| = da, da, da: "au schimbat melodia"! | Silvia Caloianu [29.Mar.05 08:21] |
| imi place ca esti firesc, e un firesc in care cuvintele simple au farmec. si, picatura aceea romantioasa ("pervazul de sare") are personalitate postmoderna! Si, da "până la cealaltă fereastră / nu e decât… o clipă de înțelegere!". Te-am citit cu placere, redescoperindu-te! | |
| = Re: Sirena: Te rog... | Cristian Fara [29.Mar.05 20:35] |
| Silvia! bucuriei gasirii cuvintelor tale i s-a alaturat o mare tristete... Eu stiu ca te-am suparat cu cele doua cuvinte despre ambasada rusiei, ba chiar si cu un comentariu despre niste vorbe in aceeasi limba... dar te roooog, spune orice despre textele mele: ca sunt vechi, perimate si perisabile in acelasi timp:), ori ca nu au suflu, sunt lipsite de "estetica" care va sa zica nu-s literatura, sunt romantioase, ori fade... orice, chiar orice... in afara de a gasi ceva din "personalitatea postmodernista"!!! caci daca e asa :) si le-a atins cumva noroiul din acea troaca - le voi sterge... multumesc dar, si te mai astept | |
| = auzi, nu? | Cristiana Miu [30.Mar.05 18:53] |
| Un text simplu si am invatat demult ca poezia adevarata e simpla si curata. Nu mi se pare deloc demodata, poate in masura in care gustul meu estetic e perimat, dar, ca sa-ti folosesc cuvantul, nu cred ca arta e perisabila, nu cred ca emotia estetica se naste altfel azi decat acum o mie de ani. Pana la urma cuvantul are valoare atata timp cat poarta un inteles, altfel e doar un urlet in pustie. Cuvantul e poezie atunci cand isi atinge si cutremura scriitorul deopotriva cu cititorul. Melodiile se pot schimba, ca la un tonmat blocat, dar ritmul, acel ritm profund si aprins a ramas acelasi. Auzi chitara, nu? | |
| = re: Cristina Miu | Cristian Fara [30.Mar.05 21:18] |
| "Ploaia risipită Înaintea nașterii noastre Ne alungă acum Din sufletul anotimpului Să înflorim Peste rănile ochilor tăi A mângâiere Hrănește-te Cu tremurul morții noastre. Mi-au spus florile de leac Cât le aveam încă în palme Deschise și amăgitoare – Ca vorbele tale." si comm:"Prea multă sensibilitate gratuită în poezia ta, Chris. Am vrut să-mi susțin afirmația cu exemple din text, dar este în întregime o mare bulă de săpun supusă inevitabil perimării." Din unul din aceste comentarii am luate io "perimarea" cat despre "estetica" e dintrun alt sir de comentarii despre alt text, sir din care eu am decupat doar o lista cu nume de comentatori ( grup compact de atac probabil apropiati ) care spuneau ca nuuu e literatura respectivul text doar pentru ca autorul le raspundea cu sinceritate ca scrie ce gandeste... "Cuvantul e poezie atunci cand isi atingesi cutremura scriitorul deopotriva cu cititorul"? pot sa retin aceasta fraza? pot sa o public sub zecile de comentarii partizane? As putea dar... e adevarat aud chitara uneori doar chitara... cuvintele dor prea mult, uneori... multumesc mult pentru comentariu, ma bucura cand cineva imi citeste "personalele". ( ah, sa nu uit, pseudo jurnalul de cenaclu mi-a placut, am zambit unor amintiri vechi cu poezie.ro - imi sunt dragi ) | |
| = raspuns | Cristiana Miu [02.Apr.05 11:27] |
| A fost o vreme cand poate si eu as fi simtit mai putin poezia ta. O vreme a cuvintelor mari si a teribilismului. Din fericire sunt deschisa altr pareri si un om drag mie mi-a aratat unde greseam. Probabil nici nu greseam in mod esential, era doar o fatada. Cris, uneori poezia nu are definitie universala. Uneori in fuga dupa vers pierdem din vedere poezia. Eu sunt in continuare impotriva poeziilor in care sensibilitatea in exces e in detrimentul ideii, sunt impotriva textelor siropoase. Dar nu ma pot impiedica sa vad un text bun acolo unde e doar pentru ca este un text sensibil in acelasi timp. Nu poeziei sensibilicioase, dar da hotarat poeziei sensbile, simple si adevarate. Oricum, persoana cre mi-a aratat textele tale e un om priceput la poezie. Crede-ma, poti avea incredere in parerea lui. | |