| = Poziția față de poezie | Adrian Munteanu [21.Feb.05 16:21] |
| Am fost curios să citesc ceea ce mi-ai atras atenția și am înțeles în ce constă și similitudinea de gând și diferența. Evident ca la tine este un text de dragoste, unul specific feminin, cu stările debordând de poezie. Ceea ce aș reproșa textului este tocmai prea puțina interiorizarea a discursului. Pe un spațiu restâns introduci și marea și soarele și plete și foc și lacrimi și sânge etc. Luciditatea și reținerea, căutarea locului mai puțin comun nu înlătură poezia. Din contră o sublimează. Spun acestea penru că există un real potențial. Altfel ar fi vorbe în vânt. Încă ceva : eu sunt Adrian. Nu cred că această formulă ar însemna o lipsă de politețe. | |
| = Sorana, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "Iar sîngele meu e-al tău cuvînt ce-mi spune că delfinul ar fi balet pe arie marină un dans dansîndu-se pe sine mai liber, și mai liber, ca fuga spre infinit, poezie..." Imi place acest sfirsit, Sorana. Rog sa revii si sa adaugi literele lipsa sau literele inversate. Pentru ca versul tau sa isi slefuiasca forma. Fondul este de suflet iubind. Drag, Ela | |
| = Adrian, Ela | Sorana Petrescu Felicia [21.Feb.05 17:20] |
| O.k Adrian, atunci de acum înainte îți voi spune pe nume dacă nu te deranjează. :) Și nu... chiar nu este vorba doar de acel termen "delfinul" care m-a făcut să-mi deschid sufletul față de poezia ta. Poate doar titlul mi-a atras atenția spre a o citi. Dar o consider, independent de acest termen, o Poezie în adevăratul sens al cuvîntului, una care merită și chiar am recomandat-o unui alt prieten de pe acest site să o citească care mi-a aprobat la rîndu-i părerea. Cît despre poemul meu, da, ai dreptate, este unul specific feminin (poate chiar specific vîrstei - 21). Pentru că acum, în acest moment al vieții mele, acesta este felul meu de-a percepe iubirea. Pentru mine ea are legătură cu frumosul, cu orizontul ce desparte două infinite... marea și cerul (infinite-n viziunea mea). Soarele și luna. Fiorii aceia, paradoxal, la fel de fierbinți pe cît de reci ai acestei trăiri la o intensitate maximă, supremă. Iar sîngele... pulsînd, ne definește într-un fel simțirea, ca pe-o șoaptă ce-anunță spiritului, timpul "înălțării". Și lacrima... probabil confirmarea cea mai concretă a faptului că iubim cu adevărat. În rest ce-aș mai putea spune, îți dau dreptate, doar că nu știu cît de posibil îmi este ACUM să schimb felul în care trăiesc iubirea și implicit descrierea ei... Îți mulțumesc frumos pentru atenția acordată, mă simt onorată de trecerea și semnul lăsat. Ela, Da, am să-ncerc să corectez cît de curînd, să țin cont de sfaturile tale. Și-ți multumesc și ție pentru trecere și cuvinte. Fiecare semn lăsat de tine îmi 'desenează' un zîmbet pe buze. :) Vă doresc toate cele bune, Sorana | |