| = LA | Vlad Catalin [08.Mar.05 17:47] |
| Ia uite ce descopar eu aici... Imi pare rau ca nu te-am gasit mai devreme. Scrii frumos, cursiv. Noroc de Bursucel, ai comentat ceva la ea si am venit din curiozitate pe pagina ta. Vreau sa recitesc textul tau si apoi sa ma arunc in comentarii. Deocamdata spun atat: imi place stilul in care ai scris nuvela si nu-mi plac psihologii. La recitire, st | |
| = multumesc, draga Vlad | Laura Aprodu [08.Mar.05 17:53] |
| vlad, ma bucur ca ai intrat pe textul acesta. pierdusem orice speranta ca va mai citi cineva. de comentat nici nu mai parea a fi vorba. iti multumesc pentru parere. Sper ca vei ramine la aceeasi si dupa ce vei reciti. Astept cu interes | |
| = laura | Vlad Catalin [09.Mar.05 13:31] |
| O proza interesanta, un jurnal interesant. Poate continua pe mult mai multe pagini, e scris ingrijit, cursiv, ai aici ganduri si trairi, e probabil vorba de tine si de H (un fel de phihiatru Huff - din filmul cu acelasi nume de pe HBO). Merg mai departe cu gandul si cred ca ai putea strange aceste ganduri intr-o carticica. Totul e sa aiba la un moment dat si un dialog, o intalnire cu H, sfaturi de psiholog/psihiatru profesionist, stii tu, acele cuvinte zise la nesfarsit si nerespectate nici macar de el. Ar merge si-o ironie fina, cum ai si incercat in text. Mi-ai amintit de o corespondenta pe care am vrut s-o postez aici, apoi am renuntat - nu ar fi fost inteleasa corect. Mai bine cu prostioarele mele... Am primit si eu sfaturi, neprofesioniste, de la cineva fara ganduri ascunse, sfaturi blande, linistite. Zicea la un moment dat: De unde vin eu lucrurile au invatat alta masura si desi cu greu, am reusit sa inchid timpul in 24 de ore, poate egale dar statornice. Lumea ta imi pare cea a nisipurilor miscatoare in care nimic nu este ce pare a fi si in care, la fiecare colt de suflet canta ademenitor si fatal sirena de pe Circe. In scrisul tau curge parca sangele tuturor razboaielor sufletelor neimpacate, tristetea fara nume a Neimplinirii insasi. Cum sa le fac fata ? Pentru mine poate fi o excursie fara intoarcere, pentru care nu am gasit atata curaj incat sa-mi asum riscul. Am calatorit si eu candva prin tinutul arid al acestei lumi si genunchii mei inca mai poarta cicatricile drumurilor aspre catre nicaieri. Singurul fruct amar si uscat inainte de vreme, erau paginile interminabile monologand obsedant despre unicitatea unei iubiri ratacite ca si tine in cautari fara ecou. Atat de Unica si Irepetabila incat, probabil, nici nu exista. Imi mai atarna si acum de suflet cearcanele unei nesfarsite nopti de asteptare (poate intr-o zi am sa-ti arat o mostra din vremea tulbure a drumurilor inchise - desi...). Dar azi am obosit, este dimineata si vreau sa o pastrez asa. Am aflat la timp ca labirintul asta ametitor al viselor desi de un roz-cenusiu, totusi monocolore, ma priveaza de cromatica cotidiana la care stiu de-acum ca am dreptul. Si inca o lectie descifrata in lungile mele pelerinaje pana la altarul unei Iubiri - Idol: pluralul “Noi” devenit “Eu” se construieste cu migala si cu fruntea asudata de chinurile facerii. Nu poti uni doua metale daca fiecare nu da un tribut din sine topindu-se. Nu crezi ? Da, ma bucur ca ti-am descoperit proza, mi-ar place s-o continui. Ce zici? sorin t | |
| = Un Jurnal... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Imi place acest text,imi place de fapt "jurnalul" pentru un psiholog. Si pentru ca mi-a placut, nu pot spune mai mult. Fiindca ar insemna sa te invit mai departe. Si, supriza, este doar un cliseu ca psihologul nu crede in Dumnezeu. :)) E drept ca el crede mult mai mult in oameni. Asa cum sunt ei. Astept continuarea, cu nerabdare. Drag, Ela | |
| = vlad, ela | Laura Aprodu [09.Mar.05 14:33] |
| va multumesc pentru trecere. textele de tip jurnal sint, desigur un spatiu in care ai ragaz sa cunosti personajul. asa cum, in viata reala, nu se prea intimpla. vlad, replica ta beletristica vine foarte bine in intimpinarea textului meu. din pacate personajul care tinee jurnalul nu sint eu, daca am lasat imprsia asta, ma bucur, asta inseamna ca e veridic. si nici nu ajunge sa se intilneasca cu psihologul... cel putin in varianta asta care deocamdata mi se pare cea finala. ela, cit de curind, voi posta si restul. textul are un final scris deja. intr-adevar, e loc comun ca psihologii sint cinicii atei la care te duci in lipsa unui preot in care sa te poti varsa... | |
| = Laura, adaggio | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ma bucur ca vei continua curind. Reiau afirmatia de mai sus: este doar o prejudecata sau un cliseu ideea ca psihologul nu are avea credinta in Dumnezeu. Daca ar fi asa, nu ar mai crede nici in om, nici in el. Dar aici este un subiect ce paote da nastere la polemici multe si nu e de dorit deloc pe acest text frumos scris de tine. Voi reveni cu drag, Ela | |
| = trei reguli de aur | Vlad Catalin [09.Mar.05 15:02] |
| Ceea ce confirma prezenta indubitabila a celor trei reguli din codul familiei ajutata de psihologi: 1. Psihologul are dreptate. 2. Psihologul are intotdeauna dreptate. 3. Cand psihologul nu are dreptate, se aplica primele doua reguli. st | |
| = Ela, am venit in intimpinare | Laura Aprodu [09.Mar.05 15:12] |
| uite ca am postat si partea a 2-a din text. cred ca va intra in patru bucati pina la final... :) | |
| = st si Laura | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Imi pare rau, insa recunosc ca nici una din reguli nu imi este valabila. Nu mie, draga st. In "codul familiei", se spune ca barbatul are intotdeauna dreptate. :)) Fiecare cu regulile lui interioare. Ale tale? Scuze Laura pentru un raspuns al lui st. la comm lui de mai sus. Nu se mai repeta. :)) Psihanalistul nu are astfel de reguli. Drag, Ela | |
| = psihologii | Laura Aprodu [09.Mar.05 15:15] |
| Ela, nu sint neaparat de parere ca psihologii ar fi atei. in general nu imi plac generalizarile, dar in cazul de fata asa era mai bine pentru mersul bun al textului. | |
| = vlad, regula e ca nu e nici o regula | Laura Aprodu [09.Mar.05 15:17] |
| vlad, regulile de aur de mi le-ai trimis sint bune numai pentru psihologi... pe pacienti ii lasa rece cine are dreptate. de regula problemele celor care se duc sa caute ajutor specializat sint de alta natura. intrinseca, tulburatoare etc. | |
| = st isi cere scuze doar atunci cand trebuie | Vlad Catalin [09.Mar.05 15:19] |
| Confuzie. Nu vorbeam de 'codul familiei' ci de 'codul familiei ajutate de psihologi'. Asa ca... Laura, te voi citi cu placere. Sper ca H sa n-aiba foarte mare activitate profesionala in text. st | |
| = Laura, aminteste-ti de tine insati scriind | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Da, mi-a placut in text, mai ales ca se si potriveste intr-o realitate sau alta a "cabinetelor" :)) Uite cit de mult imi place sinceritatea introspectiei tale aici (spuna asta tandru si complet neprofesoral, fiindca o face Ela si atit!) "Tocmai îți spuneam, revoltată la culme, cum dragoatea nu îți dă nici un drept asupra celuilalt… De ce nu uit niciodată pe deplin de mine însămi?" Sa te scrii, tocmai pentru a -ti aminti de tine insati, draga Laura. Ela, cu multa placere citindu-te astazi. Voi cauta prin ce ai mai scris, fiindca acum te-am descoperit. | |
| = elei | Laura Aprodu [09.Mar.05 15:36] |
| multumesc, ela, te mai astept. | |