| = De vorbă cu mine | Cristea Loredana [04.Apr.05 18:18] |
| Cu toate ca stai de vorba cu tine , m-am amestecat si eu, sa-ti spun ca poezia ta are chiar prea mult sentiment, sau ai vrut sa ma faci sa ti-o spun?:))) Mi-a placut mult...o sa ma gandesc la poluarea mea morala, si la sarpele din mine....e o tema incitanta de reflectie. cu drag - Lory | |
| = "călăi suntem noi înșine" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| O introspectie ce ia sarpele carnii si-l metamorfozeaza in traire si gind, o duritate a constiintei ce striga calaii suntem noi insine fara drept de iertare parca. Imi place indeosebi: lasa-mi cuvintele pe altarul de seară poezia mea e fără sentiment e ca arma fără gloanțe e jertfa de vară dospită în ploile de toamnă Si mai ales trecerea ta dinspre tine spre Sine, reintoarceri necesare spre ceea ce esti autentic. Iar acest apoi din final confera necesitatea monologului neincheiat... Frumos vers ai, Marie. Drag, Ela | |
| = in umbra | Lucian Preda [04.Apr.05 18:42] |
| Si eu care credeam ca sunt singurul de pe aici care vorbeste cu mine vad ca se poate si mai mult decat un simplu gand Mi-a placut locul sarpelui in poezia ta da un pic a mistic pe 'ici pe 'colo... | |
| = Maria, | Thais Teodorescu [04.Apr.05 19:10] |
| cateodata trecand cu ochii peste anumite texte simti ca trebuie sa lasi alb in urma ta. asta fac si eu. apoi, voi pleca la o vorba cu mine. la prima vedere m-au ajuns fiori, la a doua am tacut. Frumos. | |
| = alt titlu! | Dana Stefan [04.Apr.05 19:21] |
| sa ma uit si sa tac, da?! sau sa te strig ca sa te ajung din urma si sa te scutur pana cad cuvintele si se sparg?! (mai bine sa se sparga de caldaram decat de peretii tai interiori, mariiiiiia!).. tac. tac, pentru ca stiu ca pot invata de la tine, Doamna Decembrie Alb..tu vorbesti cu tine, iar cei ce te pricep, asculta. de ce te mai poti amari atunci, mariuco?.. scutura-te si lasa-te ninsa cu alb.. drag, Linea | |
| = "Lasa-mi cuvintele"-da... | Vali Nițu [04.Apr.05 22:02] |
| Maria! Boabele de grau pe care le semeni au rodit frumos, un rod ce este mangaiat de maci.Oare e bucuria clipei? "despre fericire nu vreau să vorbesc nici despre șarpele din mine nici despre sângele celor uciși doar despre bucuria clipei cand moartea s-a lăsat răpită ...poate ultima dată" Ce mai pot spune? PUNCT. Drag, Vali | |
| = Alt titlu | J-F Carbunaru [05.Apr.05 13:40] |
| Da! Cred ca la acest tip de discurs s-ar potrivi un alt titlu. Chiar daca este o poezie, deci, in mod cert, o dicutie cu tine-insati, aici avem de-a face cu o introspectie, dar si o impartasire, o curatare, o explicare. Un alt tip de intentie domina textul. Poate ar trebui sa te gandesti la un alt titlu, ca si chintesenta a intregii poezii. | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [05.Apr.05 09:12] |
Loredana- amestecul tău printre cuvintele mele îmi aduce bucurie, e greu să scrii după ce zile întregi parcurgi universurile altora, te îmbraci în fumosul lor, îți însușești anumite expresii, fără voia ta îți rămîn acolo undeva și când încerci să mai scrii câte te gândești a cui or fi cuvintele? Daniela - frumos ai metamorfozat tu versurile mele, le-ai făcut să trăiască, așa cum bine le-am gândit, referitor la iertare, e mult prea complicat, mă iert pe mine că să-i pot ierta și pe alții, mai mult nu spun fiindcă cred că nu si-a terminat ocolul și mai vedem cine și cum mai vede. Lucian – în umbră din umbră mă bucură popasul tău aici la mine, și ai dreptate gânduri puse în diverse forme. Thais- prea frumos spui tu, încât mi se pare că aceste cuvinte ale mele au uitat să vorbească, încât totul devine doar tăcere. Să ne bucurăm atunci în tăcere, eu tac mult, dar tăcerea mă omoară uneori! Dana- tu treci dincolo de mine, te știu ai putere de pătrundere fiindcă știi tu bine s-a făcut transferul de inimii acolo sub statuia lui Cuza, probabil din cauza frigului, fiecare învățam , nu știu cât am reusit să învăț de aici sau din alte părți aiurea, am trecut deja pragul celor doi ani de stat aici, dacă am rezistat atît e încă bine, voi vedea, chiar dacă din când în cînd îmi mai fac bagajele de plecare… Vali – dacă boabele noastre- cuvintele reușesc să înflorească maci, e poate cel mai frumos lucru. Să ne bucurăm atunci în bucuria clipei! | |
| = repere fara mit | Bianca Iulia Goean [05.Apr.05 10:15] |
| Maria, tu care simti atat de adanc fiecare cuvant asternut, aici intr-o deschidere atat de transanta, incercand ruperea acelei taceri care mistuie orice urma de reper (tacere: "degeaba imi spui"; "lasa-mi cuvintele pe altarul de seara" "despre fericire nu vreau sa vorbesc", reperele demitizate: "constiinte impuscate", "intimitatea mea zilnica", "poluarea mea morala", "sarpele luna muscata" - ah, cat mi-a placut forta acestui vers). Cred ca nu te-am simtit niciodata in atata revolta. Desi ai un fel aparte de a face asta... ar mai fi multe de zis, dar ... e timp de cantat in sangele celor ucisi... Drag, Bianca | |
| = concluzie | Marinescu Victor [05.Apr.05 13:40] |
| privesti in oglinda,clipesti... in spatele pleoapelor exista umbra sarpelui aruncat de tine printre randurile scrise. imi pare ca el asteapta sa te intuneci pentru a mai face o victima. oricum, ceea ce ai scris induce multe stari celui ce citeste. nu te opri aici! | |
| = e plină lumea de conștiințe împușcate | Maria Prochipiuc [05.Apr.05 15:59] |
| J-F - Da, pe moment las așa poți veni cu o sugestie de titlu, cred că voi interveni dar acum nu-mi mai vine nimic prin minte, poate fi un dialog și cu mine, dar poate fi îndreptată și către un interlocutor, da, tu ai venit cu mai multe variante de interpretare, e interesant atunci când apar mai multe interpretari decât la ce te așteptai tu, și mai ales când crezi că sigur doar asta ai vrut să spui. Bianca – îți mulțumesc pentru adâncimea cuvintelor tale, uite mă bucur că tu ai venit exact cu deschiderea tranșantă, din tăceri prea multe cred că mi se trage, din tăceri mistuite, ce minunat îmi spui tu : că nu m-ai simțit niciodată în atâta revoltă, știu eu nu mai spun nimic, ce-ar fi dacă aș destăinui mesajul? Oricum mă bucură pătrunderea ta și mai ales că ai reușit dincolo de cuvinte. Victor- în fiecare din noi există șarpele acela, o intuiție deosebită de cellalte, e posibil să fie și așa ceva, mi-a dat de gândit comentariul tău, poate fi un adevăr la mijloc, poate fi și nu mă opresc aici voi merge înainte dar fără sau cu șarpe, ce zici? | |
| = De vorbă cu mine și cu Picasoo | Maria Prochipiuc [06.Apr.05 10:16] |
| Adrian și Guernica - ce trimiteri, chiar așa de dur m-am exprimat, am pulverizat cititorul cu aviația cuvintelor încât te-ai dus atât de departe? La final voi posta imaginea lui Pablo Picasso – interesantă trimitere! Victor - șarpele* te apara, te strange, inghite ganduri le scuipa venin, ucide intr'un mod placut pe cei ce te citesc Frumos! Încă nu m-am gândit la titlu. Iar o propunere este bine venită | |
| = sau poate fara titlu | florin bratu [08.Apr.05 15:50] |
| perle rare rasar in textul tau. remarc doar, ca sa nu intind commul pe o pagina, "șarpele luna mușcată e timp de cântat în sangele celor uciși" care m/a impresionat mult. nici guernica nu pare indiferenta la versurile tale. | |
| = incepe | Andrei Ionut Sava [10.Apr.05 15:02] |
| Incepe sa imi place din ce in ce mai mult ce se intampla cu aceasta comunitate de poezie. :) F Interesant! Felicitari! si pt poezie of course! Toate cele bune! Bucurati-va de caldura si soare! :) A venit primavara! | |
| = doar despre bucuria clipei | Maria Prochipiuc [11.Apr.05 23:50] |
Adrian- poate îmi trmiti acele imagini care ți se par sugestive, abia aștept să văd cum mă vor influența. vizualul imposibilelor trăiri? interesant! Misterul e doar în sufletul nostru. Victor- cred că acesta va fi titlul în final, îți mulțumesc! Florin – finalul acesta aproape ca nu-mi aparține, trecerea ta pe aici e o victorie a cuvântului din noi. Andrei - e multă vreme de cînd nu te mai stiam să mă citești, nu-ți simțeam prezența nici măcar ca umbră, mă bucură întoarcerea ta și să fie de primăvară cu multe bucurii. Poate colaboram împreuna la o grafica a poeziei. | |