| = zeii vor porunci....multe | Bogdan Stavar [02.Oct.05 19:06] |
| ela, o poezie pe care m-ai indicat era sa o scrii pe la inceputul carierei ca sa zic asa...dar deja pot spune ca esti veterana pe acest site, dar cu poezii din astea cred ca o sa-ti pierzi repede din increderea acordata de comentatorii fideli pe care ii ai.. ,,zeii vor porunci,, probabil si asta... | |
| = îmi place viziunea | cernea lucian [02.Oct.05 19:06] |
| da...o pseudo poezie...eu nu cred în vers alb..dacă ai pune cap la cap versurile fiecărei strofe ai obține o porpoziție....doamne ce eseu senzațional ar fi...ce viziune apocaliptică..sau cine știe...ce viziune a unei noi geneze...îmi place...deși, nu ca poezie..ci doar ca viziune.. | |
| = Bogdan, Lucian - fara porunci, zeii sunt in noi | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bogdan, imaginea aceasta zugravita de tine despre felul in care mi-as pierde prin prezenta poezie (de altfel inscrisa la concurs si situata la mijlocul "clasamentului - si al publicului, si al juriului)comentatorii fideli... ma mira. "Carierismul" nu ma caracterizeaza oricum, iar in fidelitatea anumitor oameni chiar cred. Multam pentru trecere si... sa ne auzim cu bine... Poezia in vers alb se scrie de mult vreme, se va scrie, nu doar aici, stii tu bine. Interesant ca ai vazut viziunea unei alte geneze... da, este un sens. Eseu? Ce-ar fi sa incerc in alta zi si asta? Ma bate demul gindul. Dar inca mai unul in lucru. Multam, Luciene, pentru ca ai apreciat viziunea. | |
| = erata | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| A se citi mai sus: "Ma bate de mult timp gindul..." | |
| = ..azi | Raul Huluban [09.Mar.05 00:52] |
| zambeam amar citind primul comentariu si raspunsul tau. stim amandoi ca soarele incalzeste diferit sufletele. uneori culoarea lui difera in noi.. draga mea, ma intrebam daca sunt si eu sau macar sunt aproape de ceea ce spui tu prin "fidelitatea unora". daca te referi la citit, stii ca mereu te citesc, dar nu iti las semn decat atunci cand inima mea nu e tulbure si stii cat de furtunoasa si inlantuita e. nu iti scriu decat atunci cand simt si eu raza soarelui printre furtuna, pentru ca ale mele ganduri sa nu fie unele false. stiu ca nu te referi la nimeni in mod direct, dar vroiam sa-mi las prezenta aici. nu stiu cat pot fi de fidel, dar atunci cand iubesc ma straduiesc mult, desi spun de atatea ori adio, si de atatea ori inchid usa.. vroiam doar sa-ti las un gand, vroiam sa-ti fiu mai aproape, florile nusunt de ajuns, si nu spun nimic daca inima nu e deschisa.. cu drag, cu o cafea si cu inima larga, Raul, verde-sticlos azi:) | |
| = crezul in tine, Raul, si in zei | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Raul drag, eu am dat un simplu raspuns la un simplu comm. Poezia aceasta nu poate fi placuta tuturor, iar eu chiar am incredere in oamenii mei, prietenasii mei, sau in cei care stiu cum sa imi aduca invataminte, precum si in cei care vor veni incet-incet sa citeasca si vor ramine. De aceea m-a mirat comm de mai sus. Ma bucura trecerea ta, mai ales ca de fiece data tu desprinzi ceva aparte din scrierea mea, fie ea poezie, gind, eseu, epigrama, proza. Fiece om are dreptul sa vina, sa lase un cuvint, sa plece, sa revina. Eu stiu sa il primesc pe fiecare in parte, dupa a lui trecere. Tu, verde-sticlos, eu indigo-mat. Drag, Ela | |
| = ela | Carmen Mano [09.Mar.05 01:09] |
| mi-au placut imaginile te felicit ela, pentru participarea la concurs am trecut sa-ti las gindul asta:) cu drag | |
| = L-am prins din zbor... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Sara buna, multam pentru gind. Concursul a fost o prima incercare. Cam "inghetata". Vin si alte anotimpuri... Drag, Ela | |
| = Danielă, | ioan peia [09.Mar.05 09:23] |
| Poema asta a ta, saltul acesta fără plasă într-un fel de apocalipsă provocată de forțe străine până și zeilor, m-a pus în mare încurcătură!! Nu e de mirare că nu ți-am recunoscut textul în concurs. Nu îl recunosc nici acum. Sau, mai exact, nu te recunosc! E o descriere cu nuanțe copios împrumutate din recuzita romantică - de dezlănțuire a stihiilor, de nimiciri fabuloase, de hecatombe teribile,- toate având pricini necunoscute. Am în minte parcă și niște tablouri de aceeași factură, dar uite că m-a lăsat fosforul și nu mai știu de unde să le iau! În fine, atmosfera ca atmosfera ( ciudat este că alcătuirea poemei are o schemă clasică... parcă aș citi din Teogonia hesiodică, văzută pe dos!), însă ceea ce nu se prea potrivește cu stilul tău personal, în care te miști ca peștele în apă, este această sforțare supraomenească a ta de a încerca să stăpânești, cu unelte feminine, enormități mitice pe care nu oricine ar îndrăzni să le abordeze, fără a avea sentimentul că se va surpa catapeteasma lumii pe el. De aceea trebuie s-o spun cu tristețe că scriitura, evident împrumutată, nu reușește să (mă) convingă. Nu ești tu sub nici o formă. Broderia ta minunată de cuvinte, aici nu există și nici nu are ce căuta. E o temă grea ceea ce ți-ai propus tu, nu știu ce anume să-ți fi declanșat mașinăria lirică, dar, repet, nu are relief, nu se distinge. Prea multe lucruri căznite, ca să poți măcar salva ceva din totul ăsta supradimensionat. Tu ai alte nișe pe care te poți mula cu inspirație și strălucire. Rămâi acolo, rămâi... comentează-ți convingerile, sunt absolut sigur (dealtfel am văzut) că vei face impresie. Aruncă haina asta! Nu te-ncape... Sorry! | |
| = Ioanului, cu seninatate | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ioanule, tot eu sunt, mai in lupta, mai intr-o "sfortare supraomeneasca", mai in periplu prin timpuri cind oamenii se inversunau pe zei sau zei pe oameni... Imaginile nu mi-au venit din poeme anume sau din tablouri anume, ci din timpuri ale omenirii... M-am imaginat atunci, fireste ca demult citeam despre toate astea fara sa imi inchipui. Nu stiu de ce te supara "clasicul", nu stiu de ce ma pui sa ma dezbrac de o haina prea grea, o armura. Poate fiindca nu mi se potriveste pe natura mea pasnica, pe esenta mea curgatoare. Dar poti tu oare sa stii ce mituri si ce zei salasluiesc in mine de m-au impins catre o astfel de poezie pentru un concurs. Intr-o zi voi scrie si despre sisif. Permiteti-mi va rog sa fie un eseu. :)) Sa te intorci prin cuvinte, eu, eu iau mereu aminte. Imi pare rau ca prin acest poem incarcat, impovarator, dezamagesc. Dra cred ca se trece si peste asta cu seninatate in suflet. Drag, Ela | |
| = erata pt Ioan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| A se citi: "concurs?", Sisif, "dar" Se pare ca esti si tu un Zeu sau un Om suparat. Tu din inalturi, eu, de aici, de jos... muritoare si calda :)) | |
| = Viitor, lupta | Bianca Iulia Goean [09.Mar.05 15:38] |
| Ela, in divergenta ce s-a creat aici, fara a avea pretentii catusi de putin de critic, asa cum nu o am nici pe aceea de poet, incerc sa-ti spun ce vad eu, cititoarea ahtiata de poezie, si, clar, fara a ma desprinde de prietena. (noi doua stim ca orice negare a acestei realitati este inutila, niciodata nu vom putea fi deplin obiectivi... dar asta este meseria ta ;-) Este intr-adevar aici o alta Ela, dar eu te vad mult, mult mai aproape de... sa nu te miri... de ceea ce tu ai acumulat in meseria ta. Este inevitabil, chiar ma intrebam cum, cum ai putea sa pastrezi mereu acest calm si acea duiosie care, zic unii, te caracterizeaza. C'mon, toata greutatea sufletelor si a ideilor acumulate nu au cum sa nu treazeasca, chiar daca mai rar, astfel de lupte. Nu as zice ca aici este o geneza (desi inteleg ce l-a determinat pe Florin sa spuna asta), ci asistam la un fel de razboi universal, si nu-i vorba de ingeri, demoni zei si supra-oameni. Sau eu asa vad. E vorba de noi, de sufletele noastre, de lupte care se duc nevazut, fara urme (si pentru asta avem multa simbolistica in text) in exterior. Sunt multe intrebari, si, asa cum se si cuvine, fara incercari inutile de a formula raspunsuri. Nu ti-ai asumat raspunsurile, Ela, ci intrebarile esentiale. Ca este poate destul de incarcata, ca nu-i usor de citit (than again... sa nu uitam adevarata ta formatie), e drept. Ce cred eu personal ca oboseste ochiul in poezie este repetarea verbelor auxiliare la viitor. As putea si eu sa iti spun ce sfat am primit pe o poezie la care tineam f mult, si in care, cu foarte multa intentie, am repetat un cuvant. ca trebuie sa il sugerez cumva, sa mai renunt, ca e obositor. Dupa prima reactie de respingere, am incercat... si a trebuit sa recuosc si eu ca sugerarea este, uneori, mai puternica. si ultimul vers este redundant, cred. Altfel, eu gasesc poezia ta deosebita si adevarata. Drag, Bianca | |
| = Dalba, poemul unui suflet schiop, acum intregit | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| bianca, da. Este o lupta. Este o neputinta. Este o strigare. Este o cautare a unui timp dinspre mit spre inainte - dove? - este o povara a suferintelor nevazute din oameni, este lupta fiecaruia dintre noi la un moment dat, de cind e lumea, este o trecere prin intrebari, prin judecari, prin intuiri, prin... Da, schioapata poemul, fiindca oricum este scris in perioada cind sufletul meu era schiop... cu trei secole. Si nu cinta. Razbiul s-a incheiat. Si din ce ati citit, este limpede asta. Dar asta nu inseamna ca nu mai sunt lupte de dus. Azi, maine, cindva... Prietenii imi ramin alaturi, oricit de strimba sau de dreapta imi este scrierea. Si orice cuvint imi este de folos. Nu intmplator am ales sa afisez poezia asta, acum, dupa incheierea concursului. A nu se uita ca in fiecare din noi sunt incercari. Multam, imi reiau "stralucirea" mult asteptata de ceilalti dragi prieteni de aici, din suflet. Drag, Ela | |
| = ela, o părere | Laura Aprodu [09.Mar.05 16:38] |
| iată-mă și pe mine, permisă fie-mi intruziunea... :) ce mi-a plăcut cel mai mult: Vor răstigni pe cruci copii fără pleoape deschise spre lume fără durere și fără surâs. Vor lăsa rugul aprins zeilor să-i jertfească nașterea oricărui alt plâns. ce mi-a plăcut mai puțin (motivul ar fi că parcă e cam obișnuită expresia în contextul unei poezii care se bazează șio pe o structură, și pe o stilistică nu tocmai comune): "urlând surd" sînt convinsă că aceeași idee o poți reda mai surprinzător | |
| = Laura, pentru al tau gind, multam | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Laura, ma bucur sa te gasesc pe aceasta poezie controversata. Da, acum, cind mi-ai atras atentia asupra acelui "urlind surd" il simt mai putin potrivit. Eh, las asa acum, o voi retusa cu alta ocazie. Si sunt contienta ca fiecaruia ii place sau ii displace ceva ce are rezonanta in el insusi, oricum. Multam pentru popasul tau, te mai astept cind doresti. Drag, Ela | |
| = ela, despre șefi | Laura Aprodu [10.Mar.05 15:49] |
| hei, normal ca fiecare simte intr-un fel al sau propriu. nu zic ca e musau sa schimbam orice ni se sugereaza. in fond, poetul e sefu'! | |
| = Laura, eu si "seful" si "zeii" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Laura, draga mea, hai ca mi-ai stirnit un ris sanatos, si tare mi-era necesar! Multam. Eu si "seful" :)) (oricum, ai dreptate mai sus! multam pentru sugestie) Drag, Ela | |
| = de la ris la ris | Laura Aprodu [10.Mar.05 15:57] |
| sint incintata sa stiu ca dincolo de un ecran bine calibrat, cineva a ris ca si cum ar fi fst fata in fata cu interlocutorul. morituri te salutand! | |
| = Limba maternă | Luchi Tenenhaus [11.Mar.05 11:45] |
| Primul comentator al acestui text, (mai) analfabet de felul său, a scris "m-ai" în loc de "mai", ceea ce nu e o eroare de dactilografiere ci o crasa necunoaștere a limbii române; din eroare nu pui cratimele, dar niciodată nu le plasezi unde nu-și au locul, decât din necunoaștere! Mai rar așa critici perfecți care nu știu nici limba pe care au declarat-o maternă. | |
| = Luchi, am trecut cu vederea intentionat "maternul" defectuos | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Luchi, multumesc, eu am tacut asupra acestui aspect, indeosebi fiindca sunt redactor si corector si am zis sa nu fac iarasi abuz de "defecte profesionale" aici. Te astept cu o pledoarie. Sedinta este deschisa. Drag, Ela | |