| = un plic numit speranta | Bogdan Groza [25.Feb.05 10:51] |
| O revenire in forta, cu un text despre viata si moarte. Parca regasesc o tanguire a lui Iov, dar totodata si o mangaiere, pentru ca stie ca nu este singur. Am remarcat niste versuri admirabile, ca:"clipa roșește sfârșită în ruinele trupului renovat la umbra decăderilor sufletul își pregătește lecțiile pentru o nouă naștere mamă despuiată de inimă viitorul se închisese pentru dânsul" Finalul e unul optimist. "viață trimisă într-un plic numit speranță" e cel mai bun lucru pe care ni-l dorim. | |
| = ochiul ingramadeste viata, Mariei | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Marie, marie, ce imi faci tu mie, imi trimieti in plic speranta dupa ce ma umbresti mai adinc decit sunt! M-ai descintat cu versurile: "El umbla pe marea învăluită cu valuri mari și groase" "moartea își pierde fecioria într-o taină a imensității de dincolo" "luciferii dansează pe ruinele ființei zidite de Dumnezeu " "ochiul îngrămădește viața atâtor nimicuri învăluite în mistere" Am sentimentul ca trebuie sa iti inchin o oda. A vietii. Drag, Ela | |
| = Sunt... | Anghelina Andreea [25.Feb.05 12:57] |
| Am citit textul cu o putenica teama...si nu m-a parasit aceasta teama pana in finalul textului si inca ii mai simt crisparea in mine si acum...alaturi de tine, draga mea, sunt alaturi de tine... | |
| = ..intr-un plic numit speranta | dana popa [25.Feb.05 16:34] |
| Maria..de cand nu te-am mai 'vazut'. Chiar imi era dor sa te citesc, sa te rumeg. Ma tot intreb insa ce cauta 'lady in black' aici, de ce versurile tale sunt atat de innorate? Noroc de 'plicul numit speranta', din final, care m-a insennat! Cu bine, peta | |
| = Maria | Tanasescu Nicolae Constantin [25.Feb.05 18:38] |
| am venit dornic sa gasesc o poezie superba aici la tine. si s-a intamplat... imi place cum ai tratat subiectul viata-moarte. " luciferii dansează pe ruinele ființei zidite de Dumnezeu cântăreasc gândurile și cuvintele vieții ", sunt versurile care mi-au oferit o imagine fenomenala dandu-mi fiori de-asemenea. o sa mai trec fiindca nu se poate altfel Costin | |
| = nu îmbrăca haine negre! | Ion Diviza [26.Feb.05 11:32] |
| Viata si moartea fac parte deopotriva din fiinta noastra. "Moarte te pot numi pe tine viata?" Probabil, da. In acest emotionant poem, lumina si umbra se impletesc atat de organic, incat n-ai putea spune ce e primordial in existenta noastra. Paradox! Existenta/fiintarea inseamna anularea mortii. Dar nu e asa! Felicitari, Maria, pentru o poezie frumoasa, profunda, tulburatoare. Cu pretuiere, | |
| = erata | Ion Diviza [26.Feb.05 12:18] |
| un "e" a intrat nepoftit... :) | |
| = Răspuns aproape fără cuvinte | Maria Prochipiuc [27.Feb.05 16:57] |
| Mulțumiri vouă că existați! Mi-i inima săracă de cuvinte, doar prin gesturi aș reuși poate să exprim bucuria că și eu exist prin voi. Vă mulțumesc dragi preteni! | |