| = Frumos de dureros... | Anghelina Andreea [03.Mar.05 08:41] |
| Poezia ta, Virgil, m-a dus cu gandul la esoterism, la emisfere cerebrale, la logica si emotie, la...stanga, la dreapta, la..." apa este acea fiară care îți înfășoară copita calului iar colții ei de gheață te spintecă iubindu-te pe dinăuntru adevărul este cea mai bună minciună" Frumos de dureros... drag, Carmen | |
| = pe suflet de brocart | zabet mihai [03.Mar.05 09:08] |
| O descriere melancolica care se incheie intr-o nota filosofica. Poemul are forta, o forta subiectiva a ochiului, puternica, care incheaga imaginile dupa o logica clara. Un poem reusit Virgil; am inceput ziua vesel dupa lectura textului tau. | |
| = Transhumanta ca leit-motiv... | MIHAI ANTONESCU [03.Mar.05 10:26] |
| ...vinul,iarna, femeia filosoafa, toate tradeaza dor de tara, o fi asa, n-o fi asa....?!? Felicitari maestre, pentru petele rosii aburind de pastel pe suflet de brocart de nea. | |
| = aburul nestatornic al sîngelui pe zăpadă | Monica Manolachi [03.Mar.05 10:04] |
| Virgil, pășesc cu grijă prin "aburul nestatornic al sîngelui pe zăpadă", pentru că iarna dintre cele "două popoare" pare a nu se sfârși așa ușor. Primăvara trebuie moșită. :) Remarc versul "la răsărit poporul naivității crepusculare mereu fanatic în luminile lui", idee în care mă regăsesc, dar și contrastul dintre acesta și expresii precum "neam atins de păcatul difuz al aparenței", "cuvinte pe suflet de brocart" sau "legile lui adultere". Sesizez că poemul încearcă totuși o împăcare și o înțelegere a diferențelor în "adevărul este cea mai bună minciună spuse femeia". Mi-a plăcut | |
| + bisturiul de gardă | Alina Manole [03.Mar.05 21:35] |
| Ai un stil al tău, pe care l-aș recunoaște dintr-o mie și una de poezii și, oricât aș încerca eu să îți sugerez că aici nu trebuie "iar", acolo "ai prea multe genitive", "prea mulți de 'de'", tu nu vei modifica. Așa că nu îți mai spun mai multe decât că transhumanța aceasta este la un an de la prima rostire a sfâșierii umbrei. De ce nu spunem tot... pentru ca să ne rămână mereu cuvinte și pentru poezie. Și e un drum acela spre care ai deschis azi o poartă. 'Ochii goi' nu îmi sună tocmai frumos. Nici 'copita calului', 'lumina zilei', de două ori 'suflet'. Și uite cum aș fi scris versurile: "de gheață colții spintecă dinăuntrul iubindu-te spuse femeia pe jumătate adevărul este cea mai bună minciună" Iar am început cu sfaturile. :)) Frumos finalul poemului. | |
| = Virgil | Remus Cretan [04.Mar.05 12:30] |
| Am rămas din acest poem cu superba construcție: "oile își poartă mieii în cea mai cruntă vulnerabilitate"...E acel "ceva" al mioritismului nostru! Cu drag, Remus | |
| = Remus, ești se pare singurul... | Virgil Titarenco [05.Mar.05 01:41] |
| Remus ești, se pare, singurul care te-ai apropiat de "spațiul pulsatoriu" al textului. Abia acum am emoții... | |
| = Carmen, Mihai Zabet, Mihai Antonescu | Virgil Titarenco [07.Mar.05 23:50] |
| Carmen, îmi place modul cum imaginația ta te-a purtat prin text. Cred că nu toți cititorii sînt la fel. Unii pot călători într-un text. Asemenea ție. Mihai, mă bucur să te întîlnesc sub textele mele. Și mai ales să știu că uneori îți începi ziua cu ele. Mihai Antonescu, știi că ai dreptate. E un anumit dor de țară. Poate mai ales de etosul ei. În orice caz mă bucur să te știu printre cititorii textelor mele | |
| = Alina, sfîșierea umbrei... | Virgil Titarenco [08.Mar.05 00:08] |
| Alina, a trecut atît de mult de la "prima rostire a sfîșierii umbrei încît abia dacă îmi mai aduc aminte. E o călatorie prin atîtea continente. Uneori mă întreb cînd mă voi opri. Despre schimbări, mă voi mai gîndi. Sîntem în atelier, nu? Eu încă învăț. "Ochii goi" au fost intenționat spuși așa. Era nevoie de tristețea acelui tragism de crivăț golaș de sfîrșit de februarie. Am vrut urîțenie și simplismul "copitei calului" a "luminei zilei". Dacă înțelegi contextul îți dai seama că am avut nevoie de ele. Tu scrii frumos dar acelea sînt versurile tale (de data aceasta). Știi că uneori ți-am ascultat sfaturile și că întotdeauna le-am citit cu atenție. Asta nu înseamnă că textul nu mai poate fi corectat. Dar cred că e foarte important să înțelegi ce am vrut să comunic prin el. Uneori e nevoie de foarte mult urît pentru ca o tragedie să fie sublimă. Mulțumesc pentru aprecierea ta care m-a încurajat, ca întotdeauna. | |