Comentariile membrilor:

=  in the rye	Irina Iacovescu [13.Feb.05 17:08]
Aștept un pic de lumină adevărată în iarna aceasta ternă. Azi am găsit poemul tău, care mi-a transmis o liniște și o seninătate cu totul speciale. Mi-a plăcut mult ce-am citit. Textele tale îmi par fragile și sensibile și totuși emană atât de multă forță! Deloc paradoxal ;). Voi mai reveni. Irina
=  the catcher	simona marcu [13.Feb.05 17:34]
Poezia ta o văd ca un cadran virtual de ceas solar, ce va ajunge cândva să îți "prindă" vremea în care albul amar începe să decoloreze iubirile posible în iarna ploilor întâmplate.
=  Time spinnin'wheel	Vasile Rotaru [13.Feb.05 17:39]
Nu e o poezie care menajează sensibilități. Cel puțin pe ale autorului. Le face vizibile, jenante, sâcâitoare, dureroase. Si asta fără să propui spații cine stie ce neguroase sub imperiul modei. Și prin prisma aceea pătrund întrebările, sangele, limfa, boala si moartea. Dacă nu cumva prisma e de vină, dacă nu se-ntâmplă ceva cu spinul electronilor. Dacă legile exactității mai funcționează în universul ăsta ca până acum. In the rye abulic sau aroma de secară încă verde. toate își au vremea lor și iubitul își are vremea lui Time spinnin’wheel.
+ poem alb_amar	ioana cheregi [13.Feb.05 18:31]
m-a fascinat întotdeauna caracterul dual al luminii, m-au mirat de asemenea legile universului microscopic; cândva încercam să demonstrez cu aceste argumente cuiva că Dumnezeu există...era desigur o copilărie; de fapt doream să-i demonstrez că există dragostea, că vibrațiile imperceptibile ale unor electroni pierduți pot să schimbe destine... găsesc aici un fascinant poem alb_amar care îmi demonstrează că dragostea chiar există...într-o lume în care Dumnezeu se ascunde în simplitatea propriilor legi nu cred că e nevoie să atrag atenția asupra acestui poem; o fac totuși dintr-o mare bucurie. cu drag, ioana.
=  ...	dana stanescu [13.Feb.05 21:11]
in general, alma, tu scrii o poezie tare bine tinuta in frau, ca sa ma epxrim mai plastic. rye=joc de cuvinte :) dumnezeu la marginea raiului... mi-a placut mai mult a doua parte a poezie, mai umana, mai sensibila. imi place ideea de realitate privita printr-un caleidoscop
=  din alb un amar curge iar	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Alma, poemul tau imi tace cuvintele. Ceea ce mi se intimpla rar. Este deosebita strofa aceasta: "toate își au vremea lor și iubitul își are vremea lui și o dimineață pe străzile din orașul în care eu nu am fost niciodată și fiecare lucru își are vremea lui privesc lumea printr-o prismă de sticlă și la ceea ce face el nu mai este nimic de adăugat nimic " Din care iata, deoparte pus, am scazut scazutul. E poate prea amar? Drag, Ela
=  doar atat...	Anghelina Andreea [13.Feb.05 23:37]
"toate își au vremea lor și iubitul își are vremea lui si fiecare lucru își are vremea lui și la ceea ce face el nu mai este nimic de adăugat nimic " mie nu-mi trebuie mai mult...:)
=  comentatorilor mei, cu mulțumiri	Alina Manole [14.Feb.05 01:16]
Irina, mă bucur să împărtășesc cu tine acea liniște și seninătate specială pe care am avut-o când am scris textul. Simona, interesantă viziunea ta despre ceasul solar, mă voi gândi la imagine. Abia acum a început și ploaia. Vasile, posibil să fie efectul de spin, roata sau torsul sau pânza de păianjen. Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut. (Eclesiastul 3:15) Ioana, nu era o copilărie, Dumnezeu există. Un prieten, specialist în fizică cuantică, mi-a spus, cândva, ceva asemănător cu ce ai scris tu. Dana, inițial era scris "în lanul de secară", apoi mi-am amintit titlul original și am zâmbit de coincidența. Și chiar am privit lumea printr-o prismă, azi. Zăpăda avea un contur de curcubeu. :) Copilării... Ela, cu mare bucurie, te-aș ruga să citești Eclesiastul, Capitolul 3. Acolo vei găsi cum toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Pare atât de simplu, de parcă le-ai fi știut dintotdeauna. Carmen, nici mie nu mi-a trebuit mai mult. Este minunat câtă înțelepciune poate fi acolo. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre. Cu mare drag.
=  Toate isi au vremea lor	Bogdan Groza [14.Feb.05 09:17]
am citit de mai multe ori poezia, incercand sa o deschifrez dincolo de cuvinte, sa o citesc "printre randuri" si iata la ce concluzie am ajuns: "alb țin ziua între degetele unui cristal..." ce poate fi acest cristal, daca nu o slefuire a sticlei, care face sa straluceasca totul, in cazul de fata ziua, unde lumina devine unda si corpuscul totodata. Apoi in versul al doilea, "unda aceea" a luminii, prin care curge sangele uimirii provoaca interogatii cuantice. In fine, ultima strofa e ca o concluzie la cele spuse mai sus de autoare. "toate isi au vremea lor" accentuand apoi "și iubitul își are vremea lui" acest "iubitul" eu il inteleg ca dublu sens. Primul e cel de iubit, adica de om drag cu care-ti imparti zilele si mai ales noptile, si cred ca asta a dorit autoarea sa ne spuna, dar "iubitul" mai are si o aklta conotatie. E vorba de "dragoste" insa atunci versul ar fi trebuit sa sune asa " si iubitul (adica dragostea) isi are vremea ei" pentru ca si iubirea asta are nevoie de un anumit ambient, de o anumita stare. In ultima parte a poeziei, se accentueaza iar ideea "toate isi au vremea lor" autoarea mentionand "și fiecare lucru își are vremea lui" . Apoi, autoarea ne plaseaza pe un al plan, al realitatii sau poate al resemnarii si schimba stralucirea si puritatea cristalului,(care sugereaza ceva de vis, frumos) din prima parte a poeziei cu raceala prismei de sticla, prin care, iata, priveste lumea. Cu alte cuvinte, se intampla o trezire din visare, unde se mai putea jongla cu imagini si dorinte, si ne catapulteaza, ca sa zic asa, intr-o realitate care nu are "nimic de adaugat, nimic de scazut" Un poem care indeamna la meditatie si introspectie. Alma, asa am perceput eu poemul tau. S-ar putea ca tu sa fi vazut altfel poezia, eu unul am incercat sa interpretez, asa cum m-am priceput si cum am inteles. Spune-mi, te rog, ce inseamna sau ce sugereaza "SPINNIN"?
=  Principiul incertitudinii	Albu Vladimir [14.Feb.05 09:21]
Desi inceputul imi pare usor asemanator unui postulat, mai apropiat stiintei decat poeziei (desi trimiterea la natura duala a omului este evidenta intr-un plan secund), strofele urmatoare realizeaza un melanj foarte reusit intre elemente exterioare fiintei umane si "stari" de suflet abisale, toate acestea creionand atmosfera unui sfarsit/inceput de lume...
=  vremea lui	Ion Diviza [14.Feb.05 10:04]
și fiecare lucru își are vremea lui Și azi e Ziua Valentinilor, Ziua Inimilor Îndrăgostite! Plăcut impresionat de poemul tău.
=  "unde este multa intelepciune, este si mult necaz"	Florina Daniela Bordieanu [14.Feb.05 10:08]
pe mine m-a-ntristat poemul tau, Alina. m-a intristat prin vibratii joase, venind din adancuri. m-a intristat pana la resemnare. si, da, are dreptate Eclesiastul acela, fiul lui David, imparatul Ierusalimului: "Desertaciune, totul e desertaciune..." "Ce este stramb, nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar. Am zis in mine insumi:”Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa inteleciune si stiinta. Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea, si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant. Caci unde este multa intelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere. Am zis inimii mele:”Haide! Vreau sa te incerc cu veselie, si gusta fericirea.” Dar iata ca si aceasta este o desertaciune. Am zis rasului:”Esti o nebunie!” si veseliei:”Ce te inseli degeaba?” ..." o coincidenta, Alina. am citit "Eclesiastul" de curand (sa fie vreo doua-trei saptamani). d.
=  Fara margine	Bianca Iulia Goean [14.Feb.05 11:28]
Alina, potrivit este uneori sa vorbesti, dar numai atunci socotim ca ale noastre cuvinte vor fi cu plus adunate. Cat de mult ai adunat in aceasta rotire - ritual, privind cu ochi de intelepciune lumea aceasta in care Dumnezeu este si margine si, mai ales, fara margine. Cu drag si bucurie pentru cuvantul atat de bun, Bianca
=  impresie	Alin Pop [14.Feb.05 14:05]
poezia ta e adâncă, asocieri originale de simboluri, și o plăcută deschidere a interpretărilor. dar de ce nu reușim să ieșim din niște clișee peziste-ro (degete, curcubeu, ploaie, sitemul sanguin)?
=  Poezia intre cliseu si revelatie	Andu Moldovean [14.Feb.05 19:02]
Vad aici o noua tentativa a Almei de a fi sincera cu ea insasi, lucru care nu ii reuseste intotdeauna. Rabufnirea de sinceritatea este insa invaluita intr-o lume absconsa, menita parca sa-i acopere goliciunea, mergand de la dualitatea unda-corpuscul si pana la pasaje religioase iar autoarei ii lipseste inca forta necesara pentru a stapani acest amestec divin (parerea mea, desigur). De aceea uzeaza de multe procedee hai sa le numesc "artificiale" cum ar fi italicele si intercalarile cu trimiteri la cu totul altceva decat substanta transmisiei hai sa o numesc "principale". Dorinta insa este la locul ei, si asta promite. Eu inca astept un poem semnat Alina Manole care sa ma faca sa spun "ecce homo!" Cu toata prietenia, Bobadil. P.S. Alin, cuvintele-cliseu nu sunt importante, ele sunt doar lutul din care poti face orice, problema este utilizarea acestora, iar in acest poem, in particular, nu am intalnit nici macar un singur "cliseu". (Poate mai putin orasul acela in care autoarea nu a fost niciodata, dar cred ca este singurul vers care respira o sinceritate absoluta, si asta ii da valoare... tot parerea mea, desigur).
=  revin	Alin Pop [02.Oct.05 19:06]
impresia de clișeu pentru mine există și nu se rezumă la cuvinte ci la utilizarea lor. eu vin complet dinafara poeziei.ro (sigur, vei spune că sunt pe dinafară.., nu contest) dar pentru asta îmi sar ușor în ochi anumite imagini specifice acestui teren. pot să spun foarte liniștit că dacă scot degetele cristalului și sângele (cu vene cu tot) din poema de mai sus, aproape că nu va mai fi identificabilă ca aparținând poezie.ro-ismului. poate că termenul de clișeu e nefericit ales, pentru că nu am vrut neapărat să să spun ceva foarte rău, zicea dedal pe undeva "limbajul există, e bine să-i sărim gardul și înainte și înapoi". atâta doar că mie mi-a sunat distonant în context. față de o densitate de original ca aici: "punem întrebări cuantice tu pe cine iubești pe tine dumnezeu ca margine in the rye" versul cu degetele aproape că m-a făcut să mă opresc din citit chiar la început - încă o poezie(ro). aceasta e opinia unui simplu consumator de poezie neancorat nici în modern, nici în clasic cu tot respectul, și pentru alma, și pentru bobadil
=  comentatorilor mei, alte răspunsuri	Alina Manole [15.Feb.05 18:29]
Bogdan, spinning, cu sensul de a se învârti în jurul propriei axe, a toarce, a răsuci un fir, poate al Ariadnei. Vladimir, într-adevăr, ce poate fi mai sigur decât principiul incertitudinii. Ion, ieri a fost ziua aceea. Toate își au vremea lor. Azi deja este altă zi și deja a trecut... Florina, 'Eclesiastul' este Cartea de care aș putea spune că m-am îndrăgostit. Totul e deșertăciune. Totul, în afară de Dumnezeu. Bianca, frumos ai spus tu, rotirea ca ritual. Voi reține observația ta, îți mulțumesc. Alin, greu de crezut că sunt clișee. Ia o prisma de sticlă, cu laturile triunghiuri echilaterale și privește prin ea, apoi încearcă să vezi conturul lucrurilor prin principiile fizicii cuantice. Ai să zâmbești, poate, că am găsit poezie în a ține între degete o prismă de sticlă și a privi lumea prin ea. Asta e tot. Andu, pentru mine, tot ce subliniez italic nu înseamnă altceva decât citat. Cineva de aici știe că nu îmi place să folosesc taguri. Îmi pare rău că te voi dezamăgi, eu nu aștept să scriu nici un poem mare. Atunci când postez pe poezie.ro (rar) înseamnă că acel text a ajuns, în opinia mea, la limitele de calitate pe care le poate atinge. Versul cu 'orașul în care nu am fost niciodată' este folosit de mine într-un text, mai demult, nu e postat pe site. Cumva, am încercat să surpind o continuare, un cerc sau o spirală. Vă mulțumesc pentru gândurile voastre, scrise aici. Cu mare drag.