| = Bun intors, Ioanule! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Din toata poema ta ce se cinta pe sine si te cinta pe tine melancolic, nesingur totusi fiind in asta lume, eu am desprins sfirsitul, fiindca imi pare, in paralel cu intreaga structura, desavirsit: "fluidă singurătate aritmică de om cu două cu inimi zevzece închiriate din când în când de la drogheria cu pomezi melancolice din colț ( trec păsări albe prin părul tău și vântul se zbate prin cearceafurile însorite ale dimineții )" Intr-un ceas, departe, intr-un albastru fara solitudini e o chemare de viata. Bine ai revenit, Ioanule! Drag, Ela | |
| = Poezie cu pasari albe | Irina Popa [09.Apr.05 19:03] |
| Si eu. Mi-a placut indeosebi sfarsitul. Poezia e trista si eu sunt trista in momentul asta. Totusi, pasarile albe sunt ca promisiunea unei fericiri. | |
| = Sus paharul! | Sandra Hanna Segal [09.Apr.05 19:38] |
| Sa dam bairam de reintoarecerea Ioanului ratacitor! Uite vin si eu cu cateva sticle de shiraz din Australia (ca asta am prin casa, momentan). Nu stiu daca putem face mai fluida singuratatea, dar cum or fi doua inimi zevzece vesele de vin? | |
| = bine ati revenit | Dediu Dănuț [09.Apr.05 21:00] |
| Nu mi-a placut,,impreunandu-se bestial,,din prima strofa. Trebuie,totusi musai sa va spui ca in general am o repulsie fata de cuvintelul asta(il aud de la vecinul de 75 de ani care se indoapa cu pastile sa o mai si el duca o zi-doua, pana la verisor-meu de sapte anisori)asa ca s-ar putea sa fi venit cu ceva sechele aici.In rest,un poem bun. Si bine ati revenit,domnule Peia. | |
| + absente | Mae Stanescu [09.Apr.05 21:44] |
| ai reusit intr-un tablou relativ scurt sa surprinzi atat de familiarele ipostaze ale singuratatii, un fel de plaga intinsa peste trupul lumii, peste lucruri si peste absenta lor; foarte frumos, mi-a placut; | |
| + Rezonante | Albu Vladimir [09.Apr.05 21:58] |
| Frumoase pasarile imbracate in indeterminatul albului, deosebite aceste ganduri, clipe de "singurătate de birt după ora închiderii"... remarcabil traseu real de suflet (se simte dureros de bine autenticitatea trairii). "fluidă singurătate aritmică de om cu două cu inimi zevzece închiriate" Ma rezum la atat... coplesitor daca stii sa rezonezi cu textul. | |
| = Atatea pasari albe...in carsafuri insorite. | Vali Nițu [02.Oct.05 19:06] |
| Ioan! Pasarile albe ale puritatii... ne fac atat de bine in orice gara... Drag, Vali | |
| = e sărbătoare | ioana cheregi crișan [09.Apr.05 23:02] |
| desigur azi e sărbătoare.a revenit Ioan Peia cu singurătăți fluide aritmice, cu inimi... două, ambele zevzece.mă bucur mult că ai revenit.mult. atât vroiam să-ți spun. despre poem cred că știi.au spus antecomentatorii mei. eu rămân să mă minunez. bine? | |
| + cu schije de uraniu între degete | zabet mihai [09.Apr.05 23:11] |
| Bine ai revenit Ioane! Vad ca in forta. " singurătate îmbâcsită cenușie apatică împreunându-se bestial cu torențiala hemoragie pluricoloră a primăverii singurătate de birt după ora închiderii de pasageri părăsiți în gura cariată ". Ai un inconfundabil dar sa faci omul sa se simta stingherit in fata versului tau. Placut mult. Ramas fara cuvinte. | |
| = Dragii mei, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Trebuie să vă fac o mărturisire: fără existența voastră, existența mea a devenit aproape de neconceput. Fără voi mă simt ca un orfan plimbat prin toate lazareturile lumii. Oriunde mă duc și orice aș trebălui, gândul îmi zboară invariabil încoace, cu o forță aproape irezistibilă. Sunt ca un bețiv, care, terminându-și porția de euforie, irumpe fremătând în cârciuma lui iubită! Ca un posedat, dar care se simte atât de bine! Sunteți, suntem o comunitate cu un statut aparte, un conviviat de suflete generoase, gata oricând să-și reverse preaplinul sufletesc în contul aproapelui. Parcă nici nu ar mai avea așa de mare importanță că scriem poezie, mai bine sau mai puțin bine, că unii dintre noi aspiră constant la ideea de serioși slujitori ai muzelor, ci faptul că suntem aici, sublimi și fremătători, generoși și patetici. Frumoși ca niște legende nemuritoare. Respirăm cu toții aerul purificat din această patrie a poeziei și parcă ne transformăm brusc, loviți de baghetuța fermecată a unui vrăjitor copil ce se joacă de-a magia, schimbând în mod mirific fața lumii. Mă deconspir și spun că îmi sunteți omniprezenți: mă culc cu ecoul cuvintelor voastre în suflet, mă scol la fel! E prima dată în viața mea când mi se întâmplă acest lucru! Comentariile voastre, au, dincolo de importanța unei evaluări specifice, semnificația vibrantă a unei prezențe apropiate, liniștitoare, respirația aproape perceptibilă a generozității voastre nedisimulate și necondiționate. Dincolo de alb și negru, de bine și rău, de a fi și a nu fi. Sunt un îndrăgostit de voi, dragii mei prieteni nevăzuți, și nu consemnez pe cineva anume pentru a nu păcătui prin omisiune, ci vă citez în inimă pe voi toți, cu penița fremătătoare a celui întors în patria natală, regăsindu-și astfel esența firii. Sper să fiu absolvit de acuzația de patetism factice și să-mi luați mărturisirea ca pe o revărsare nestăvilită de dragoste fără rezerve. Iată de ce, în semn de mulțumire pentru tot ceea ce mi se întâmplă frumos din pricină de voi, am să îndrăznesc a folosi o expresie pe care, chiar dacă puțin compromisă prin uzitare, voi încerca să o revitalizez, injectându-i în sens întreaga mea sinceritate: vă mulțumesc că existați, dragii mei prieteni! | |
| = Revin | ioan peia [10.Apr.05 09:59] |
| Desigur, între subiect și predicat nu se pune, în condiții normale, virgulă! A scăpat cenzurii... Scuze! | |
| = Virgula | Monica Manolachi [10.Apr.05 10:24] |
| Bine ai revenit, Ioan, cu tot cu virgula intre subiect si predicat. | |
| = Test de singuratate | Codrina Verdes [10.Apr.05 11:22] |
| Pasarile tale albe sunt ca o usurare a greutatii numita singuratate, pasari ce lasa urme in par. Stiai ca nu poti sta multa vreme fara prietenii de poezie? | |
| = o lume neschimbata | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Jo, parca reconstitui amintiri din copilarie, ne dezvalui un spatiu carnavalesc sentimental, o lume cu pasari prin par care aduce in prim plan din ceata memoriei toate trairile acumulate, toate visele neindeplinite stranse de-a lungul anilor nu intr-o inima, ci in doua. as scoate parantezele alea. raman cu senzatia ca-ti cenzurezi gandurile. lasa-le sa zboare. in rest, stii | |
| = "inimi zevzece/ închiriate" | Raul Huluban [10.Apr.05 14:08] |
| In prima strofa fiecare vers are o verticalitate aparte, puternic prin el insusi, nevorbind parca de singuratate, dar o creionezi interesant in strofa a treia. Voi sari peste alte constructii oprindu-ma la "om cu două cu inimi zevzece/ închiriate", care nu este o simpla viziune ci o altfel de realitate din care s-ar putea naste un alt poem (daca nu cumva s-a si intamplat asta). Se poate ivi usor in substrat (deloc usor de patruns) ego-ul si alter-ego-ul oricarui individ, dar ceea ce face puternica aceasta constructie este prelungirea (memorabila de altfel) prin "inchiriate" reusind sa prelungeasca (fara sa fie obositoare) agonia din mintea cititorului. Personal o consider o constructie care te "buimaceste" (si de aici incepem sa vorbim despre poezie, Maestre!). Frumoasa declaratie, dor mare mi-a fost de tine, Maestre, sa stii, dar cred ca un dus rece nu iti strica:). Aseara poemul avea trei strofe in paranteze. Consider ca era mai bine cu ele. Temporalitate/atemporalitate surprinsa muzical in primele doua "paranteze". Ultima strofa insa ramane ca o hemoragie. Cititorul asteapta sa auda cum ai inchis totul, caci strofele au o rotunjime frumoasa. Ceea ce face ultima strofa sa ramana goala este ultimul vers. Primele doua ofera o imagine (chiar daca primul este cel repetat), al doilea o surpriza (cumva asteptata) dar ultimul vers nu mai reuseste sa aiba vreun impact (pentru mine cel putin). Maestre, muzica. | |
| = Pentru iubiții mei oaspeți, | ioan peia [10.Dec.18 14:27] |
| Danielă, Mulțumesc pentru urarea de bună revedere! Ca întotdeauna, levitația ta runică mă îndeamnă și pe mine la zbor... Irină-Irinucă, Nu ne-am mai văzut de mult! Promisiunea unei fericiri? Dacă mă gândesc bine, deși sceptic, subzistă această speranță!... Sandra, De shiraz abia de am auzit printre crăpăturile pivnițelor lui Bachus... Da, ar fi chiar interesant un tratament antidepresiv al unor inimi zevzece, cu o astfel de licoare exotică! Mulțumesc pentru disponibilitate! Dănuț, După cum ai văzut, am ținut cont de sugestia ta. Am mai rotunjit oleacă și am eliminat iritabilul. Mulțumesc pentru urarea de bun venit! Ei, nici chiar așa domn nu sunt! Mai fac și eu rabat, ca tot omu' încântat de variante mai puțin protocolare!... Mae, Onorat din nou de prezența ta. Te mai aștept cu observațiile tale laconice și pertinente. Oops! să nu uit de a-ți mulțumi pentru gest și semnificație!... Vladimir, Mare Pan de Moldavia, Cum să nu rezoneze un fin cu al său naș?! Măcar la sunetul auriu și rubiniu al cristalelor de pinacotecă. Simfonie celestă și euforie pământeană, cu unduiri de crâșmăriță,- lacrime extatice în ochi de busuioacă. Și prin sânuri aromind a gutuie coaptă și pelin de mai! De mai... multe ori!! Steaua ta a răsărit pe șoldul ei... ehei!... Vali, Mi-ai redeșteptat adânc și dureros amintirea unei anume gări, de pe un anume peron. M-ai stârnit să o evoc. O voi face. Mulțumesc de imbold! Mihai, Aprecierea ta constantă îmi dă reconfortanta credință că ceva-ceva din freamătul cuvintelor mele rămâne, totuși, în conștiința și sufletul cuiva. E mai mult decât am sperat. Mulțumesc pentru fidelitate și apreciereile înstelate! Domnule Ioan Peia, Ia vezi de fii mai atent la virgulele alea, te rog! Că ai cam făcut-o de oaie! Păi se poate?! Crezi că gramatica e așa, o poezie post-post-post modernistă știrbă și oarbă de orice semn de punctuație, în spatele căreia faci pe niz-naiul, că adică ce subiect? ce predicat, nenică?! astea-s invenții tipicărești ale scrupuloșilor profesori de grămătici, musai hotărâți să dovedească nu știu ce acorduri și nu știu ce reguli de sintaxă și paralaxă,- morfologia mamii ei de viață! de parcă Dumnezeu când a făcut lumea a pus musai virgula între subiect și predicat!... N-a pus, căci pe atunci, subiectele, care eraoră ele, nu ca acum, care eu el ea ei noi voi este, se dovedeau absolut inconștiente de propria lor existență, iar predicatul era unul mare și tare: Cel Absolut, care făcea și desfăcea totul. Așa că... pardon! pentru un post-modernist/ virgulele non-exist! Totuși... Monica, După cum văzuși, știind că ajung la tine, mă spășii nițel și, gata! acum pot să-ți mulțumesc că mi-ai ieșit în prag cu voie bună, fată de ciocolată, cu sau fără virgulă, între subiect și predicată!... Codrina, Așa e, nu am putut rezista mult fără de voi, prieteni de cale lungă... De-aia mă și bucur acum cu asupra de măsură, ca o pasăre albă prin părul iubitei!... Nichita, Două inimi - două inimi... și neapărat zevzece, căci simt cât alte zece, nu? Am scos parantezele. Jos cenzura! În rest... Dragul meu prieten din Țara Tinereții,Raul! Tare îmi place incisivitatea ta lipsită de inhibiții! Și modul în care ai luat în serios terapia scoțiană! Mi-a plăcut analiza ta și aș fi vrut să-ți dau dreptate până la capăt, dar, din păcate, m-am văzut pus în neplăcuta situație de a nu putea găsi o cale de mijloc între eliminarea unor parenteze, pe care o săvârșisem deja, convins că am fost sfătuit corect, și reinserarea lor, potrivit sfaturilor tale, la fel de convins fiind că așa e corect!! Acu, ce să zic?! va trebui să-mi pun casa pe roate, ca să o pot învârti după soare!! Am glumit! Mulțumesc mult pentru efortul critic făcut. Te mai aștept. Cu drag. | |
| = pasari in par | Batîr Adina [11.Apr.05 00:49] |
| Bine ati revenit, domnule Peia, mi se facuse dsi mie dor! Textul e o pendulare intre singuratatea-laitmotiv si o iubire de basm, inventata parca intr-un tablou luminescent, alimentata de combustibili magici. frapanta imaginea asta a pasarilor prin par. ne face martori unui fenomen unic. Imparateasa | |
| = Pentru Raul, | ioan peia [11.Apr.05 06:51] |
| Și, totuși, Raul, am să iau strofa aia "goală" de la sfârșit și am s-o pun la început. Parcă s-a mai schibat ceva. În bine, ce zici? | |
| = pasari albe | Bogdan Groza [11.Apr.05 08:37] |
| O revenire in forta cu o poezie "ridicata la rang de metafora" in care "pasarile (albe)" simbolizeaza, de regula, starile ingeresti de fire. In jurul acestei imagini sugestive a pasarilor albe ce trec prin par se construieste toata poezia. Bine ai revenit! | |
| = Adina, Bogdan, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| -din-a, Văd că răspunsul meu către tine s-a volatilizat! Ori eu eram prea adormit în faptul dimineții și nu am pus tomdegețelul unde trebuie... În fine, parcă spuneam ceva de o poveste prin care colindam, visând, în căutarea unei Împărătese. Și, când m-am trezit, Împărăteasa - oops! - era pe screen! Așa că m-am culcat fericit la loc... De unde am tras încheierea că ce bine că există și fenomene telepatice! Mulțumesc pentru urare și pentru... dor. Și mie! Bogdan, Am trecut de trei ori prin athanor și acum mi-s triple d'or! Și de trei ori argint - de unde păsările albe!! Mulțumesc pentru întâmpinare! | |