| = - & + | Cristian Lazar [02.Oct.05 19:06] |
| negru si alb, minus si plus ... daca n-am avea in noi polaritati diferite am fi inerti, incapabili sa degajam energii cu care sa punem lumea in miscare | |
| = reflexii in oglinzi.. | Dana Stefan [09.Apr.05 12:23] |
| imaginea si proiectarea sa sunt legate intr-o corespondenta magica.in acest sens, oglinzile pot retine sufletul sau forta vitala a persoanei ce se reflecta in ele; ea este un ochi ce este in acelasi timp OGLINDA ce se vede PE SINE. aceste doua cuvinte abstracte, care astazi desemneaza niste operatiuni intelectuale elevate, isi au radacina in studiul astrelor reflectate de oglinzi. de aici, faptul ca oglinda, CA SUPRAFATA CARE REFLECTA, sta la baza unui simbolism extrem de bogat in ordinea cunoasterii. oglinda simbolizeaza RECIPROCITATEA CONSTIINTZELOR. un hadith celebru declara: 'credinciosul este oglinda credinciosului'. cu cat fata oglinzii sufletului a fost mai lustruita de asceza, cu atat va fi mai in stare sa reflecte ceea ce il inconjoara, pana la gandurile cele mai ascunse fata de un altul, a carui imagine se reflecta ca o oglinda.. (dictionarul de simboluri-j.chevalier.a.gheerbrant) e superb, nu-i asa? sa fii impacata cat de aici pana la stele, Femeie-Oglinda.. drag, Linea | |
| + Inchizitorul | Vasile Rotaru [09.Apr.05 14:03] |
| E o concretizare a unei lucidități onirice (daca-mi este permis să încerc o așa formulare!) într-o relație privilegiată cu chipul (posibil, divinitatea). Ochiul acela orwellian, care urmărește orice și oricum, inchizitorial, până tu însuți ajungi să nu mai știi de ce parte a ecranului (protector? aici, oglinzii) te afli. Si orice răzvrătire („cu amândouă mâinile înalț sabia deasupra umărului stâng/trei lovituri/trei bucați de carne/ciozvârte de iluzii”) devine inutilă. Sfârșești prin a-ți iubi inchizitorul! O condiție a întregului. | |
| = re | Dana Stanescu [09.Apr.05 15:04] |
| si cata energie avem si cate chipuri, Cristi... ma bucur de semn Linea, amandoua suntem fascinate de rasfrangeri , vad eu... Bazil, mai pun o steluta in... vad eu unde :)..m-ai uimit , ai vazut luciditatea... oare cum? | |
| = în chip de lut | simona marcu [09.Apr.05 16:26] |
| Chipurile, inchizitorul poate fi asociat cu oglinda, în partea ei neluminată, pentru că nu exiști ca și întreg în ea, nu te poate recompune decât ca și puzzle, după chipul și asemănarea. Grădina promisă revine obesiv, într-un fel de recompunere vegetală a unei reflecții înjumătățite. | |
| = bursucel | Nuta Craciun [09.Apr.05 16:51] |
| ce bine trebuie sa te simti tu in pielea ta de bursucel, (ce-mi place, nu stiu daca ti se si potriveste acest nume) scriind cu atata dezinvoltura, tu nu faci poezie din cuvinte, ci folosind cuvinte, tu nu o fabrici, o nasti... sunt incantata sa te citesc anana | |
| = Simona & Anana | Dana Stanescu [09.Apr.05 17:38] |
| Simona, ma compun si ma descompun... azi nu rontaim nimic? imi cam place sa creez astfel de peisaje, recunosc. Anana, ai fost asa draguta, ma bucur de trecere, mai ales ca mai inainte tocmai am citit un text interesant de la tau. o sa las semn. cand mi-am facut contul aici, citeam o carte pentru copii, 'Vantul prin salcii' si unul din personaje era Bursucel. In timp am vrut sa schimb, dar nu are rost, aici asa sunt cunoscuta :) | |
| = Felicitari! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| se apropie de mine zâmbește mă îmbracă în petale de crini imperiali aceasta e gradina promisă cresc în jur copaci înalți subțiri învăluiți în ceață pășesc pe ape Si incepi inchizitorial tu cu tine insati, pentru a incepe sa vezi alte ape in oglinzile irisului ce te priveste, ape in care cuvintele vin inspre tine deschizatoare, modelatoare, caci in mainile Domnului tu prinzi alte forme, esenta fiindu-ti nealterata de nici o rea judecata. Fiindca re-gasita in aceste petale de crin imeprial ale spiritului divin, tu te re-intregesti si limpede o marturisesti in final: oglinda îmi arată și fața cealaltă oglinda mă arată acum întreagă Un feminin intors spre sine insusi prin Dumnezeul chip ce capata noi esente, in fina metamorfoza imbinind masculinul. Superb poem, Dana, prinde si steluta mea, cea atit de vizibila cind nu este vizibila. Drag, Ela | |
| + Deosebite versuri | Albu Vladimir [09.Apr.05 21:40] |
| Scindarea obiect-subiect este doar aparenta, valul sub care se asterne "realitatea" perceptiei alterate asupra cosmosului, iluzia separarii acolo unde totul este fluid si transcede actul jumatate moral, jumatate pervers al adorarii... asta vad eu aici devotiune fata de un "eikon" si adorarea unui intreg pre-vizualizat in opuse. In lumea in care cuvintele se "izbesc si aluneca" iar renuntarea capata valente mistice prin taierea celor trei capete ale balaurului in spatiul creatural al lepadarii unui Petru pagan, aproape saman autoarea face un gest pe atat de nesabuit pe atat de tragic... se dedubleaza potentand misterele, in-cuiband iluzia intr-o alta iluzie ca si papusile acelea rusesti... dar pana la urma... de ce nu? O poezie superba. | |
| = cuvintele voastre | Dana Stanescu [10.Apr.05 00:17] |
| acum sa stiti ca imi e clar: am cititori mai destepti si mai sensibili ca mine, voi vedeti dincolo de versurile mele, le duceti intelesurile mai departe. Ela tu ma vezi feminina si impacata cu mine insami, am prins si steluta ta acolo , langa cea oferita si de Vladimir. Tu , Vladimir, tu aproape ca ai scris un poem aici in subsol, un poem pagan. ma bucur ca ai vazut finalul dedublarii altfel, cam asa cum fac lupii, se aseaza spate in spate... m-ati cam coplesit. o sa mi se urce la cap! | |
| = restabilirea balantei | Sandra Hanna Segal [10.Apr.05 04:27] |
| Intrucat antecititorii mei sunt prea destepti si asta ar putea rezulta intr-o migrena pentru Dana, sau chiar mai rau, in hipertrofierea ego-ului, am hotatart sa intervin cu un comentariu neprofesionist si sa restabilesc balanta. In primul rand, de unde rezulta ca e neprofesionist: Nici macar nu sunt in stare sa-mi dau seama ce mi-a placut mai mult: textul sau poza. Si cum dau asa cu mousul in sus si in jos, mintea imi joaca feste. Ce sa spun, daca nu ma hotarasc in cinci minute, asa ramane cum am stabilit. In al doilea rand si eu am incercat sa-mi vad in oglinda fata dinainte sa ma nasc. Si din cand in cand ma distrez despicand cu sabia iluzii de crescatorie, pe care altii ar visa sa le aiba pe masa la micul dejun. In concluzie, mi-a placut si sper ca n-am coborat nivelul literar dincolo de limita admisa :) | |
| = sandra | Dana Stanescu [10.Apr.05 08:57] |
| Sandra, tu imi placi pentru ca ai un simt al umorului deosebit, tare ma bucur de semn, mai ales pentru ca ai remarcat fotografia care are povestea ei si nici nu e prelucrata (se numeste Ingeri). cred ca merita o poezie si mai buna de atat. (hai sa iti spun un secret: sunt fragmente din visele mele) dar imi place tare mult ce vad ceilalti aici... | |
| = colți și aripi | Virgil Titarenco [10.Apr.05 09:01] |
| textul este plăcut deși prin unele locuri ar mai putea fi lucrat. uneori devine confuz, mai ales în partea a doua. de exemplu am oarecum rezerve cînd o reprezentare omirică devine ideatică precum în "ciozvârte de iluzii", "petalele amăgirii" sau în "somnul uitării". sper să mă înțelegi la ce mă refer. dacă nu, sînt dispus să îți explic, sper că nu mi-o iei în nume de rău. "îngenunchez a rugăciune" îmi pare nițeluș pleonastic. remarc tonusul primei strofe: "cuvintele se izbesc iuți amare săgeți de tâmple în timp ce îmi cresc gheare și colți și aripi împlătoșate cuvintele alunecă acum iuți amare săgeți cu amândouă mâinile înalț sabia deasupra umărului stâng trei lovituri trei bucați de carne" | |
| = virgil | Dana Stanescu [10.Apr.05 09:17] |
| apreciez citirea atenta si critica. stiu ca sunt locuri unde scartaie. adica la petalele amagirii, se repeta chiar , dar am vrut sa redau senzatia de suavitate. initial petalele erau roz... da da stiu ce vrei sa zici cu somnul uitarii nu prea obisnuiesc sa imi lucrez mult poeziile, le scriu repede, tai ce mi se pare in plus si apoi asa ramane. am incercat mai demult cu o poezie mai veche si nu am putut. apoi, pot ingenunchia a supunere, sau a cadere ...hmm aici nu as schimba... nu puteam transpune tot visul cu sabia lucind si sangele inca pe ea si senzatia mea de amaraciune de apoi, desi aparent invisesem. multam de citire si de ochiul detasat de cititor | |
| = steluțar | Alina Manole [12.Apr.05 23:03] |
| Fotografia cred că este prea mare. În text, mici detalii care trebuie lucrate. Altfel, un poem reușit. Felicitări pentru noul nivel pe care îl meriți din plin! | |
| = in noapte | Dana Stanescu [13.Apr.05 00:12] |
| Multumesc de incredere si am sa studiez instructiunile cu atentie. Maine ma ocup si de micsorarea fotografiei ... | |
| = Razvratire si gradina promisa | Bianca Iulia Goean [13.Apr.05 00:23] |
| Dana, ai reusit sa prinzi in vers atat de bine pozitia duala intr-o rugaciune aproape necesara (lupta, aparare, prima strofa, sper sa nu aberez, dar m-a dus cu gandul la lupta cu Arhanghelul, si cu asta ai si am spus tot; trecand apoi la "gradina promisa", la frumusetea cu care esti inzestrata, la mana care te tine, asa lut prea moale cum esti "mă îmbracă în petale de crini imperiali"... asa suntem. Drag, citindu-te, Bianca | |