| = ... | Dana Stanescu [29.Mar.05 09:16] |
| Iubesc casele vechi, cu camere inalte, cu povesti inchise in ziduri...visez sa locuiesc intr-una. | |
| = "A știut că este fericită" | Elena Marcu [29.Mar.05 11:18] |
| „o dragoste ce nu avea sǎ mai doarǎ niciodatǎ ... sentimente așezate pe rafturi.” Revelator! Nu rană vindecată, nu uitare, nu resemnare, ci creștere și împlinire printr-o iubire, fie ea chiar neîmpărtășită. Hmm, sunt pe gânduri, excelent episodul! | |
| = Diana | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Uf, a iesit din spital! Asta e bine, ma linisteste intr-o oarecare masura. No more white uniforms! :-) Sint curios ce se va intimpla cu Diana in aceasta poveste cu aer trist si zimbet de ciocolata amaretto care-si pastreaza intact misterul. Mie nu mi-au placut niciodata camerele inalte, presimt lucruri pretty unhappy dar, la naiba!, de ce nu m-as insela?! Diana inca asteapta viata. Deocamdata, se-aud niste soapte... | |
| = Dalbă, condeiul tău scrie cu precizia orelor sfinte | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "Les fleurs du mal, (niciodatǎ un dar fǎrǎ o carte, îti voi scrie mâine pe ea îi spusese, mâine însǎ nu mai venise), zǎcea deschisǎ lângǎ pernǎ. Ești prea frumoasǎ. Prin sângele tǎu curge otravǎ. Îi punea palmele deschise în jurul gâtului alb, îi rǎsturna capul pe marginea canapelei și-i șoptea în șuvița blond-cenusie Aș putea sǎ te omor intr-o zi. Sau eu aș putea sǎ te omor, îi rǎspundea Diana." Dalbă, am eu o ediție bilingvă a Florilor Răului... Și mă gândeam că tu Licorna, eu Baudelaire, și tu te scrii poetic în proză, eu prozaic în poezie... Ce simetrie în asimetrie. Aici m-ai cufundat într-o albă tăcere, în mine. Și e bine. Condeiul tău se scrie cu precizia orelor întoarse spre cer. Cu drag, revin cu drag, inutil să mai spun asta mereu... Ela | |
| = ? | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Dalba, nu stiu de ce atitea patratele goale in comm meu, n-am mai patit asa ceva... of. citeste printre ele, ferestrele mele spre stine deschise... Drag, Ela | |
| = camere cu peretii inalti, Fleurs du mal... | Bianca Iulia Goean [29.Mar.05 10:59] |
| Danuca, cred ca tocmai de aceea visezi o astfel de casa, pentru ca, intr-o anumita masura, te-ar locui ea pe tine... ma bucur ca tu ai fost prima sa comentezi aici, stii? ;-) Eddie, cred si eu ca nu-ti plac astfel de camere... it takes a woman to understand why ;-))) ha ha ha... amaretto... ce poate fi mai bun decat gustul amar??? mm? s-ar putea unele mistere sa se adanceasca, nu pot face nimic in directia asta, personajele mele au viata proprie, nu prea ma asculta, ca ale tale. astept, cum iti spuneam, secretul. Ela, ca sa fiu sincera si, ramanand intre noi doua, (uuu, plecati mai de la geam!), scriind fragmentul din Fleurs du Mal m-am gandit ca va fi ceva special pentru tine. Nu se putea altfel, nu se putea sa nu ai editia bilingva, nu se putea sa nu iti placa. O am si eu... stai linistita cu patratelele acelea, drept ferestre le-am si luat ;-))) ma bucura prezenta voastra constanta... eu ce sa fac, Bursucel, ce sa va ofer, stele de serif nu am ;-))) istorii, istorii, povesti... drag, va astept la urmatorul pas... | |
| = fericirea din amintiri | Miruna Dima [29.Mar.05 12:46] |
| Imi place fata asta. Uite ca a depasit boala, uite ca a avut si un copil, uite ca a putut sa caute in amintiri si in foste trairi fericirea... As vrea sa stiu ce spune glasul lui si sa aflu mai multe din spatele usii. | |
| = Elena, Miruna, dureri asumate, depasite | Bianca Iulia Goean [29.Mar.05 13:24] |
| Elena, Miruna, voi ati vazut amandoua aceasta trasatura, si ma bucur, ochiul vostru trebuie sa fie mai altfel... fiecare traieste dragostea si durerea cum isi alege, in the end... Miruna, de data aceasta am sa ascult de tine... next time cred ca-l vom cunoaste pe Razvan... va astept... | |
| = Am citit varianta nouǎ (îmbogǎțitǎ) și e fainǎ. | Carmen Botosaru [31.Mar.05 15:36] |
| Eu când am vorbit de o oarecare grabǎ, în comentariul pe care ți l-am lǎsat ieri la episodul 4, m-am gândit la anumite lucruri care parcǎ mi-au sunat ca atunci când vorbești. De exemplu, când spui ceva, spui cam în ordinea gândurilor, respectând regulile unei topici logice, totuși, neavând un control 100% asupra ei. Insǎ în scris, topica poate fi mânuitǎ cum vrei. Sǎ dau și un exemplu concret [of, și-am zis cǎ nu ar trebui sǎ mǎ mai întind sǎ scriu mesaje luuungi și sǎ dau impresia cǎ mereu ceva trebuie sǎ fie altfel :); dar, dacǎ tot am apucat sǎ arunc piatra... :)] “Crescuse în minte și-n inimǎ, ca o mamǎ în pântece un copil, o dragoste ce nu avea sǎ mai doarǎ niciodatǎ.” Dragostea crescuse în minte și în inimǎ, ca un copil în pântecele mamei – ideea e clarǎ și frumoasǎ. Mie însǎ nu îmi sunǎ ok formularea “ca o mamǎ în pântece un copil” (comparația, repet, e foarte fainǎ, dar cred cǎ alta ar trebui sǎ fie ordinea termenilor, ceva mi se pare în neregulǎ...). Un exemplu din episodul 4: “Cand îl strângea cu nevăzute fire și nu-i dădea altă scăpare decât ținându-o in brate, când dispărea tăcută în spatele unei priviri albastre-cenușii.” (lipsesc câteva diacritice în textul tău) Deci, la chestii de genul ǎsta mǎ refeream, la asemenea retușuri. Altfel, citesc cu interes textele tale și îti descopǎr o sensibilitate care-ți permite sǎ amesteci în prozǎ și o dozǎ bunǎ de poezie; sigur cǎ nu mǎ refer la versuri, ci la sonoritǎți, imagini, figuri de stil etc. (eu nu prea am asemenea disponibilitǎți și, pentru cǎ îmi pare rǎu pentru mine :) și simt nevoia lor, le iau de la ceilalți, în acest caz, de exemplu, am luat o porție de la tine:)). [Și fiindcǎ tot am mǎrturisit asta, faptul cǎ uneori topica și diverse sintagme mie îmi sunǎ altfel, stau acum și mǎ gândesc cǎ asta se poate întâmpla și din acest motiv, caz în care nu ar trebui sǎ acorzi atenție prea mare exemplului pe care ți l-am dat mai sus.] Și cu asta închei acest (hmmm...) “scurt” mesaj și îți urez... vânt din pupǎ. :) | |
| = Acelasi mesaj, varianta fara caciulite pe "a"-uri :) | Carmen Botosaru [31.Mar.05 16:00] |
| Am citit varianta noua (îmbogǎțita) și e faina. Eu când am vorbit de o oarecare graba, în comentariul pe care ți l-am lasat ieri la episodul 4, m-am gândit la anumite lucruri care parca mi-au sunat ca atunci când vorbești. De exemplu, când spui ceva, spui cam în ordinea gândurilor, respectând regulile unei topici logice, totuși, neavând un control 100% asupra ei. Insa în scris, topica poate fi mânuita cum vrei. Sa dau și un exemplu concret [of, și-am zis ca nu ar trebui sa ma mai întind sa scriu mesaje luuungi și sa dau impresia ca mereu ceva trebuie sa fie altfel :); dar, daca tot am apucat sa arunc piatra... :)] “Crescuse în minte și-n inima, ca o mama în pântece un copil, o dragoste ce nu avea sa mai doara niciodata.” Dragostea crescuse în minte și în inima, ca un copil în pântecele mamei – ideea e clara și frumoasa. Mie însa nu îmi suna ok formularea “ca o mama în pântece un copil” (comparația, repet, e foarte faina, dar cred ca alta ar trebui sa fie ordinea termenilor, ceva mi se pare în neregula...). Un exemplu din episodul 4: “Cand îl strângea cu nevăzute fire și nu-i dadea alta scapare decât ținându-o in brate, când disparea tacuta în spatele unei priviri albastre-cenușii.” Deci, la chestii de genul asta ma refeream, la asemenea retușuri. Altfel, citesc cu interes textele tale și îti descopar o sensibilitate care-ți permite sa amesteci în proza și o doza buna de poezie; sigur ca nu ma refer la versuri, ci la sonoritați, imagini, figuri de stil etc. (eu nu prea am asemenea disponibilitați și, pentru ca îmi pare rau pentru mine :) și simt nevoia lor, le iau de la ceilalți, în acest caz, de exemplu, am luat o porție de la tine:)). [Și fiindca tot am marturisit asta, faptul ca uneori topica și diverse sintagme mie îmi suna altfel, stau acum și ma gândesc ca asta se poate întâmpla și din acest motiv, caz în care nu ar trebui sa acorzi atenție prea mare exemplului pe care ți l-am dat mai sus.] Și cu asta închei acest (hmmm...) “scurt” mesaj și îți urez... vânt din pupa. :) | |