| + dat jar inimii mele cele ascultãtoare atunci când au trimis în lume vorbe a | Maria Prochipiuc [09.Mar.05 12:23] |
| Dacã mãcar e sã nu mai apucãm din zilele noastre, atunci sã agãtãm în calendar atât cât mai putem din zilele unei lumi cu putin de dinspre trecut. Zilele Marin Sorescu, puse în mapã frumos coloratã cu obraz din cel subtire, cu inimã si lacrimã în podoaba înrãmatã a literaturii române, fac parte dintr-o îndrãzneatã manifestare ce nu poate aduce decât bucurie. 25, 26 si 27 februarie anul acesta au prins în prãznuiala olteneascã cea de a V-a editie a inconfundabilului Marin Sorescu cel ce încã se aflã. Spre surprinderea mea aflu printre texte și pe domnul Silișteanu cu un articol, poate a mai scris, și nu țin eu minte, și totuși am trecut nu de foarte multă vreme prin arhiva sa de texte… pot spune că stilul de abordare e excelent, stil siliștian… Nu am de gând să comentez articolul ci vreau doar să spun că merită să fie pus la loc de cinste, nu domnul Silișteanu ci articolul său. Mă bucur că se mai întâmplă evenimente de aduceri amine a celor prin care unii au ajuns unde sunt acum în ale scrisului. | |
| = multumesc | Ioana Stefanescu-Bogdan [09.Mar.05 13:23] |
Multumesc pentru asa lectura placuta! N-am vazut "Iona", dar stiu pasaje intregi pe dinafara. In special, acele fragmente care au ramas si poezii. Sorescu a fost un geniu al literaturii romane. Sunt oameni care au ramas atasati de el, numai citindu-i versurile. Pentru ca versurile nu fac parte din cele care se distanteaza de om, ci il includ pe omul care le-a scris si il implica pe omul care le citeste. Razvan Voncu mi-a fost si mie profesor. Vorbea de Sorescu ca despre un zeu. Odata, in loc sa facem literatura veche, am facut un seminar numai cu lectura din "Puntea", ultimul volum... | |
| = Sorescu trăiește | Elena Marcu [09.Mar.05 14:26] |
| În semn de mulțumire pentru articolul de față, cu bunăvoința editorilor, mă grăbesc să adaug în biblioteca virtuală câteva poezii semnate Marin Sorescu. Mai potrivite cuvinte n-am. | |
| = Elena | Ioana Stefanescu-Bogdan [09.Mar.05 14:27] |
| Elena, multumim mult. Te rog sa te uiti daca nu cumva textele au mai fost introduse. | |
| = Așa, la suprafață, l-am cunoscut și eu... | Tudor Negoescu [09.Mar.05 15:28] |
| Lăudabilă inițiativa lui Florin de a omagia figura unui oltean inventiv și inteligent, precursor al postmodernismului românesc! În astfel de momente omagiale se spun, de obicei, vorbe frumoase. M-ar interesa părerile, destăinuirile unor persoane din anturajul lui Sorescu despre omul Sorescu, așa cum era el în realitate. Părerile apropiaților, vreau să zic. Așa, la suprafață, l-am cunoscut și eu...și de aceea nu mă pronunț. | |
| = 6 puncte | Claudiu Banu [09.Mar.05 16:21] |
| ...... | |
| = Liliecii au pentru mine o semnificație aparte... | Carmen Botosaru [09.Mar.05 16:41] |
| ... așa că mă bucur foarte mult că am ajuns pe această pagină și am citit articolul. Mulțumesc autorului că ne-a împărtășit toate acestea, semnalându-ne totodată că, din când în când, cât mai des :), trebuie să ne aducem aminte. | |
| = Marin Sorescu | Florin Hălălău [09.Mar.05 17:09] |
| Las o lacrimă de aducere aminte pentru Marin Sorescu. La anul se vor împlini 70 de ani de la naștere și 10 ani de la moarte. Pentru mine, 2006 va fi anul Marin Sorescu. | |
| = in memoriam | Stefan Livia [09.Mar.05 17:26] |
| " Uneori îmi simt lipsa. Mai ales Duminica. Zi de forfotă mare, mă caut prin lume." - Marin Sorescu - Cu mare respect pentru un mare Om și un mare Poet Cu mare respect și pentru Florian Silișteanu mă înclin, Livia | |
| = doar un gand,si visul meu din zori | Raul Huluban [09.Mar.05 19:41] |
| Draga domnule Florian, Nu sunt in masura sa vorbesc despre acest minunat scriitor, si cuvinte goale nu doresc a lasa. Am trait insa intens spusele domnului Adrian Paunescu. Nu pot lasa cuvinte care sa-l aduca pe Marin Sorescu mai aproape de inima noastra, pentru ca fiecare il simtim in masura capacitatii noastre, ce va pot lasa dumneavoastra, lui si cititorilor acestui articol este un gand bun. | |
| = cu multumiri | Anni- Lorei Mainka [10.Mar.05 01:36] |
| pentru vestile acestea bune de departe, si admiratie ca ati reusit sa mi-l aduceti aproape dupa atitea stinci cazute in marea timpului, prea frumos sa-l pot comenta, il voi reciti. | |
| = Dragule de Florian, | Catalin Gaian -Konig [02.Oct.05 19:06] |
| supararile lui e.simion, paunescu si tudorica gheorghe sunt adevarate. SORESCU a fost ajutat sa moara...in primul rand de mai tinerii sai "coledzi" olteni si apoi de cei care vedeau in geniul lui o sperietoare a monosilabicilor si al limbilor de lemn ale lor, purtate ca pe niste icoane...hm... In toamna lui 74' aveam sase ani, eram in clasa -I-a la Colegiul Nicolae Balcescu in Craiova. De la scoala pana la revista Ramuri de pe str. Romul, locul unde mama lucra ca secretara stenodactilografa, faceam zece minute, dar eu ajungeam in doua ! Nu de putine ori s-a intamplat sa nu o gasesc, si atunci ramaneam in grija lui Romulus Diaconescu, George Nita, sau Tunsoiu si in ultima instanta a Lui ...MARIN SORESCU. Mama imi zicea mereu daca se intampla sa nu o gasesc sa o astept cuminte la masina ei de scris. Exista insa o zi din amintirea acelor ani care a pus mai tarziu stapanire pe cortex. "Nenea" Marin Sorescu se afla in biroul lui, iar eu bateam de zor la masina de scris, incantat de sunetul "bratelor cu pantofi", cum le spuneam eu, cand vad ca se deschide usa, uriasa pentru mine, a biroului, si apare cu niste foi in mana. Privind pe deasupra ochelarilor spune: -Aaa...nu este Cici(mama)? Unde este Cici ? -..saru'manaaa.... -Tu...ce cauti aici ? - ...aaa...o astept pe mama... - Care mama ? - Cici... - Tu esti.... - ...catalin. - De ce faci galagie ? - pai...imi place cum suna...tzac, tzac, tzac... - Lasa masina in pace si vino incoace...si dandu-se intr-o parte mi-a facut loc sa intru pe langa el in camera in care nu intrasem niciodata pentru ca mi-era interzis. M-a intrebat inca o data cum ma numesc dupa care mi-a tras scaunul, urias pentru mine, mi-a pus o foaie de hartie in fata, cu un creion, si mi-a spus... - Scrie! - Ce sa scriu ? - Cuvinte... - Nu stiu sa scriu ! - Pai nu esti la scoala ? - Ba da, sunt in clasa intaia D... - Ce e aia "intaia D" ? - Clasa.. - Aha...pai scrie "intaia D" - Cum se scrie ?..si mi-a luat creionul din mana cu care a scris in susul paginii "INTIIA D" - Scrie la fel cum am scris eu... "INTIIA D" au fost primele cuvinte pe care le-am scris si care insemnau ceva, si pe care le-am scris apoi pe toata pagina. Sfarsitul acela de an si urmatorii doi sau trei mi-a fost "institutor"(o zi sau doua pe saptamana, atunci cand mama nu era la birou), pentru ca la scoala nu-mi placea sa scriu si nici sa citesc. Altadata, am venit batut de la scoala si nu voiam nici sa scriu nici sa-i citesc. Eram tare suparat, si tot ce stiu este ca rupeam toate foile pe care mi le punea in fata, inclusiv din cartile la care ajungeam la biblioteca. Atunci cand a venit mama m-a gasit pentru prima oara in biroul lui "nenea" Marin si m-a certat iar El i-a spus ca am fost foarte cuminte si chiar m-a laudat, in pofida strambaturilor mele repetate. Ce stiu este ca de a doua zi, de rusine, am devenit cel mai cuminte copil din lume. Ani in sir l-am purtat in suflet, si prima mea poezie pe care am scris-o, in '78 la 10 ani Lui i-am citit-o, si a intervenit pe langa revista colegiului N. Balcescu, "Licariri" sa mi-o publice.... Dupa revolutie, mutandu-ma in Bucuresti am aflat ca locuia pe str. Grigore Alexandrescu, langa spital, destul de aproape de locul unde locuiesc si acum, si l-am cautat. Introvertit si modest, darnic si fara de seaman in a-si apropia pe cei pe care ii iubea si ii stima parca il vad ca astazi. Mi-a daruit un pix metalic pe care il avea la indemana si care are o inscriptie in ebraica, si mi-a spus sa scriu ...CUVINTE ! I-am spus ca incepusem deja cu ceva timp in urma. S-a bucurat si mi-a spus sa continui Avea o memorie fara seaman, si-a adus aminte destul de repede de anii aceia, mai mult chiar, versuri din poezia mea, singura dealtfel singura din anii copilariei. Nu-i rosu sange de erou Ce s-a jertfit pe "ocina" strabuna Cu gandul bun cu gandul nou Pentru intreaga natie romana ? Nu-i galben culoarea graului ce-aduce In fiece zi pe masa-o paine buna Urnind sudoarea firii noastre dace Pentru o viata cu adevarat romana Si nu-i albastru culoarea cerului senin Ce-l intalnim in gand si-n fapta ? Da si seninu-nseamna pace si pacea libertate Si toate-n noi sunt una, si-i zicem unitate ! Naiva poezia, si bineinteles in nota celor din acele vremuri dar pentru mine a fost semnul dragostei pe care il avea Marin Sorescu pentru "tara de la tara" aceia care era numai a lui si pe care incerca din rasputeri sa o faca sa fie si a noastra ! Si cand te gandesti ca intr-un "clasament"... inredibil... pe care l-am citit deunazi,intr-o revista de specialitate,clasament al celor mai buni 1O poeti romani din toate timpurile POETUL MARIN SORESCU nu si-gasit locul !...si-a gasit insa Cartarescu...dar sa nu fim rai pentru ca este post, si sa ne rugam impreuna pentru sufletul LUI, al MARELUI POET MARIN SORESCU ! Florian SILISTEANU, pace tie. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de lacrimile pentru cei pe care ii iubim, si nu le-am spus-o niciodata...a venit timpul... MARIN SORESCU TE IUBESC ! | |
| = Cătălin, consemnare de suflet | Tudor Negoescu [11.Mar.05 09:54] |
| Felicitări pentru consemnarea ta de suflet, Cătăline! Memorabilă. Aștept vești și de la (despre) cei care, cu voie sau fără, au contribuit la moartea omului Sorescu... | |
| = "Moartea ceasului" | Adrian Erbiceanu [13.Mar.05 17:21] |
| In 1965 am avut o revelatie. Am gasit, intr-o librarie, un volum de poezii intitulat simplu "POEME". Poeme cum nu mai citisem pana atunci! Autorul era Marin Sorescu. Si-a prevazut el, inca de pe atunci, viitorul? Nu stiu. Dar de un lucru sunt sigur, in poezia intitulata "Shakespeare", scria: "Atunci au sosit si niste indivizi care intarziasera. Creatorul i-a mangaiat pe cap cu compatimire, Si le-a spus ca nu le ramane decat sa se faca Critici literari Si sa-i conteste opera." Ceea ce se pare ca s-a si intamplat. Volumul de poezii imediat urmator a fost "Moartea ceasului". Premonitie? Poate! "Ceasul", daca s-a oprit pentru el, a facut-o, doar, ca sa-l fixeze in timp. Pentru ceilalti, pentru cei care l-au denigrat, ca sa le stearga urmele. Ce ironie! Felicitari autorului articolului. P.S.: Am amandoua volumele cu mine. | |
| = Marin Sorescu | Preoteasa Marinela [15.Mar.05 21:20] |
| Felicitări autorului articolului. Marin Sorescu inseamna foarte mult in literatura română și universală. Familia scriitorilor Sorescu este ca o legendă vie în zona Olteniei, poate eu sau altcineva, care a cunoscut mai aproape pe soreștii de Bulzești va scrie despre această poveste adevărată, va fi și un timp în care va fi chiar nevoie de ea. Toți acești mari scriitori și domni care serbează și vor serba, își vor aminti multe și neuitate momente din viața marelui poet și a familiei sale, mica și marea familie! Silișteanu, felicitări! | |
| = sorescului din inima voastra | Florian Silisteanu [16.Mar.05 11:07] |
| sunt onorat fiindca acest material a trezit interesul celor ce au cuvinte potrivite Deopotriva pun pe drum cu asfalt salutari si multumiri.Cui? sorescului ce umbla prin inima fiecaruia dintre dumneavoastra.Multumesc | |