| = Excelent text | Vasile Rotaru [22.Feb.05 12:33] |
| Virgil, fără să-ți arogi cel mai înalt grad de luciditate sau autenticitate, cum se întâmplă deseori în acest gen de texte, printre incurabile vanități, aș spune că versetele „Tatălui nostru”, cu tot aerul de rugă și sfințire, nu-s decât metafore bârfeală. Ai un Dumnezeu care, poate, nu-ți întoarce demonstrațiile împotrivă. Mulțumesc | |
| + masa cea mare ca o cina de taina | simona marcu [22.Feb.05 13:07] |
| Poem circular în tălmăcirea profetică a rugăciunii de început a creștinătății. Impresionant prin densitatea imaginilor-simboluri într-o stare ce merge de la incertitudinea existenței jumătate vie jumătate frunză de viță uscată trecând suplu și aproape matematic prin desprinderea planurilor într-o spațialitate mistică era pe puncte/punctul unu era singur deasupra nu se vedea/punctul doi trebuia spus pe de rost/punctul trei era urât spus în argou, până la zborul liber ce înseamnă regăsire, împăcare pe un drum ce încă nu e parcurs în totalitate mai este puțin din această întrebare prea grea/va fi din nou loc pentru mama la masa noastă din camera mare. Colorată atent și numai în partea de debut, brațe albe în Ceruri și hârtie albastră pentru Nume, abundentă în gusturi și mirosuri amnezice desfăcute din amintirile copilăriei-blestem decât seara, este o poezie ce mi-o adaug cu drag in my book of memories și careia îi dau prima mea stea. Poate rima involuntară ciudată-uscată să îi știrbească din grație, versurile dansează oricum în hore de câte cinci desăvârșind gândul . Amin. | |
| = Felicitari... | Anghelina Andreea [22.Feb.05 13:19] |
| Felicitari si pentru text si pentru steluta, as da si eu una cu mare drag... Carmen | |
| = oh | dana stanescu [22.Feb.05 15:23] |
| uite o poezie de a ta care imi place de la primul cuvant pana la ultimul. si ar fi pacat sa nu las o vorba de admiratie. | |
| = mulțumesc Vasile, miraj, Carmen și Dana | Virgil Titarenco [22.Feb.05 19:37] |
| Draga Vasile, sincer nu prea știu ce e luciditatea. Cred că trebuie să vină de la lumină. Și da, lumina nu ți-o arogi. Ea ți se dăruie. Mulțumesc de trecere. miraj, mă simt deosebit de onorat că ți-ai irosit prima dată dreptul de a aprecia în felul acesta pe un text de-al meu. Și e un text de care mă simt atașat în mod aparte, deși așa cum zici va mai trebui revizuit. cu respect, virgil Carmen, ce te-a impresionat cel mai mult? mulțumesc de trecere. Dragă Dana, dacă e așa înseamnă că n-am chinuit degeaba cuvintele astea să intre fiecare în rosturile lor. Mă bucur că ai putut să o citești "pînă la ultimul cuvînt". | |
| = Raspuns Virgilului... | Anghelina Andreea [23.Feb.05 00:30] |
| "mai este puțin din această întrebare prea grea va fi din nou loc pentru mama la masa noastră din camera mare Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin! " Asta! | |
| = prima strofa | Sandra Hanna Segal [25.Feb.05 05:25] |
| Am incercat de vre-o doua trei ori sa las o mica urma de trecere, dar o eroare uricioasa mi-a inchis browserul in nas de fiecare data (o fi fost vre-un semn, mai stii :)). Cum nu ma sperii chiar ata de iute am revenit. Ce pot sa zic, nu place degeaba. Sufletul meu a ramas agatat de prima stofa in special (pana la "Sfinteasca-se". E perfecta: nu poti sa iei nimic, nu poti sa pui nimic. Ar putea fi o poezie in ea insasi. | |
| = mulțumesc, Sandra | Virgil Titarenco [04.Mar.05 21:51] |
| Sandra, sînt convins că tu ai o sensibilitate aparte și de aceea apreciez opinia ta. | |