| = Taisia | Lucian Mușet [22.Mar.05 12:12] |
| Cuvintele mele sunt sărace în a exprima ce am simțit citind poezia ta. Și ca să nu spun vreo trăznaie mă opresc lăsând doar acest semn al trecerii mele. cu bine, | |
| = iaca și eu | Laura Aprodu [22.Mar.05 12:36] |
| Primo: "liane cazute" e fără "ă" Secundo: sensurile ascunse prin metafore si paradigme sînt subtile. și ce ne-a plăcut tare: "înclinate fără capăt" | |
| = părere | Virgil Titarenco [22.Mar.05 12:59] |
| "pe marginile vidului împletit" mi se pare o expresie nu tocmai inspirată | |
| = alta(aceeasi) parere | Daniel Bratu [22.Mar.05 14:58] |
| O imagine de pornire buna („timpul se-nchide-n urma noastra”), urmatoarele doua versuri („facand reverente orasului/lipsit de intrebari”) usor amorfe, greoaie, „trenul fara protector” parca ar suna mai bine „trenul fara proiector” (ca decat „protector”, mai bine „conductor” si decat „conductor” mai bine „naș” si decat naș mai bine far central). „Dezbracarea iluziilor” , „ratacirile labirintice” (aliteratie de evitat), „improvizarea sensurilor” – suna si ele ca aripi de aceeasi culoare a cetii, parca prea aglomerate in acelasi suvoi, iar „alergici la raspunsurile mate”, tocmai pentru a da sens, as fi vazut-o scrisa „alergici la raspunsurile nete” (sau fara adjectiv, „mate” dand chiar impresia, la o prima citire, de abreviere). „Ridicand grade celsius” , „soarta hilar de amara” – constructii oarecum inutile, fara rod, care trag spre sol crengile poemului. In loc de „asta am uitat”, mi se pare mai potrivit, ca final: „atat am uitat” sau „si-am uitat”, pentru implinirea ritmului din final. As recomanda, in schimb (dar cum bine zice Virgil, fara acel "impletit"), versurile: „am deșirat pe marginile vidului împletit de la tine spre mine orice taină de doi nimic și totul totul și nimic a mai rămas dumnezeul nostru suspin de înger din patru vocale cu două consoane a i a n r i” | |
| = Lucian, Laura, Virgil | Taisia Mihaila Negru [22.Mar.05 16:10] |
| Lucian...cred că ai intuit bine fondul versurilor mele dincolo de forma lor perfectibilă.Mulțumesc pentru lectură și semnul lăsat. Laura... ai dreptate,graba e de vină :)dar nu pot corecta acum .Anche tu hai uno sbaglio :) Virgil...îți mulțumesc pentru părere.Probabil ai dreptate, întotdeauna vor exista forme de expunere mai inspirate. | |
| + sambata ravasita | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| am citit-o dimineata inainte de plecare si pe drum ma tot mustram singura ca n-am lasat cateva vorbe. revin, deci, cu acelasi sentiment ca aici se afla centrul suferintei interioare. eu i-as zice mai simplu "maladia vidului", un fel de perioade lungi de apatie, un refuz al comunicarii. - un inventar insirat elocvent, locuindu-te ca o fatalitate suspin de înger din patru vocale cu două consoane a i a n r i aianri chiar e un inger. fara suspine... cu drag | |
| = o soartă hilar de amară | Stefan Livia [22.Mar.05 16:51] |
| M-a impresionat mult ce ai scris tu aici, Taisia. Un poem care m-a absorbit total... Mă înclin, Livia | |
| = Pentru Daniel Bratu | Taisia Mihaila Negru [22.Mar.05 17:07] |
| Domnule Daniel Bratu...ați folosit microscopul pentru a analiza în amănunt cu un elan de toată lauda umila mea poezie.Dacă tot ati făcut pe minerul nu ați găsit și vreun diamant chiar așa neșlefuit? Numai cărbuni? Eu vă mulțumesc pentru comentariu dar vreau să precizez că poezia nu e ceea ce rămâne după o analiză seacă a versurilor care o compun.Poezia e tocmai întregul și ceea ce trezește ea în cititor.Îmi pare rău că v-a "emoționat" numai un sfert de poezie.Mai treceți, poate data viitoare va fi altfel. | |
| = minerul cu microscop | Daniel Bratu [22.Mar.05 17:38] |
| Doamna Taisia Mihaila Negru, mie imi pare destul de rau ca acel comentariu al meu nu v-a dat de inteles si altceva anume: poezia imi place (de regula, eu comentez numai acolo unde textul mi se pare valoros). Ca n-am putut lauda in intregime versurile, ca am gasit de cuviinta sa-mi spun umila si "minereasca" mea parere cu privire la unele deficiente de cristalizare poetica ori ca n-am evidentiat (sau recomandat) intregul "diamant", asta este cu totul altceva (sau altfel decat obisnuinta). Poate, data viitoare, da. | |
| = Nichita, Livia | Taisia Mihaila Negru [02.Oct.05 19:06] |
| Nichita..."sambata ravasita" (mi-a plăcut cum ai numit-o :) )s-a întâmplat să împlinească unsprezece ani și să devină prea grea, oricât stoicism aș avea în mine.Nici nu știu pentru ce să-ți mulțumesc mai întâi: evident mă încântă steluța,dar și mai mult mă bucură gândul că simți poate cel mai bine ceea ce scriu eu. Livia...mă bucur dacă am reușit să transmit "ceva" prin versurile ce inchid practic în ele niște frământări,neîmpliniri, până la urmă ...nefericiri. Mulțumesc. | |
| = Si m-am intors... | Carmen Andreea Anghelina [23.Mar.05 08:41] |
| Am citit poezia inca de cand a aparut si mi-a placut, dar iarta-ma, Taisia, sunt uneori atat de lenesa si nu las semn, apoi m-am gandit, pai cum, tu esti ieseanca de a mea si scrii atat de frumos, ca aproape toti iesenii mei dragi si nu, nu-i bine sa nu las semn de apreciere si m-am intors si, in fond, A.I.Cuza era de-al nostru, nu, sau ma insel eu?! :) drag, Carmen | |
| = Carmen | Taisia Mihaila Negru [24.Mar.05 08:32] |
| ...multumesc din suflet pentru semnul tau si imi cer scuze pentru ca, din motive independente de mine, iti raspund asa tarziu. ...ai fost totusi prea subtila fara sa te inseli:)) cu drag | |