+ cu noduri și semne hieratice pe tâmple | Maria Prochipiuc [31.Mar.05 10:31] |
Torn plumbul aniversar al acestor cuvinte pentru anii.... împliniți de Nichita Stănescu, cu bucuria de a saluta nu doar un mare poet, mare inimă și mare zidar de himere ci, mai ales, un cavaler muiat în zale ca în fragedă roua... Nu stiu cine a spus, dar mi-au plăcut! Plăcut ai prins în noduri semnele hieratice ale nepovestitului madrigal, iar acele depărtări prin cuvântul tău de azi așezat frumos la umbra necuvintelor ne dă un semn că Nichita nu poate fi uitat, nu poate fi uitat nu numai pentru ceea ce a fost, dar nici pentru ceea ce mai trebuia să fie. Pentru mine azi e zi de aniversare și nu mă voi dezice să vin să întețesc flacăra candelei cu lumina ce mai pâlpâie într-o inimă așezată la marginea vremurilor! Ultima parte e deosebită! Acolo găsesc toată esența! | |
= l-am iubit și-l iubesc pe nichita | iulian cimpoesu [31.Mar.05 10:53] |
"nu puneți mâna pe poet" striga îngerul blond dar în jurul lui milioane de picături negre cum gândurile abandonate pe la porțile raiului înotau prin lava creierilor erupți de munte sau de om badjocorindu-se prin visele mele lăsați-mi copilul în pace ar fi spus mama cum îngerul blond de-ar fi fost să se știe ce vis cu picăturile negre curgând în orișice chip de la om la abis. | |
= Raspunsuri | Bogdan Groza [31.Mar.05 11:02] |
Maria, Iulian, va multumesc pentru gandurile voastre indreptate spre Nichita si sunt convins, ca de acolo, de sub umbra arborelui numit Cer, ne spune o poveste nepovestita despre sfinti si ingeri. | |
= Dragul Nichita | Maria Stanciu [31.Jul.08 16:06] |
"Râsu`plânsu`" lui Nichita se află mereu în sufletul meu, pentru că este starea de jenă a generațiilor. Felul în care l-ai adus tu în versuri, cum i-ai dat "dreptul la joc", îmi amintește din nou de acel du-te-vino propriu liricii tale. De sus, dintre ramurile "arborelui (...)cer" sunt sigură că îți zâmbește, în colțul gurii, pregătind o mică replică... MariA | |