| = Mare grija! | Anghelina Andreea [20.Feb.05 21:58] |
| Mare grija la respiratie, Vladule, mare grija...:) | |
| = Scamatorul | Albu Vladimir [20.Feb.05 22:07] |
| Andreea... nu-i asa ca aerului expirat i se va face candva dor de inima si va reveni purtat de sange dar de sare si stele? | |
| = argonautului | simona marcu [20.Feb.05 22:14] |
| Incep cu sfarsitul pentru ca am visat si eu in versuri la ziua in care voi alerga impreuna cu lupii. In noptile cu luna, in noptile neterminate pana si pietrele prind suflet in hora nuntii fara de trup. Radacini de iluzii o să ne mâncăm unul altuia merindele iubito și palmele le vom înfinge , rupere in nerupere de pamant desprins de trup de parcă aș zbura înspre cerul unui adânc de carne, punte intre doua lumi imposibile si incompatibile, poezie de dragoste scrisa din simboluri impletite prin apele care unesc sacrul de profan intr-un apus de luna. Felicitari, e o poezie intr-adevar aniversara. cu drag, miraj | |
| = Papesa | Anghelina Andreea [20.Feb.05 22:35] |
| "inca nu lumina"...:) | |
| = albu | Carmen Mano [20.Feb.05 23:21] |
| ...respira poezie, nu soarta eu cred ca asta faci, prin fiecare vers al tau "calatoresc pe o punte desfacuta in lotusi" ce peisaj frumos... cu drag, | |
| = da da da | Tanasescu Nicolae Constantin [20.Feb.05 23:54] |
| " o să ne mâncăm unul altuia merindele iubito și palmele le vom înfige în pământ cu straiele nopții udându-ne nunta frumoși desenați pe cer ca două constelații..." de ce ma lasi mereu fara cuvinte care si asa imi vin greu. nu pot sa spun decat ca este impresionant ceea ce citesc de fiecare data pe pagina ta. Costin | |
| = :) | dana stanescu [21.Feb.05 00:10] |
| Uite, la o citire mai atenta incep sa se lege toate. Sa nu ma intelegi gresit, nu sunt adepta comprehensiunii facile ci doar caut firul unificator al unui poem, firul ala logic care uneste imagini, trairi, cuvinte aparent fara legatura intre ele. Fericire de o zi cu pietre curgand prin sange, o fericire grea, in care de foame mananci trupul celuilalt… Am remarcat cerul adanc de carne. Acum tu trebuie sa imi explici mie aia nestiutuare cum si de unde si de ce lupul din final :) | |
| = Punti | Albu Vladimir [21.Feb.05 09:37] |
| Andreea... sufletul migreaza de la deschiderea "cartii stiintei" si cresterea puterii de intelegere spre Luna...Tzaddi... cainele si lupul... recursul la fortele din ceata in zodia in care exista poarta dintre lumi :) Mi'raj... in comentariul tau ai completat frumos poezia mea... atunci cand sacrul si profanul se unesc, omul se afla in fata miracolului... in acel moment lupii isi regasesc puterea de a impartasi libertatea prazii. La intersectia dintre farmecul lunii si libertatea lupului se afla poarta. Cineva imi spunea aseara o poveste superba cu un lup care a incercat de trei ori sa coboare pe pamant si intr-un final s-a unit cu o caprioara pentru a da nastere eroului. Carmina... interesant ca imaginea puntii inflorite te-a atras... asta imi spune multe despre tine si lumina ce o porti in adanc. Candva o sa vina vremea sa cobori in tine si sa te contempli adevarat chip. Costin... prezenta ta aici ma bucura si ai toate multumirile mele... ai surprins inima poemului. Dana... grea indeletnicire ai ales, sa cauti logica in poemele mele scrise mai mult ca si imn al partii ocultate a sufletului... cerul adanc de carne... impartasirea... devorarea ritualica... reasezarea oaselor... drumul spre un alt echilibru. Va multumesc pentru cuvintele lasate aici si va mai astept. | |
| = Albule, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Intre doua inspiratii tu calatoresti intre lotusi, gasind puntea cuvintelor-aer. Albule, cita soarta a trecut prin tine ca sa poti simti atit de adinc cum iti "umblă prin sânge pietre sacre". Admiratia mea simpla, Albule! Imi place cum citesc dimineata asta. Drag, Ela | |
| = plecăciune | Miruna Dima [21.Feb.05 11:38] |
| Stimate domn, plecăciune! Iată că sensurile bogate, cărările mai puțin umblate, cuvântul căutat fac o poezie bună! Imi plac lotușii punții desfăcute și căutarea în cenușă (de identitate? de alteritate? de rădăcini? de nou?). Mulțumesc de lectură | |
| = umbre în inimă | Lucian Mușet [21.Feb.05 17:43] |
| Vladimire, ai adunat atâtea simboluri în poezia asta, că multă vreme am tot stat să decriptez și tot n-am ajuns la final. Dar pe drumul acesta al dezvelirii sensurilor mi-am amintit că cel mai important este să trăiești, iar poezia ta e viață. Viață curată și nedisimulată, doar prezentată într-o formă care te poate fie încrâncena, fie extazia, fie (așa cum mărturisesc că am pățit) te poate cutremura. E un poem care conține toate ingredientele "completului", yin-ul unindu-se cu yang-ul chiar la mijloc, acolo unde foamea și frigul, dorința de complementar, își fac simțite prezența. Sunt sigur că îndărătul acestor versuri se află veritabile trăiri, pe care atât de bine le pui în scriitură. Lupul acela orb privește acum o nouă lume, în care umbrele au fost alungate din inimă. Cu bine, Lucian | |
| = Daniela, Miruna, Lucian | Albu Vladimir [21.Feb.05 22:06] |
| Daniela... bucuros de venirea ta aici... si ca de fiecare data "prinzi" cate ceva ce nu a reusit nimeni sa atinga. Miruna... frumos spus... un amanunt pe care nu l-a sesizat nimeni... altoiul acela. Lucian... de la tine ma asteptam sa ma fragmentezi:))... dar ai facut asta cu sufletul si acest fapt nu poate decat sa ma onoreze. Multumiri tuturor pentru prezenta si comentarii. | |