Comentariile membrilor:

=  frumos...si-atat	Cristea Loredana [04.Feb.05 14:01]
Am intrat de multe ori in pagina dvs.,azi insa, indraznesc sa va spun doar atat: multumesc!, pt risipa de frumusete pe care o gasesc mereu in poeziile pe care le gasesc aici.
=  Adim, tie, Ela	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Tare faine ultimele doua strofe, si indeosebi: "Să nu fiu robul, lestul sau uimirea, Să fiu Ființa și nimic mai mult." Adim, versul tau incinta iarasi. Drag, Ela
=  n-am renuntat la ideea de a scrie sonete :)	Bogdan Groza [04.Feb.05 14:11]
Adim, fiecare sonet pe care ti-l citesc, (si am citit multe) gasesc mereu aceeasi muzicalitate si ritm, care ma indeamna parca sa incerc sa scriu si eu sonete. Insa pe cat de usor par ele construite de tine, cu atat mai greu e pentru mine. Si tocmai aici e provocarea de a ma mabitiona, de a ma autodepasi, in a persevera cu sonetul. Pana la urma, vrand ,nevrand o sa-mi iasa. :)) Faine versuri.
=  Sonetul...	ioan peia [04.Feb.05 14:24]
Când eram mai tinerel - cam pe la 20, parcă... - mă exersam și eu în diferite forme fixe. Una din ele era și sonetul. Am dat, prin amintirile mele, de cel postat mai jos, - o încercare chinuită care acum îmi stârnește zâmbete de îngăduință!...Rugămintea mea e ca, domnia voastră, maestru de necontestat al acestei forme fixe de exprimare lirică, să vă opriți oleacă asupra lui pentru a-l evalua și a-mi spune dacă am greșit, au ba, lăsându-mă de astfel de încercări, care tare mă jenau la ...galopat pe hipodromul inspirației, dat fiind chingile severe în care trebuia să fac asta. E nu mi-s în măsură să văd acest lucru. Iată "cimilitura": Sonet alb Prin cerul cu valtrapuri de ninsoare Cutreieră pustia și păcatul, Și, astăzi, lumea pare pieritoare Sub vămile ce și-au făcut veleatul; Văzduhul, un balaur htonic pare Ce a fugit din lut, hrăpind tot satul, Din cimitir și până în hotare Tot răsucindu-și coada, Necuratul! Un nesfârșit noian de alb și gheață Asmute, pe pământ, prelungi ogari Ce urlă-n gol de azi-de-dimineață Și mușcă pomii, bocnă, -ntre molari, Lăsându-le în crengi o strungăreață De sânge alb, pulsând în zei stelari… Eu, nu-mi pot permite să fac aprecieri la adresa sonetelor domniei-voastre, în afară de un... Cu respect, ioan peia
=  Loredana, Daniela, Bogdan	Adrian Munteanu [04.Feb.05 14:28]
Îmi doresc, și vouă și mie, să fim sănătoși, ca să mai găsim prilejuri și putere de a adăsta în jurul unui gând, a unei lumini venită din suflet. Atât cât poate fi el, sufletul, de liber și puternic. Vă mulțumesc pentru treceri și pentru aprecieri. Pe curând
=  revin	ioan peia [02.Oct.05 19:06]
Într-un prim comentariu, pe care l-am ratat, făceam observația că, o coincidență interesantă! în afara terținelor, rimele celelalte cam rezonau cu cele ale sonetului domniei-voastre... Asta mi-a adus aminte, în mod special, de această veche urmă a exercițiilor mele lirice.
=  Și iarăși revin	ioan peia [02.Oct.05 19:06]
Scuze, dar graba m-a făcut să greșesc un vers: vers 1, terțina I, a se citi: "Un nesfîrșit noian de vânt și gheață"
=  De fiecare data	Daniel Dinescu [04.Feb.05 16:04]
Si eu va salut si ma plec in fata dumneavoastra, Adrian. Va multumesc pentru prilejul de delectare pe care mi-l oferiti de fiecare data. Cu respect, Daniel P.S. M-am jucat si eu un pic de-a sonetul ieri. :)
=  Ioan	Adrian Munteanu [02.Oct.05 19:06]
Poate că eu scriu mult și cu obstinație sonet, ca un pariu pe care l-am pus cu mine însumi, dar nu știu dacă sunt cel în măsură să avizeze creațiile altora. Cu atât mai mult cu cât sunt un om care a încercat să se strecoare prin această lume supărând cât mai puțin posibil pe cei din jur și sperând ca și ei, la rândul lor, să evite să-l supere. Speranță iluzorie în viața pe care o trăim. Pentru că m-ai rugat, o voi face, de acestă dată, comentând, în linii mari, ceea ce am decoperit la textul pe care l-ai postat. In primul rând ceva din interiorul lui îmi spune că nu este un text scris la 20 decât printr-un anume teribilism al formulării care , de altfel, îl prinde bine, mai ales în viziune. Știu că sonetul este apanajului omului cu auz muzical absolut. Îl descopăr aici, printr-o perfectă încadrare metrică și ritmică, fără vreo scăpare pe parcurs. Dacă, din acest punct de vedere, mă întrebi dacă ai făcut sau nu bine că te-ai lăsat de sonet, îți răspund că ai făcut rău, dar nu e timpul pierdut pentru a te apuca din nou. Să-mi transcriu și câteva notații exterioare și mai puțin relevante : atragatoare preocuparea pentru cuvântul insolit, ca în " valtrapuri de ninsoare " sau " balaur htonic " care este un cuvânt necunoscut de mine, cu sens pe care numai îl intuiesc. Introducerea noțiunilor " pustia " și " păcatul " duce spre lucrul cu noțiuni prea generale, existând pericolul căderii în tezism. Ușor depășită, prin deasă întrebuințare, formula " lumea pieritoare"; ușor în plus, de dragul rimei, ultimul vers din a doua strofă, plus că formula lui (a-și băga dracul coada ) introduce o notă de umor și ironie cu caracter popular, într-un context care nu tinde spre așa ceva. La fel și formula " hrăpind tot satul " care are o notă dialectală. Ultimului vers, cu nota lui încifrantă, îi pot găsi, dacă mă gândesc, o logică, dar tot nu-mi înlătură senzația stranie de joc teribilist. Nu cred însă că asta este o povară, ci o notă caracteristică. În rest, textul are viață, are vitalitate și ritm, iar imaginea generală este bine arcuită și aruncată peste lume. Succes în continuare în tot ce faci.
=  Daniel	Adrian Munteanu [05.Feb.05 11:28]
Să stabilim un lucru : eu sunt Adrian. Alte formule de adresare nu mi se par potrivite și nici prietenești. Mulțumesc pentru aprecieri. Voi citi în curând ceea ce mi-ai semnalat.
=  Adrian,	ioan peia [02.Oct.05 19:06]
Mă conformez dorinței tale, recomandată lui Daniel, de a amicaliza apelativul și îți mulțumesc pentru efortul critic făcut, promițând că-mi voi relua, din când în când, exercițiile de revitalizare a unei forme de exprimare, ce, adeseori m-a ispitit, dar, intuind nemiloasele rigori ce impun calități poetice de excepție, am tot amânat. Voi începe cu însăși rindeluirea acestui text, ținând cont de observațiile făcute și îl voi posta, cu viză în regulă. Încă odată, mulțumesc, dorindu-ți sănătate și inspirație pe mai departe!
=  casutele tale	Dana Stefan [06.Feb.05 09:23]
"Poate acum, când am ajuns adult Să nu fiu robul, lestul sau uimirea, Să fiu Ființa și nimic mai mult." piatra pe piatra... ................................................. adrian, sunt nevoita sa iti scriu aici: intra si in casuta-mail a carei adresa mi-ai dat-o. ai in cutie scrisori, domnule, stau acolo inca din decembrie unele..
=  Dana	Adrian Munteanu [06.Feb.05 09:29]
Eu verific casuta mea zilnic, dar nu dau de nici un mesaj de la tine. Ai scris bine ? : [email protected] În privința pietrei : e bine, numai să n-o aruncăm în celălalt.
=  ceri cam mult sau nu am înțeles eu?	cernea lucian [02.Oct.05 19:06]
domnule...nu ceri cam mult?..cu tot respectul..să fii ființa..e exagerat...sau poate nu înțeleg eu cum ai vrea dumneata să fii ființa...cât despre piatră..nu e rău să o aruncăm unul în celălalt..atâta timp cat piatra e Sophrosine