos în text: "Greseala e de obicei in noi insine, e personala, indiferent de gen." Suntem însă, prin natura umană, tributari genulului căruia aparținem. Fie că ne place sau nu. Putem să ne "auto-educăm" afectiv cât poftim, că genetica tot ne mai joacă feste când ne e lumea mai dragă. ‘Homo interpretans’ indeed. Cu un zâmbet semi-amar și o sprânceanâ ridicată a "Hmmmm!", Ludora | |