| + "un glas stins luminos" | Mae Stanescu [17.Mar.05 16:40] |
| indurerati in nedumerirea de a fi gri, debusolati intre vanturile de miazazi si miazanoapte, dar cu ochi inca de vazut si urechi de auzit... mi-a placut mult acest text si felul tau unic de a vorbi despre lucrurile mici si lucrurile mari deopotriva; | |
| = o padure de semne de intrebare | Sandra Hanna Segal [17.Mar.05 19:11] |
| "nu știu cine pe cine omoară de fapt: călăul - pe cel în care își răsucește satârul cu voluptate, sau victima - când îl împușcă pe călău cu glontele ultimei priviri" ...ca sa aleg doar la intamplare ceva care mi-a placut, altfel o padure de semne de intrebare de la un capat la altul. | |
| = Părere | Vasile Rotaru [17.Mar.05 21:23] |
Am remarcat exprimări care taie respirația în pofida farmecului lor (!) de o redundanță evidentă, tributare, sau nu, unor formulări arhicunoscute: „rațiuni înveșmântate în catifeaua ipocriziei”, „statul la coadă în fața raiului”, „mintea sodomizată de versete hot”, „sacrul otrăvit”, „dumnezeii exorcizați”, „văruite cu var de hematii” și s-ar mai putea continua. Dar înțeleg atitudinea voită a existenței lor. Prima strofă curge bine spre final unde discursul scapă de tirania formulărilor cu orice preț, proprie oricărei luări de atitudine împotriva simbolisticii manifeste de pana aici. Deși, fără noutate, ideea gardianului victimă a propriei victime închide frumos textul. Si-atât! Numai bine. bazil | |
| = cald si frig | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.05 01:50] |
| ...da, asta am simtit citindu-ti rindurile, gindurile, suspinele si urmarindu-ti privirea printre cuvinte....mi-e greu sa adaug ceva, multumesc | |
| = Glasuri dincolo de uși | Monica Manolachi [18.Mar.05 12:24] |
| Angela, spui că nu știi nimic din toate astea, dar observ cu încântare că știi mai ales: “despre femeia ce se reazemă gânditoare de o sapă cu care și-a adîncit singură groapa în pământ dar mai ales în sine” Acum un an am avut și eu viziunea unui zid după care se aude vocea unei femei și acum știu că ea era poezia care mă striga încet într-o altă limbă. E o poezie în care direcția adâncirii e difuză. E în sus? E în jos? Nu asta contează atâta vreme când descoperim ușile închise și glasurile de dincolo de ele. Cu drag, | |
| + executia sumara | Nicole Pottier [18.Mar.05 15:29] |
| Nu stiu ce a gandit cand l-au omorat, la sfarsitul acestei nopti de agonie si blestem, cu un glonte in ceafa, si cand i- au aruncat corpul intr-un sant. De la el ne ramane doar un nume gravat in marmura unui monument in fata caruia ne inclinam in fiecare an in amintirea sa si a altor inocenti. Eu stiu ce inseamna pierderea unei fiinte vii, raceala pietrei si durerea copiilor sai. O mare emotie m-a cuprins citind acest text, multumesc, Angela. | |