| = "cine ar fi crezut că și poveștile pot fi lovite de fulger" | ioana cheregi [27.Feb.05 17:38] |
| mă întâmpină un titlu inspirat perfect acordat cu întregul poem. m-am simțit acasă aici, unde limbajul metaforic îmi este atât de familiar... întregul text se desfășoară între simboluri antitezice de unde și această atmosferă ionizată dulce amăruie... un poem remarcabil. felicitări! | |
| = vlad | simona marcu [27.Feb.05 17:42] |
| Vladimir, asa cum il stiu, invelit in stranii simboluri vegetale, calatorul unei nopti fara luna. Se zice sa nu furi, nici macar visele, se zice sa nu ucizi, nici macar povestile. Se zice sa mergi mai departe. Chiar prin ceata. cu drag | |
| = Ioana, Simona | Albu Vladimir [27.Feb.05 18:09] |
| Ioana... ai intuit bine... ma simt asezat intre contraste mai mult sau mai putin evidente... uneori le zic complementaritati insa numai asa de alint. Simona... lumea mea se leaga de natura si betoanele nu fac decat sa imi sporeasca dorul de salbaticia pura a adancului de padure... in rest... povestile sunt fulgerate si electrice in masura in care nimeni nu doreste ca ele sa se sfarseasca de moarte buna... visele trebuie intotdeauna daruite... dar cum sa daruiesti iluzii? Asa ca mai bine le fur... mai departe desigur... pana la capatul drumului... dincolo de asfalt. | |
| = la marginea tainei | Gabriela Petrache [27.Feb.05 18:36] |
| ...dacă ar fi să-mi aleg o parte anume din poemul acesta, aș alege minus prima strofă și plus ultima parte a comentariului tău de răspuns :). Chiar așa, cine ar fi crezut că și poveștile pot fi lovite de fulger? Da, domnule, frumos, mai ales că nu ești singurul în ceață :) | |
| = Gabriela | Albu Vladimir [27.Feb.05 19:13] |
| Gabriela... incepi cu minusurile si apoi plusezi pana ce dipare si asfalt si tot... amandoi in ceata privind la povestile electrice ale unei vieti in care suna reconfortant sa nu fii singurul. | |
| = ideal/sacrificiu | Stefan Livia [27.Feb.05 19:17] |
| Ană, lupi, cercul închis, simboluri înlănțuite în hora sacrificiului și idealului. Legături puternice creezi tu, Vladimir, între oameni și feline, între dorință și resemnare (parcă așa văd într-o anumită parte a poemului tău). Mi-au plăcut mult aceste două punți - "se zice că atunci visele se pot fura/ cine ar fi crezut că și poveștile pot fi lovite de fulger"- dulci-amărui. Frumos poem! Pe curând | |
| = albu | Carmen Mano [27.Feb.05 19:27] |
| ...calator ce lasa urme, amprente de poezie pura, pina la os impresionabil, ca de obicei cu drag, | |
| = Livia, Carmina | Albu Vladimir [27.Feb.05 19:39] |
| Livia... uneori puntile despre care vorbesti raman singurele elemente de structura delimitand lava si gerul... daca si ele s-ar pierde... Carmina... chiar asa de usor impresionabila esti?:)... urmele calatorului... la ce bun sa lasam urme? Chinuim oamenii inutil. Va multumesc pentru trecere si semnul lasat. | |
| = "si in jurul meu natura se facu un cerc de-a dura" | Batâr Adina [27.Feb.05 19:55] |
| Ca sa nu ma pierd de emotie in vreun comentariu privind fiecare strofa in parte, ma voi indrepta catre o viziune in ansamblu. In toiul actiunilor naturii, intre avalansele planului sacral si creator, unde se mai intampla si "(...)visele se pot fura", la baza piramidei (sau sa zic in centrul cercului inchis, deschis candva, dar cand nimeni nu a observat?), se afla mereu omul calator intre veacuri, analizand situatii mereu opuse.... Imparateasa | |
| = Adina | Albu Vladimir [27.Feb.05 20:03] |
| Adina desigur ca cercul acela pe cand era doar un pui de semicerc credea ca nu exista perfectiune si habar nu avea ca poate deveni chiar sfera... deh pruncii stiu o gramada de chestii dar nu stiu sa le spuna decat "la misto". Planul acela (m-ai facut sa ma gandesc la osul sacral) sacru, cum iti place tie sa il strigi, e un reper si atat... dar calatorul sta pe loc... aici e rostul cercului... drumul ii calatoreste sub picioare iar urmele i se nasc din neant. | |
| = frumos | Alina Manole [27.Feb.05 20:28] |
| Întrezăresc, prin închiderea cercului, ideea de "deșertăciune", cum scrie Cartea: cercul se închide fără să-i fi cunoscut vreodată deschisul Sau poate mugurii din final și îmbrățișările "până la verde" găsesc alte chei pentru "porțile ceții". Frumos poem, "tânguire tăcută" iubirii. | |
| = Alma.. imi permiti? | Batâr Adina [27.Feb.05 20:34] |
| Alina-Alma ai uitat sa apesi butonul de dat stelute :) | |
| + steluță împărătească | Alina Manole [27.Feb.05 21:25] |
| Împărăteaso, fie voia ta. (Și Alma caută în sacoșă steluța dulce-amară.) | |
| = Alina, Adina | Albu Vladimir [27.Feb.05 21:37] |
| Alina... ai empatizat cu poemul meu si m-ai simtit... multumesc pentru steluta dar zau daca se cade sa am eu parte de asa ceva aici... sunt alte texte mai bune si destui "stelutari" care sa vada ce e intr-adevar de remarcat. Adina... :) petitoarea mea de stele :) | |
| = Și eu... | ioan peia [27.Feb.05 22:49] |
| "departe lupii mușcă din lună într-o conjurare demonică a răspântiilor" " alergăm la marginea tainei" "sângele ne mângâie ochii într-o tânguire tăcută" Am desprins câteva așchii de diamante din tine, Pane, și te gratulez mai pe aci, pe la coadă, că fusei cu des...cântecul! Știi tu... | |
| = Ioan | Albu Vladimir [27.Feb.05 23:10] |
| Ioane bucuros de pe-trecere pe textul acesta... nici macar "aschii" nu sunt astea... dar scriu si eu sa nu imi pierd bruma de exercitiu in ale poeziei... noroc cu voi care mai treceti pe la mine si ma mai incurajati. Multumiri si sa iti fie "cantecul" fermecat :) | |
| = Albule, "decupez din zapada o noapte de suflet" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Albule, sa iti mai spun asa, sau sa te numesc pentru o secunda "Manole", caci zidesti o muza in poemul cesta al tau si ma rog sa nu mai simt tinguirea de versuri in arcada mea de suflet, ascultindu-te: "zidind la temelia singurătății trupul de Ană al dorinței "tămăduind cerul de carnea unei femei zavorâtă între ape" "izvoarele îsi sapă în stâncă albii din prea mult dor" "îmbrățișând brazii până la verde semințele se-nchipuiesc muguri" "sângele ne mângâie ochii într-o tânguire tăcută la porțile ceții" Albule, in alba mea faptura acum se picura pelin din zahar destin... Cu admiratie iti revin, iarasi, din senin... Drag, Ela " | |
| = In atentia Almei | Claudiu Banu [28.Feb.05 09:48] |
| Eu ma asteptam ca un comentariu cu stea sa fie mai elaborat. Scuze de off topic. | |
| = Claudiu: răspuns | Alina Manole [28.Feb.05 13:28] |
| Am considerat comentariul anterior valabil. | |
| = Alma | Claudiu Banu [28.Feb.05 13:39] |
| Da, mea culpa, am citit numai textul si comentariul de stea, deoarece timpul nu mi-a permis mai mult. Ar trebui sa tii cont de acest lucru deoarcece nu cred ca sunt chiar singurul care urmareste numai comentariile de recomandare. Inca o data scuze de off topic. | |
| = numai bun | Andu Moldovean [28.Feb.05 17:53] |
| de discutat, asta e acest text, care nu e poezie, nu e poveste, este un subiect. Bun si asta, mie mi-a placut. Acum trebuie sa urmeze o inspiratie adanca si apoi o expiratie, ca asa e ordinea naturala. Ca sonoritate, textul e prea tanguitor ca mai rezoneze in acorduri, arpegii, armonii... parerea mea. Bobadil. | |
| = Comentatorilor mei | Albu Vladimir [28.Feb.05 18:19] |
| Ela... intotdeauna iti place sa permutezi versurile intre ele si sa dai nastere la alte si alte semnificatii... poate e o calitate a versului meu sau talentul tau isi spune aici masura. Multumesc. Claudiu... "eu ma asteptam" sa zici ceva si despre text... dar e bine ca macar ai utilizat subsolul drept tabla... Andrei... chiar nu stiu ce este acest text... iti marturisesc ca l-am incadrat din obisnuinta drept poezie... subiect nu poate sa fie pentru ca ar mai presupune macar in plan secund niste verbe... exercitiile de respiratie recomandate de tine sunt foarte bune, desi m-au trimis cu gandul la gravide sau yoghini... oricum ar fi eu sunt bucuros de trecerea ta aici si chiar daca ai perceput renasterea ca si tanguire te mai astept. | |