Comentariile membrilor:

=  Despre Nichita, ingerul blond	Bogdan Groza [31.Mar.05 09:57]
Da, ingerul blond merita sunt sigur ca ne priveste de sus si ne zambeste sagalnic. Maria, ti-ai adus si tu aminte de el, de cel care a fost la un pas de a castiga premiul Nobel pentru literatura.
=  "noi niciodată nu am fost noroi", Marie, Nichita, voi	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Multam, Marie, pentru astă scriere, eu din lumini am avut Nichita pe buze în zori: de mult negru mă albisem de mult soare mă-nnoptasem de mult viu mai mult murisem Ce bine că a fost, ce mirare că scriem... Drag, Ela
=  Unde te vom sărbători ?	Maria Prochipiuc [31.Mar.05 10:13]
... mi se spune stăruitor, dragul meu Nichita, cum că ești: mai mare peste și ceva de ani, mi se spune că vom ciocni două jumătăți de nucă( de cocos), și că vom renunța volutar la apelativul bătrîne (bătrâno) cu care poate ne strigăm de ani de zile că devenind el prea... exact și deci lipsit de farmec.. Al tău... ( frîntură dintr-o scrisoare trimisă către Nichita în această zi de 31 martie). Bogdane, ce pot spune, că e unul dintre preferații mei? Sunt lucruri cunoscute poate dar e bine să ne mai aducem aminte și de cei de dincolo de noi...
=  de tras concluzii...	Tanasescu Nicolae Constantin [31.Mar.05 11:03]
Maria, imi permit sa aduc si eu aici, un fragment dintr-un text scris de alt mare poet, Mircea Cartarescu, din dragoste pentru marele Nichita: "Bătrâne, gata!" mi-a spus până la urmă. "Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuși, și să ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivă", i-am răspuns, "am tăcut fiindcă vă respect prea mult..." "Haide, lasă-l pe vă și pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!" "Iertați-mă, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultă, tu ești credincios?" "Da, bineînțeles." "Și te rogi câteodată lui Dumnezeu?" "Da, uneori." "Și cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?" "Tu", i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. "Și-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, și să fim sănătoși..."- "Tu, Nichita"(Mircea Cartarescu)
=  Pentru Daniela si Costin - dar	Maria Prochipiuc [31.Mar.05 11:18]
Rudă și strein cuvîntului În miez, o cât de suav sâmburele nu mai vrea să se nască... obârșia lui îmărătească e de un aur bolnav Deasupra, -ce greu să fii rază strivită între oră și clipită cu pleoape de curcubeu... jos, ce nevedere și cîtă lipsă de sens! ...a cojii jupuite cu un plâns de pe conștiință... Eu, tu, el o să fiim toți trei de-odată Mai mult tu, - decât unicul Mai mult el, - decât piatra Mai mult eu,- decât singurătatea... în ființă, a frigului și a căldurii, a de os a digului și a murmurei a murmurelui a sufletului,- a este -iului lui. (Poeme în facsimil)
=  Marie, alt dar tie, si pentru Nicholas, si pentru toti	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
"Sa nu cerem mai mult oamenilor decit simpla lor viata sa nu cerem mai mult plopilor decit lungimile umbrelor sa nu cerem mai mult cerului decit neputinta stelelor sa nu-i cerem mai mult ochiului decit orbirea." (Nichita, Intrucuvintare) (sper ca mi-am amintit-o corect. Iertare pentru vreo greseala a rememorarii...)
=  sa stam de vorba cu Nichita...mai des	Iuliana Benedic [31.Mar.05 11:34]
felicitari Maria si toata admiratia pentru munca si daruirea ta. "Ce bine ca esti..." ...sa ne amintesti de fantasticul poet
=  Pentru o mie de cântece	Maria Prochipiuc [31.Mar.05 12:42]
Pentru o mie de cântece am fost născut nouăsutenouăzecișinouă sunt răgușite de cântecul, unul pentru care-am fost născut Nu mă înjumătățiți voi timpuri! S-ar putea, înalt cum este cântecul, unul, să fie la urmă... Răspuns DaNielei și Iulianei!
=  nichita e viu	iulian cimpoesu [31.Mar.05 12:52]
"Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie." Nichita Stănescu
=  ce este	Dana Stanescu [31.Mar.05 13:27]
o sa il sarbatoresc si eu deseara cu un pahar de vin alb Soldatul si pasarea -Esti trist asta-seara, ii spuse pasartea, vad eu ca esti trist... -Nu, nu-raspunse soldatul. -Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba, pari trist. -Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul, nu, nu. -Esti trist asta seara, vad eu, ai ceva pe suflet--mai sise pasarea alba. -Nu, nu sunt trist--si lasa-ma in pace, se rasti al ea soldatul. Pasarea se desprinse d epe bratul lui si zbura falfaind din aripile ei mari si albe, foarte albe. -Unde-o fi plecat pasarea aia cuvantatoare? se trezi deodata soldatul, vorbind singur.
=  inchinare	nacu ovidiu [31.Mar.05 14:20]
despre Nichita se pot scrie versuri si randuri si coli si carti si biblioteci... toate la un loc insa raman cu capul plecat atunci cand in zbor trece ,Ingerul cu o carte in maini' prin inima ta; si atunci, pret de o secunda, inima bate si viaza pentru cel care a fost si ramane Nichita Stanescu, batranul nostru...
=  Ave Nichita Stănescu!	Stefan Livia [31.Mar.05 14:57]
Acum, la această dată, ar avea 72 de ani și "ar mai traversa din creier pe hârtie încă un metru cub de cuvinte scrise, din care poate se vor alege câteva poezii bune"(N.S.)... Despre cum se nasc pietrele Las pentru sâmburii pietrelor oameni cuvinte să se renască reciproc. Din piatra pietrei m-am întemeiat eu, cal vibrând sensuri de copac, venit aici să însămânțez ochiul de nichită și mai adânc în patemile voastre. Iată că mă nasc azi pentru cei care vor să-mi fie. Nichita Stănescu Azi Îți mulțumesc Maria! Cu respect, mă înclin Ave Nichita Stănescu!
=  Voua celor care ati trecut pe aici: Iulian, Dana( Stanescu),Ovidiu si Livia	Maria Prochipiuc [31.Mar.05 15:37]
Doră Ce splendoare de păr și ce bogăție de plete poți să ai tu Dora de am putea la iarnă să ne încălzim rubedeniile amândurora iar dacă mor nu voi sicriu bogat ci părul să ți-l retezi pe mine și măru-n mână să mi-l pui să-nceapă de din nou cea izgonire din raiul vieții în raiul nimănui în raiul păsării în sâmburele zarzării pe apa sâmbetii surâsul Giocondei Dar mai bine dacă-ar fi mai bine să-ți zic mai flutură-ți tu Dora părul tău cu chip mai lasă-mi-l să-l flutur într-un vers mai înstelează-mă tu Dora cu un univers
+ despre Nichita	Aleksandar Stoicovici [31.Mar.05 16:24]
O incursiune reusita prin viata lui Nichita si un articol bine lucrat de altfel. Doua obiectii as avea de facut: Afirmi ca Nichita a inceput sa iubeasca poeziain perioada ciclului gimnazial ("A început să iubească tot mai mult poezia, și simțindu-se atras de dificultățile meșteșugului versificației, încearcă chiar să o scrie.") Eu cred ca Nichita a iubit poezia dinainte de-a se naste:), insa prima poezie a scris-o la 5 ani. La intrebarea "Cand a "scris" Nichita prima data?" mama s-a afirma: "Cred ca avea cinci ani - nu-mi aduc aminte exact. A venit la mine. Eu faceam in cazan bulion; aveam treaba. El vine cu o poezie: cu Gheoghita, nu stiu ce... "Ia lasa-ma-n pace cu prostiile tale, pleaca de-aici!" ... S-a uitat la mine, asa... " Eu stiam ca ultimele cuvinte ale lui Nichita au fost "verde rece" sau ceva in genul asta. S-ar putea sa ma insel, nu sunt 100% sigur. In rest, dupa cum am zis, un articol reusit. Felicitari ! Cu respect,
=  prima poezie a lui Nichita	Aleksandar Stoicovici [31.Mar.05 16:31]
Iata si poezia de care vorbeam: "Într-o zi cam pe la prînz Gheorghiță mergea cu-n mînz Cum mergea cu mînzu-agale Îi ieși un hoț în cale Hoțul fiind bandit din fire Îi luă mînzul cu pălire Gheorghiță rămase cu buza umflată că n-a avut cu el o bîtă lată pe bandit să-l bată" (Nichita Stanescu) Numai bine !
=  of, Nichita	Sorin Staicu [31.Mar.05 16:36]
:)... stiam poezia... e o placere sa o recitesc... la fel de tare ma mir de fiecare data... :) verde rece... asa a spus... si s-a stins imediat apoi... :( drag, DeSpOt.
=  mi-e dor de nichita	stefania pavelescu [31.Mar.05 16:53]
"ce greu devine sufletul meu atunci cand sunt cu tine fara tine"
=  Nichita alergând după curcubee...	Maria Prochipiuc [31.Mar.05 17:52]
Aleks, Da e adevărat, nu zic că nu, și îmi place că ai venit cu ceva în plus, desigur despre Nichita se pot spune multe, am scris parcă și anul trecut despre el, nici măcar nu am încercat să vad ce-am scris acolo dar sunt sigură ca atunci l-am privit din alt unghi. Ai venit cu amănunte tocmai mestecam într-un cazan cu bulion și poezia Într-o zi cam pe la prânz, autorul a publicat-o când avea…48 de ani. Referitor la ultimele cuvinte nici eu nu știu, dar așa am citit, probail s-a fabulat referitor la ulimul volum Respirări iar acel verde recepoate l-a spus cu ultima respirare. Mi-ai adus o mare bucurie prin amănuntele puse aici. Felicitări ție! Pentru voi toți! Tot ceva ce am găsit despre Nichita ( nu sunt cuvintele mele): Nu știu cât pentru că l-au vrut fată, sau pentru că nu l-au vrut prea năzdrăvan, sau pentru că așa cum spunea Nichita fetele erau mai iubite în mahalalele Ploieștiului deoarece rămâneau mai statornic lipite de sufletele părinților – lui i-au lăsat plete blonde și i-au pus în păr o fundă bleu ( întrucât prin rochiță nu se prea putea vedea astfel că era băiat). Nichita a fost mai întâi înger. Cu el însuși vorbește în poezie, cu el, copilul, atunci când se adresează îngerului, acel înger în stare să-i traducă totul - iarba, frunza, stelele, până și gândul pietrelor. Un înger drac, un înger încârlionțat-luciferic, un inconoclast-smerit, un înger cu chip de fetiță: ,, nu prea mă deosebeam de fetițele din mahala după port, până când într-o zi am încasat un toc de bătaie de la maică-mea din pricina faptului că, arătând ceva necuviincios la vedere vecinei mele Marcela, i-am zis: sâc că eu sunt băiat, iar tu ești fetiță,, iar aceea de pe atunci s-a dus cu sfori de lacrimi la maica-sa întrebând-o că ea de ce nu este băiat…
=  aprecieri	Aleksandar Stoicovici [31.Mar.05 20:12]
Ca un ultim cuvant din partea mea pe marginea acestui articol as vrea sa aduc niste aprecieri venite din partea poetilor contemporani lui Nichita sau a apropiatilor poetului. "Nini, cum ii spuneam noi colegii si toti cei apropiati, a fost un suflet mare si generos, un bun coleg si prieten. Erau situatii, in timpul orelor, cand el imi spunea: "Acum am inspiratie, trebuie sa lucrez, fii atent la profesori". De regula, acestia se faceau ca nu observa starea lui de spirit - deoarece el se exterioriza in acele momente - lasandu-l sa lucreze in voie" (inginer Ioan Mârzescu) "Acesta era Nichita Stanescu, acesta era Poetul Nichita Stanescu, o sublima nedesavarsire, un om care nu si-a desavarsit viata cum ne asteptam, un lider care nu vroia sa fie lider, sa nu se ia in serios. Era un lider, prin personalitatea lui si prin talentul lui, dar intr-adevar el lupta impotriva acestei imagini, facea tot ce este posibil ca sa nu o savarseasca. Acesta era poetul pe care unii l-au numit poet de tip manierist, intr-o discutie recenta cu Nichita Stanescu a fost descoperit ca poet modernist, deci i se cauta un loc in istoria literaturii si el fuge din acel concept, din acel loc. Este peste tot si pretutindeni si niciodata intr-un spatiu foarte delimitat si limitat. Acesta este, deci, Nichita Stanescu, un poet care, dati-mi voie sa inchei printr-o parafraza, care nu ne ajuta sa mergem, dar ne ajuta sa respiram." (Eugen Simion) "... O uzina de versuri, care se punea in miscare din te miri ce inefabil, pentru a produce te miri ce minunatii si desfatari, livrate gratis, fara nici o contabilitate, dar absolut nici una, cititorilor, cand incantati, cand de-a dreptul nauciti de atata preaplin." (Marin Sorescu) "Nichita Stanescu ajunsese pana acolo cu starea sa de Poet neistovit, incat isi ridicase toate bucuriile, suferintele si dorurile la aceeasi inaltime. Se purta astfel incat puteai sa crezi ca el depinde de tine si ca nici tie, nici lui nu i se va intampla nimic rau niciodata. Optimismul sau era fara pereche. "Batrane, cata vreme suntem in mijlocul poporului roman nu trebuie sa ne fie teama de nimic, deoarece el stie mai bine decat oricine drumul eternitatii, iar noi n-avem nevoie de altceva decat sa fim atenti la viata si la manifestarile lui, pronuntandu-i cu cateva clipe mai repede gandul si metafora lui!" spunea marele nostru poet" (Gheorghe Pituț) "Desigur ca, la conturarea spiritualitatii sale, au contribuit si lectiile vibrante ale dascalilor sai, dar mai ales munca sa asidua de a se cultiva cat mai mult, pentru a da glas acelui puternic talent ce se contura inca din liceu si care, dintr-un izvor plapand si sfios, a evoluat pana la acel navalnic torent, acea uimitoare izbucnire a unei originalitati artistice, care l-au proiectat curand in centrul atentiei iubitorilor de poezie si mai ales a criticii literare contemporane, ca un fenomen uluitor." (profesor Ion Bâzu) "Cu prilejul revederii, dupa 25 de ani de la absolvirea liceului (1977), desi era considerat cel mai mare poet in viata din literatura noastra contemporana, desi era incununat de glorie si succes, si-a pastrat innascuta lui modestie... S-a aratat putin stanjenit cand, in unanimitate, s-a propus si s-a hotarat ca promotia acestor elevi sa poarte numele "Promotia Nichita Stanescu" " (profesor Constantin Enciu) "El era un om atat de generos incat se simtea in stare sa stranga in brate toti oamenii pamantului... Mi s-a povestit ca in ziua in care a implinit 50 de ani, atat de multi poeti tineri au venit sa-l vada, incat acestia sedeau pe scara blocului, nemaiavand loc in apartament... Toti locatarii au iesit la ferestre sa admire acest omagiu extraordinar adus Poetului." (Ion Băieșu) Numai bine !
=  cu dor de Nichita cel "bântuit de Hristos"	carmen mihaela visalon [31.Mar.05 22:20]
Sunt printre puținele persoane cărora Copacul Gică nu le-a făcut cunoștință cu Îngerul, încălțat în cizme de mare, care ne-a ajutat să supraviețuim câinilor, murind precum caii, pe limba păsării Pheonix. Nu mi l-a prezentat, pentru că era hilar sa-l cunosc pe Cel ce, clipă de clipă, mă ținea de vorbă, ajutându-mă să exist: salvând de pâr Soarele, din balta comunistă. Nu mi l-a prezentat, pentru că nimeni nu poate să ia o celulă și să-i spuna: "materie, iată iți prezint Energia." De aceea va mulțumesc Vouă, celor ce ați fost aproape de OMUL, despre care părintele Galeriu a spus ca era: "bântuit de Hristos".
=  Dedicatie iubitorilor de Nichita!	Maria Prochipiuc [01.Apr.05 10:03]
Mă uit la fotografia noastră de când te-am sărbătorit la cenaclu, când te bucurai că a fost cea mai mare sărbătoare a ta și nici nu știu care dintre noi nu mai e în picioare. Uite, nu știu de ce te țineai tu cu mâna de inimă și eu plângeam și tu îmi spuneai că nu e cazul să plâng, că avem încă multe lucruri de făcut... Și, totuși, tu te țineai cu mâna de inimă, te sprijineai cu mâna de inima ta, de inima ta generoasă, care a bătut pentru noi toți, de inima ta curată, care a luminat pentru noi toți și de inima ta care a ...înaintea inimilor noastre...te-am simțit vertical și frumos și pentru că, te rog să înțelegi, nu am cum să vorbesc eu în picioare despre tine întins în pământ. Și n-am cum să cred că tu, Întâiul dinte noi, Primul clasic și Primul nostru învățător, vei rămâne acolo, în vreme ce toți ceilalți se vor întoarce, pentru cine știe câtă vreme și ei, la casele lor. Am să vin să te văd, într-o zi când n-o să mă vadă nimeni că vin, pentru că nu știu nici să calc, nu știu nici să vorbesc, când mă gândesc că tu nu mai ești...Zeule tânăr care ai rupt orizontul înghețat al dogmei clinchetind zănatec... Sprijină-te de mine încă o clipă, cât eu însumi simt că somnul e cea mai mare dintre toate averile mele. Hai bătrâne, spijină-te...Hai prietene, hai, omule bun...Nu te lăsa copleșit de prima impresie... Nu m-ai învățat tu că versul cel mai frumos din limba română este Nu credeam să-nvăț a muri vreodată? (Adrian Păunescu) Dedicatie iubitorilor de Nichita! Cântec Bineânțeles că eu sunt robul vostru, ah, voi copile, voi fete, voi femei, ah, voi, pletoaselor, și voi genoaselor, ah, voi, pulpoaselor, și voi, țâțoaselor, bineînțeles că sunt al vostru, bineînțeles că este bineînțeles tocmai de aceea strâng în brațe o singură femeie, tocmai de aceea strâng în brațe o singură femeie, altfel, cum v-aș cunoaște pe toate altfel, acum aș fi robul vostru?
=  Semnat N./ din volumul Amintiri din PREZENT	carmen mihaela visalon [05.Apr.05 15:29]
Catre P.B. Pheonix (in memoria lui I.L.Carragiale) Draga mea aici focul a ars cuvintele. Au ramas muti cei care le spuneau. Maine la ora 11 astept raspunsul. La voi ce se intampla cu aerul? (cifrat prin F).