| = "iubitul meu înălțat dureros peste cuvinte"... | Silvia CALOIANU [13.Feb.05 14:35] |
| te recitesc, imi e complicat sa zic ceva...parca ar bantui o emotie superficiala... "incandescenta" din final insa imi pare cumva exagerata... hmmm... a "cânta din tot trunchiul"... imi pare incarcata, sucita expresia: "aveam lacăt la buzele de lemn ale sărutului nostru postum"... mi-a placut la culme "intrarea în trupurile de împrumut ale iluziei"!!! lemnul imi sugereaza atat "moartea", cat si "cartea", care nu e neaparat o moarte - somboluri vehiculate... scenografia insa e cu pretentie de noutate, chiar daca...dupa cum spun, mai sus... | |
| = Lemn cald | STANICA ILIE VIOREL [13.Feb.05 14:37] |
| Asa cum sufletele noastre isi traiesc ciclul vietii ca o casa de lemn( nu de piatra), primind si traind alaturi de ploile si diminetile fiecaruia. Seva lastarului va cunoste frica,insa copacul va creste si candva va sti sa tremure, sa se risipeasca pe podele,sa se adune revenid in fiecare primavara la viata. Mi-a placut. Tego. | |
| = despre lemn | ioana cheregi [13.Feb.05 18:00] |
| Silvia, sper că nu e foarte complicat. mie mi s-a părut foarte explicit ceea ce am scris aici; mă bucură vizita ta. Tego, lemnul cald, lemnul viu al unei case bântuite de atâtea și atâtea nespuse...lemnul are întotdeauna o inimă pe care doar uneori o putem auzi. îți mulțumesc. te mai aștept. cu drag, ioana. | |
| = de lemn, de etc. | Silvia CALOIANU [13.Feb.05 18:28] |
| ioana, eu zic: cu cat derutezi cititorul, cu atat mai bine! iar daca deruta mai si emotioneaza, cu certitudine e vorba de o poezie! asocierile care se fac in subconstientul nostru difera uneori incitant, arta conferindu-le sau nu rangul de simbol. in acest sens, exista repere, da, nu insa si limita... despre lemn am spus in linii generale, in modul cel mai direct,invocand circuitul substantelor in natura... de aceea, lemnul respira... am recitit, am impresia ca e totusi redundant, pe alocuri... | |
| = de fapt... | Silvia CALOIANU [13.Feb.05 18:38] |
| de fapt, rectific: nu "pe alocuri", dar expresia aceea (citata deja de mine) cu "buzele de lemn" si "sarutul postum" si, determinativul (pentru "lumina") - "străpezită", imi pare in plus... | |
| = despre simboluri și individualități | ioana cheregi [14.Feb.05 01:25] |
| Silvia, ai foarte multă dreptate când spui că asocierile din subconșientul nostru sunt suportul simbolistic pentru expresie, că într-un mod foarte diferit reușim să transpunem stările pe care le percepem și le trăim fiecare în felul său; dar nu cred că e cazul să vorbesc aici despre individualitatea expresivă în poezie, subiect atât de "fumat", încât nu mai are nici un farmec. nu voi încerca să-ți explic simbolistica acestui text care nici o clipă nu avut intenția să deruteze cititorul, dimpotrivă...deși am avut curajul să-l înscriu la poezie, acest text, ca și majoritatea pe care le scriu au o valoare predominant confesivă, foarte personală, de unde se trage probabil suferința lor estetico-poetică. mă încântă atenția pe care mi-o acorzi și te mai aștept cu drag, ioana. | |
| = Ioana, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un inceput de poem cu splendoare: "din casa aceea de lemn, nu de piatră, iubitul meu înflorea prelung ca un ecou îl simțeam în promisiunile unei primăveri anulate zdrobind cu voie și fără de voie inima noastră comună și exterioară, inima noastră de lemn, de copac". Admiratie pentru cum reusesti sa te incifrezi descifrindu-te, Ioana. Multuesc pentru citirea unei poezii-arbore-suflet. Drag, Ela | |
| = Ela | ioana cheregi [14.Feb.05 18:39] |
| Ela, mă bucur că ai reușit să descifrezi; îți mulțumesc pentru vizită; te mai aștept cu drag, ioana. | |