| = cititi si apreciati! | Silvia CALOIANU [27.Feb.05 13:55] |
| imrpesionata!, voi reciti... | |
| = regasire | Batâr Adina [27.Feb.05 14:05] |
| scumpa Dana, daca nu e un text literar atunci ce e? :) iar ma regasesc in ce scrii... interesant conceptul de "freeze" cand esti intr-un soi de amortire si in jurul tau e o lume in plina desfasurare, toata creata de Nichita... mi-era dor de tine | |
| = Silvia | dana stanescu [27.Feb.05 14:07] |
| ii citesc poeziile si plang. eu cred ca am innebunit! | |
| = adina | dana stanescu [27.Feb.05 14:10] |
| eu am fost pe aici, dar nu prea vorbareata. ar mai fi fost atatea de spus, e doar o scrijelire :( ma duc sa mai citesc si mie mi-e drag de tine, stii :) | |
| + poem | Alina Manole [27.Feb.05 17:18] |
| Aici m-am oprit, să nu mai respir: limba asta poezească ai prins-o în cuie ai întins-o către toate cele patru zări și noi mergem pe ea călcăm o bătătorim bine mergem pe trupul tău întins... Poem de dragoste, poem de Nichita, poem de poetul care te răvășește, poem de poezii "cu aripi atât de mari / atât de albe". Poem de care îmi voi aminti atunci când voi "sta așa ... în brațe" cu cartea poetului meu preferat. | |
| + Pelerina de vreme rea | Albu Vladimir [27.Feb.05 18:47] |
| Text cu imagini penetrante obtinute intr-un limbaj simplu, fara inflorituri, ce deseneaza un univers marcat de sensibilitate si paradox... "mergem pe trupul tău întins și el înspre cele patru puncte cardinale ne întinzi când un măr când un câine ne inviți în corturi" Final foarte reusit. Poate insa ecoul din ultima strofa putea fi sugerat si altfel iar cuiele... ai adunat aici cat pentru un acoperis intreg... sau poate preferi pelerina de vreme rea :) | |
| = dana | Carmen Mano [27.Feb.05 19:21] |
| acesta nu este un text literar:) e chiar o poezie de dragoste... imi place in mod special astazi, poemul tau | |
| = o zi altfel | Dana Stanescu [27.Feb.05 20:09] |
| ...aici pe agonia pentru mine. 2 stelute?? Sunt asa luata prin surprindere! Alma, m-a uimit si m-a bucurat mult steluta ta si nu numai. Pe Nichita nu putem decat sa il iubim. mi-e tare greu sa spun mai multe, nu stiu de ce :) Vladimir, cred ca e cea mai sincera si nepremeditata poezie a mea scrisa dintr-o suflare, fara sa simt nevoia sa modific nici un cuvant si steluta de la tine imi spune ca tu ai simtit asta cumva. Nici macar nu am avut curaj sa o incadrez la poezii :)... Ei, cuiele alea au rostul lor. Carmen, ma bucura semnul de la tine... | |
| = un mar si cu un caiine | Sandra Hanna Segal [27.Feb.05 22:23] |
| A very fine tribute, hope he's smiling :) Poezia e ca migrena, daca zici ca e, e, daca zici ca nu e, nu te pot contrazice. Dar e o alaturare frumoasa de cuvinte pe langa cuie si corturi. Am venit, am citit, am plecat cu un mar si cu un caiine. Cu stima, | |
| = Dana | Taisia Mihaila Negru [27.Feb.05 22:59] |
| "stau uite așa și citesc și știu că nu mai pot scrie ai bătut tu în cuie cuvintele limba asta poezească ai prins-o în cuie ai întins-o către toate cele patru zări și noi mergem pe ea călcăm o bătătorim bine"... e suficient pentru a bate din nou la ușa universului tău poetic. | |
| = oaspeti deosebiti azi | Dana Stanescu [27.Feb.05 23:55] |
| la mine pe text si nu pot decat sa ma cam umflu in pene :) sunteti binevenite oricand | |
| = Bursucel, și știu că nu mai pot scrie | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "la naiba, Nichita, am nevoie de un cuțit ascuțit bine să îmi crestez conturul și să pic să bubui cu mine de pământ să nu mă mai doară dragostea de tine și să mă rostogolească vântul departe departe departe" Nichita ne este, în orice poveste scrisă și nescrisă de la el lăsată. Dincoace de el, greu se mai pot scoate nebanalizate "litere, litere, sunete, sunete/locuitori ai cuvântului". Bursucel, a neputință cânta uneori și Nichita... Drag, Ela | |
| = Ela, | Dana Stanescu [28.Feb.05 10:46] |
| mersicut de vizita. e cam greu sa mai incerci penita dupa ce le-a spus el atat de bine. si stiu ca nu sunt singura care simte asta :) | |
| = danutz | Camelia Petre [28.Feb.05 10:56] |
| de cine este scrisa cartea asta de bucate? imi plac trairile interioare pe care le induce, par niste transformari, ca un aluat pus la dospit. o vreau si eu p.s. sa nu incerci cu zahar ars... | |
| = Cami | Dana Stanescu [28.Feb.05 21:39] |
| E a doua carte de pe raftul cel mai de sus. Inca nu i-am descifrat toate "retetele" . Let's feast on him. | |
| = nichita | Dana Stefan [02.Mar.05 17:33] |
| tot miracolul, risipit intr-un mar... de dragoste. un poem al atator saruturi cate alatura inseparabil o femeie, incalciturilor sale.. danutzo, e complicat, dar imi place cum citesc.. Linea | |
| = Linea | Dana Stanescu [02.Mar.05 22:45] |
| mi-a fost dor de tine. multam de citire. semn de dragoste de nichita | |
| = ...Confirmare lirico-lingvistică | Marius Marian Șolea [19.Mar.05 12:52] |
| Păi, da, măi, Vâlceanco. Satul acela este chiar pe granița cu voi. | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 04:47] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = da | Dana Stanescu [22.Apr.05 08:54] |
| Incerc sa vin, Alma, ar cam fi timpul sa va cunosc. Nu promit dar mi-as dori sa fiu acolo. | |
| = - incepe sa fie ca un drog | Nan Florian [23.May.05 20:41] |
| Cumplita poezie. Nu-mi place. Nu-mi place deloc. Citind poezia ta am simtit cat de definitiva este despartirea de Nichita. Aveam si eu un text. Se numea "de dupa Nichita". Scriindu-l ma inchipuiam curajos. Am fost mai mult inconstient decat curajos. Dupa ce am citit poezia ta m-am intors in pagina mea si l-am sters. Duca-se! Era o prostie. Am revenit pentru acest comentariu! Nu cred ca voi mai calca in pagina ta. In felul asta raman fara opera, sau mai rau, cu Marcica. Si-mi pare rau; imi placeau printesele (am citit si partea a doua - la fel de buna) si "loop"-ul, unele poezii si cine stie ce alte "bunataturi" mai gaseam prin ce-nu-am-trecut-deja. Iti spun adio (desi stiu ca nu ma pot tine de cuvant - incepe sa fie ca un drog). | |
| = adio dar ramai... totusi ? | Dana Stanescu [23.May.05 21:06] |
| hai chiar ai sters poezie pentru nichita, o citisem si eu... dar nu e despartire definitiva de Nichita, uite am cartea, sta aici langa mine si cand mi-e dor sau imi repet ca m-am tampit eu si nu mai inteleg poezie de aici sau de aiurea, o deschid si respir... da da asta e poezie. sa nu mai stergi de pe acolo ca nu am apucat sa citesc tot | |