| = "un cuvant cu care sa va deformez realitatea" | Bianca Iulia Goean [16.Feb.05 12:15] |
| Virgil, fantastic cum aceeasi framantare ne-a bantuit in aceasta zi. Nici nu se putea sa nu reflectam altfel, si cu incantare descopar cum te privesti tu fata in fata cu poezia, cu largul si necuprinsul din noi, si mai ales, din tine. Foarte subiectiv as cobori un pumn de stele peste poezia aceasta. Cu drag, Bianca | |
| + deopotrivă | Alina Manole [16.Feb.05 20:51] |
| Orice este corect să spui în poezie. Și spui bine în cuvinte cu care ne deformezi realitatea, pentru că fiecare recepționează versul prin transparența trupului său poetic, reflexie dualității de noapte/zi, răsărit/apus, prieteni/dușmani, iubire/ură, aproape/departe - pe cât de fragilă rădăcina lor în cotidian, pe atât de stabilă în poezie. Remarc finalul poemului. Aș renunța la "oare este corect să spun că" și la "dar nici". Aș mai schimba câteva cuvinte (bolborosind gutural, înfrigurat, neîmpăcat), dar cred că poemul și-ar pierde din autenticitate. | |
| = cuvinte pentru Bianca și Alina | Virgil Titarenco [16.Feb.05 23:12] |
| Bianca, după multă vreme ajungi să îl vezi. Nu foarte clar la început, dar asta e. Cel mai greu e poate să ajungi să îl înțelegi. Mulțumesc că te-ai oprit și aici. Alina, ce pot să spun... aproape că mă amuză contradicția din comentariul tău: "Orice este corect să spui în poezie." și "Aș mai schimba câteva cuvinte". Zîmbesc. A scrie poezie este poate un deziderat pentru unii. Eu nu cred că am ajuns încă acolo. Mai am de mers prin această pustie a cuvintelor și a gîndurilor (cuvinte fără chip). Mă gîndesc la unul care putea făuri din "bube, mucegaiuri și noroi". Mă gîndesc și la altul care "nu strivea corola de minuni a lumii". Amîndoi au ajuns poeți. Sau poate au fost întotdeauna. E drăguță steaua ta. Și galbenă. Merci. | |
| = orice vs oricum | Alina Manole [16.Feb.05 23:46] |
| Una e să scrii orice și alta e să scrii oricum. | |
| = Alinei | Virgil Titarenco [17.Feb.05 00:07] |
| Atunci nu mai înțeleg expresia ta "Orice este corect să spui în poezie.". Eu am înțeles inițial din context că se referă la "oare este corect să spun că îmi dă tîrcoale pe dinăuntru cotrobăind sau iar va trebui să mă gîndesc la un cuvînt cu care să vă deformez realitatea" .... dar e posibil să mă fi înșelat. Atunci însă nu o mai înțeleg. | |
| = Virgil, ție, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Si creezi din tine un alt tine, dureroasă metamorfoză, ce se dorește într-un final măiastru prin ambivalența lui, ambivalență atât de umană: "despic în pieptul prorei o iubire pe care n-am dorit-o niciodată înspre un răsărit pe care îl urăsc și îl aștept deopotrivă" Îmi place să te citesc, Virgile. Drag, Ela | |
| = Creator - te nasti | STANICA ILIE VIOREL [17.Feb.05 00:30] |
| Te cauta,iti da tarcoale iar tu te impaci cu el si cu ceea ce esti. Aproape ca esti pregatit, insa inceputul e "răsărit pe care îl urăsc și îl aștept deopotrivă" Textul tau capata gravitatea unei filosofii care se vrea iesita din tipar- nuantare in vers a ideii. Iti afisezi tot mai pregnant o maturitate care te departeaza totusi de liniste simpla si frumoasa a poeziei. Tego. | |