| = părere | Alin Pop [01.Feb.05 13:19] |
| + un efort demn de laudă, o migăloasă analiză de laborator a fenomenului poezie, privit atât ca specie literară cât și ca formă generică de manifestare a spiritului uman. - pe de altă parte, un efort demn de o cauză mai bună - construirea lui în jurul comentariilor cu totul lipsite de substanță ale lui ș.g. cauzează rău construcției, astfel că în locul unei alcătuiri grupată coerent în jurul unei idei centrale găsim aici un discurs în apărare, destul de dezlânat sub forma unei simple alăturări de idei doar înrudite între ele. | |
| = Poemul smulge timpului o oră care face dragoste cu vesnicia pentru ca să ne nasc | Maria Prochipiuc [01.Feb.05 13:44] |
| La + - nu e chiar o analiză, nu am urmărit așa ceva, sunt doar niște concluzii la care am ajuns în urma scrierii unor eseuri. Despre poezie se pot scrie studii, nu întâmplător am pus părerea celor doi colegi de pe site, răspunsurile lor au fost date pe loc fără ducumentare, ci așa cum văd ei…fiecare poate defini din punctul lui de vedere… La – fiindcă mi s-au pus niște întrebări mi se părea normal să răspund, dacă sunt sau nu lipsite de substanță întrebările domnuli Șerban asta rămâne de văzut pe parcurs, îmi pare rău că ai interpretat gresit, nu mă apâr în nici un fel, am dat mai multe exemple de viziuni asupra poeziei, tocmai pentru a arăta diversitatea percepției fiecăruia dintre noi. Nici nu mi-am dorit ceva compact, dacă vrei am ``aruncat`` așa la întâmplare diverse idei cum le spui tu înrudite pentru incitare… Multumesc! Mă așteptam să vii totuși cu un răspuns la întrebările puse de domnul Șerban fiindca nu e singurul care pune întrebări și așteaptă un răspuns. | |
| = eseu si texte. | Dana Stefan [01.Feb.05 14:33] |
| pe site-ul acesta se intampla de toate. si bune si nebune sa fie, cata vreme cuvantul ar avea de castigat. sunt multi dintre aceia care iau in serios acest aspect, sunt autori care au toata bunavointa sa-si asume cuvantul, sa isi explice demersul creativ, sunt unii care comunica pe o felie si nici asta nu e periculos daca dintr-un dialog se nasc apoi texte de valoare. ce inseamna text de valoare pentru agonisti? pentru ca, sa recunoastem cinstit, putini dintre noi isi castiga painea din scrisuri si inscrisuri. agonai e un atelier, o bucatarie de lucru, unde se coc spirite, unde oamenii se aduna sa descalceasca sau sa incalceasca sensuri ale propriului spirit, si asa vazuta problema, dupa parerea mea, nu e nimic iesit din tiparele bunului gust sau a bunului simt, daca in momentele aniversare, lumea celebreaza sau sarbatoreste pe un membru al atelierului, incercand sa puna in discutie si analiza, creatia vreunui autor. acest lucru il face cu rabdare, responsabilitate si de invidiat elan, maria prochipiuc. acum: eu nu sunt aici ca sa tin lectii de literatura sau de analiza pe text. suntem fiecare stapani pe mintea si cugetul nostru. eu spun ca polemicile sunt si vor fi necesare in masura in care ne alegem cu ceva din disputele de toate felurile si de toate culorile. si noi suntem ceva tot cam asa. nu vad nici o problema in asta. insa, ca tine cineva neaparat sa dea cu urzici pe la genunchii celuilalt, si pentru asta sa fie in stare sa lase treburile de fond, ca sa mai inventeze cate un motiv de discordie, asta ma amaraste. va spun. pentru ca acei oameni care ajung sa gandeasca doar asa, sunt demni de mila. sunt prea mari ca sa-i mai puna cineva pe picioare, ori fara efortul lor de a pricepe asta, nu se alege nimeni cu nimic altceva decat cu risipa de timp si energie. maria prochipiuc are pe fila ei o multime de invitati care au asezat texte. e necesar sa ii luam pe toti la rand sa-i purecam? sa-i purecam atunci! maria, sunt impresionata de forta si elanul tau si incapatinarea ta da a-i face pe altii sa stie cum trebuie sa se priveasca si sa se adune. | |
| = revin | serban georgescu [01.Feb.05 16:24] |
| Dumnezeule, era nevoie sa dati eseului titlul asta? Mi se pare prea mult. Apreciez si revin. | |
| = ce cred eu despre poezie | Bogdan Groza [01.Feb.05 16:29] |
| ce cred eu ca e poezia? E... dialogul sufletului cu divinitatea. Si intr-un dialog, se mai intampla, uneori, sa ridici vocea, sa te revolti, sa discuti in contradictoriu. Poezia e perceputa diferit de fiecare dintre noi, unii o simt ca pe o muzica, altii, ca pe o enigma care abia asteapta sa fie descoperita, revelata. Poezia e ca aisbergul, dezvaluie cititorului partea vazuta, cea nevazuta trebuie cautata, si o data gasita, ea trebuie aprofundata, inteleasa, si adusa la suprafata pentru a se expune, in toata splendoarea ei publicului, cititorului. Dar pentru ca o poezie sa se nasca are nevoie de clarviziunea poetului, acest vrajitor al cuvantului care scoate din abisurile incomensurabile ale nimicului, minunea crearii, durabilitatii, vesniciei. Nicolae Steinhardt spunea, in al lui "Monolog polifonic" ca "Poetul asadar, nu este acel care imita, care copiaza ori reproduce dupa model, dupa sablon; el este acel care nascoceste, face, creeaza. Poetul e facatorul. Nimanui verbul acesta extraordinar - a face -, nici unei alte indeletniciri nu-i este mai propriu, mai afin. Nimeni nu-l poate intrebuinta in mod mai legitim si cu mai multa autoritate decat poetul. De aceea si este pe drept cuvant poetul o fiinta mandra si curajoasa. El scoate din neant existenta, ritm, armonie si frumusete..." Iata de ce poezia e vesnica, pentru ca ea e prima minune savarsita de divinitate, cand a spus, poetic, "SA FIE LUMINA" pentru ca numai daca e lumina, inlauntrul nostru si in afara, vom putea sa ne bucuram de lucrurile care ne inconjoara, care ne incanta sufletul si mintea. | |
| = corectura | Bogdan Groza [01.Feb.05 16:38] |
| vroiam sa zic, in loc de "care ne incanta sufletul si mintea" care ne incanta sufletul si INIMA | |
| = despre | serban georgescu [01.Feb.05 19:44] |
| In primul rand vreau sa va marturisesc ca ma simt coplesit de amploarea reactiei dvs si, nu va ascund, de buna credinta si meticulozitatea pe care le dovediti. De altfel amploarea scrierilor dvs mi-a atras atentia de la bun inceput si, neputand sa le parcurg in intregime, mi-am permis sa va provoc alegand aproape la intamplare o idee din cele pe care le scrieti pentru a-mi forma la randul meu o idee mai clara in ceea ce va priveste. Suntem intr-o era a vitezei, nu-i asa? (Fir-ar sa fie) Asa cum partial ati remarcat, comentariul meu initial viza strict o fraza din ultimele dvs eseuri si anume aceasta: “Daca proza merge, despre poezie se poate spune că dansează, poezia este un balet de cuvinte, o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine scop și capăt” (nu ma pot opri putin aici pentru a va marturisi ca daca v-ati fi oprit la a doua virgula ne-ati fi oferit o adevarat bijuterie: intr-adevar, spun si eu odata cu dvs ca daca proza merge, despre poezie se poate spune ca danseaza). Ei bine, ceea ce urmeaza si anume “poezia este un balet de cuvinte, o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine scop și capăt” mi-a ridicat unele semne de intrebare. In primul rand pentru ca suna ca o definitie. Dupa parerea mea a spune ceva despre poezie (ca danseaza, ca ninge, ca respira, etc) este rezonabil. Insa a incerca sa o definesti mi se pare imposibil. O definitie a poeziei este imposibila chiar si din punct de vedere tehnic. Pentru ca ce presupune o definitie? Desigur, asa cum stim, presupune 1. genul proxim si 2. diferenta finita. Ori in cazul poeziei nu exista nici una nici alta. Care sa fie genul proxim? Sa zicem ca poezia e o categorie a literaturii. Dar este ea doar atat? Unii (si nu chiar dintre cei neinsemnati) spun ca poezia este un mod de viata, altii ca exista in tot si in toate. Poate ca e un bat de chibrit, sau un fruct, sau un suras, sau o lacrima. Eu personal, acum, in timp ce scriu, ma intreb daca poezia nu este materia primordiala. A acestei lumi si a tuturor celorlate care or mai fi. Ma poate contrazice cineva? Este loc de argumente si contrargumente in poezie? Si daca genul proxim nu poate fi identificat, cu atat mai greu ar fi sa gasim si diferenta finita. In al doilea rand ma indoiesc de formularea pe care ati ales-o. Faptul ca in general poezia este considerata o aventura a limbajului, o experienta ce se are pe sine scop si capat, este in opinia mea o mare confuzie. Este tocmai unul dintre motivele pentru care poezia are un rol marginal in societate. Nu, poezia nu este o aventura a limbajului. Este poate o aventura a sufletului, dar in nici un caz nu a limbajului si nu a cuvintelor. Poezia nu consta in cuvintele sale. Poezia recurge la cuvinte din disperare, spunea batranul Nicetas. Disperarea sufletului de a se exprima. Si de a se exprima exact. Limbajul obisnuit, cel pe care il folosim in societate, la serviciu, acasa, etc este exprimarea trupului. Ei bine poezia este o incercare de exprimare a sufletului. De aceea acest limbaj suna un pic “altfel”, ciudat poate, incoerent poate, bezmetic poate si asa mai departe. Dar asta numai si numai pentru ca incearca sa exprime ceea ce indeobste se crede ca nu poate fi exprimat. Ceea ce multi dintre noi au renuntat de mult sa mai exprime (din superficialitate, dintr-o grija prea mare pentru trup sau din alte motive), se incapataneaza sa exprime ceilalti. Iar acesti ceilalti sunt poetii. Prin urmare poet nu este cel care cauta cuvinte zurlii, sonore sau la moda ci cel care isi asculta sufletul si apoi incearca sa redea ce a auzit. Iata de ce incercarea de a imparti poezia in categorii, genuri, curente, etc mi se pare extrem de nociva: pentru ca aceasta categorisire da prilejul unei imense confuzii pentru omul care se hotaraste sa se dedice poeziei, adica sa-si exprime sufletul. El este tentat sa se concentreze pe limbaj, pe sunetul cuvintelor, pe muzica, pe ritm, pe rima, pe autori, pe modele, pe perioada istorica in care s-a nascut, pe guvern, pe soarta, pe orice altceva, inainte de a se concentra asupra propriului suflet. Omul prin firea sa este atras de ceea ce vede, de ceea ce poate atinge, de ceea ce poate cuantifica, masura, stapani. Ei bine poezia nu este nimic din toate astea. (Poate ca am descoperit in sfarsit o definitie?) Nu noi stapanim poezia ci poezia ne stapaneste pe noi. Sigur ca dupa ce sufletul a terminat de vorbit, te apleci asupra textului si incerci sa cizelezi un pic forma ca sa poti sa te faci inteles, sau poate chiar sa intelegi tu insuti ce-ai vrut sa spui, dar nu asta e esentialul! Citatul din Mircea Iosub (nu stiu cine e) potrivit caruia “poezia de astăzi, în care totul se reduce la `scriitura`, în care textul rezuma lumea ...” pe care l-ati mentionat mi se pare extrem de bine venit in sprijinul celor afirmate aici (cu rezerva ca nu exista o “poezie de astazi” ci poezie pur si simplu.). Cu stima, si scuze pentru lungime | |
| = erata | serban georgescu [01.Feb.05 19:51] |
| in loc de "nu ma pot opri putin aici", se va citi "ma opresc putin aici" scuze (cred ca am vrut sa spun ceva de genul "nu ma pot opri sa ma opresc putin aici" ceea ce ar fi fost o monstruozitate) | |
| = Mariei si domnului Georgescu | Anghelina Andreea [01.Feb.05 23:52] |
| Am citit cu atentie analiza ta, Maria, am citit cu atentie o parte din textele domnului Serban, asa ca, te rog, Maria, permite-mi sa-mi exprim si eu parerea aici, in pagina ta.Despre poezie.Despre limbaj, despre ceea ce traim si ne traieste…Asa ca voi porni de la cuvantul existenta.Despre existenta ,putem spune-la modul general- ca are doua linii de baza si anume, cunoasterea si experienta.Nu e nevoie sa merg la explicatiile DEX-ului pentru acesti ultimi doi termeni.Oricum, fiecare stie ca intre aceste doua notiuni exista o stransa interdependenta care are ca rezultat intelegerea…Mare diferenta mare intre a sti teoretic si a intelege practic, intre a cunoaste si a sti sa faci, sa simti, sa traiesti…Aceasta lipsa a intelegerii este cauza divergentelor intre cunoastere teoretica, experienta…si existenta.Efectele acestor divergente se reflecta permanent in limbajul nostru.Un cuvant poate avea nenumarate semnificatii diferite pentru categorii diferite de oameni sau semnificatii diferite in momente diferite pentru un acelasi individ.Si atunci? Despre care adevar se vorbeste aici? Adevarul cui? Al meu, al domnului Serban, al lui Bogdan, Alin, sau al Mariei? Nu, domnule Serban, nu exista poezie care sa duca la ADEVAR.Exista poezie si poezii care duc la adevaruri.Adevarurile fiecaruia dintre noi.Dar ar putea exista.Si nu exista o poezie pur si simplu.Dar ar putea exista.Intr-un timp si loc ideal, cu un nivel de intelegere identic pentru autor si orice cititor.Pentru o intelegere exacta e nevoie de un limbaj exact.Pot incerca sa inteleg adevarurile altei persoane, pot simpatiza, pot empatiza, dar niciodata trairile mele nu vor fi identice cu cele ale celui pe care icerc sa-l inteleg.Cuvantul dans, pentru mine va fi intotdeauna diferit de ceea ce intelege Maria prin acest cuvant.Sau dumneavoastra. Pentru ca asocierile constiente si subconstiente, automate, pe care eu le fac la intalnirea cu acest cuvant sunt diferite de asocierile facute de ceilalti.Incercati, domnule Serban,pentru cateva momente, urmatorul joc experimental:numarati cu atentie de la 1 la…cat doriti dumneavoastra, astfel incat sa aveti posibilitatea de a fi extrem de atent la toate perceptiile fiintei dumneavoastra, fizice, emotionale si intelectuale.Toate.Simultan. Daca la sfarsitul acestui joc veti putea descrie cu mare acuratete totul, absolut totul, toate aceste trairi si ati reusit si numararea fara intreruperi , atunci inseamna ca avem un limbaj identic.Si atunci vom putea vorbi despre cuvantul dans. Numai bine, tuturor, | |
| = Revin | Anghelina Andreea [02.Feb.05 00:37] |
| Mai era ceva, Maria...Toata aprecierea si admiratia mea pentru darurile-emotie cu care ne bucuri... Domnule Serban, va admir textele...cel putin, cele care am avut ocazia sa le lecturez... | |
| = Serbanului si Mariei, la mijlocul puntii | Daniela Bordieanu [02.Feb.05 08:39] |
| incep cu o paranteza: asa cum il cunosc eu pe Serban, cred ca s-a simtit teribil de stingherit cand si-a vazut numele scris cu caracterele acestea (atat de mari) intr-un titlu de eseu. Maria, draga mea, cred ca numele lui putea fi mentionat pe undeva ca subtitlu iar la titlu sa fie scris ceva mai relevant.(am citit atenta si definitia eseului din finalul textului si folosesc exact aceasta definitie ca argument al celor scrise de mine mai sus) inchid paranteza. stii, nu-i asa, ca ai deschis un subiect greu de prins in cuvinte de oamenii obisnuiti, de cititori.(ma gandesc daca nu tocmai de aceea apar si interventiile lui Mircea si Ioan (ca o sustinere suplimentara a ideii generale pe care ai vrut s-o dezbati) ) eu, una , ti-am inteles acea definitie a poeziei ca fiind strict raportata la textele Nichitei. Serban a pus intrebarile la modul general, pentru ca nici n-ar fi putut s-o faca altfel, dat fiind analistul care "zace" in el. aducandu-le in prim plan aici, Maria, cred ca ai trecut limita personalizata data in textul pomenit si cred ca incerci acum si tu, la randu-ti, o generalizare. mai sa fie, e tare greu, cum sa iti spun oare? nu-s de specialitate si-mi lipseste formularistica de rigoare, voi incerca totusi sa fiu cat de cat la obiect: - cred ca, in eseul de fata, ai deschis prea multe "piste". prea multe pentru a nu se disipa intentia ta de a raspunde lui Serban - o polemica intre voi doi pe tema asta mi se pare absolut ciudata, pentru ca sunteti atat de diferiti :) in fond. sunteti ca doua persoane (din punct de vedere ideatic, repet) aflate unul pe un mal al unei ape adanci, altul pe celalalt mal, cu o punte subtire intre voi si culmea e, amandoi ati vrea sa va intalniti la mijlocul ei, desi amandoi sunteti constienti ca, daca ati fi simultan la mijloc, aceasta s-ar rupe. asa ca unul sta retras pe un mal si bodogane in barba (Serban), celalalt sta pe malul opus si pune o pancarta mare (ca la aeroport) prin care-l cheama la discutii. nici unul nu e un om rau, doar ca e proape imposibil sa se afle amandoi, simultan, la mijlocul puntii, fara sa cada in apele repezi de dedesubt. * (no, ca iar mintea mea inginereasca s-o folosit de imagini :) ) pana la urma, Serban si Maria, fiecare danseaza o poezie (chiar daca nu el e cel care o scrie), dar o danseaza atat cat poate simti (asta e pentru Serban) si o danseaza doar cu pasii pe care i-a invatat (asta e pentru Maria). Adevarul, din nefericire, e undeva pe la mijloc. cu bine, pentru amandoi, Dana P.S. repet, aceasta nu e o parere de specialist,ci una strict personala, asa ca rog tare mult sa fie citita ca atare. | |
| = subiectiva | dana stanescu [02.Feb.05 10:49] |
| Draga Maria, Recunosc, mi-a fost destul de greu sa citesc textul, am oftat cand am vazut cat e de lung, si inca nu imi dau seama care e motivul acestei false dispute. traim intr-o lume a vitezei, intr-o lume in care trebuie sa ne impartim intre atatea si sa punem deoparte timp si pentru frumos. eu sunt omul esentei, omul ideei, poate pentru ca sunt un spirit sintetic si nu analitic, asa ca mai tarziu, cand prind un pic de timp liber am sa mai citesc o data. pentru ca mi-e mie drag de tine... am invatat o limba straina deoarece am vrut sa citesc cat mai mult in original, am facut filologia pentru ca am vrut sa patrund dincolo de carti, visam sa ma fac critic literar. din momentul in care m-am apucat de scris, am aruncat pe geam si cartile de estetica si pe cele de critica... Te risipesti , Maria, si ma intreb de ce... Asculta ce spune Linea, agonia nu-i decat un atelier, un site, unde o mana de oameni sensibili incearca sa stabileasca o punte de comunicare cu ei, intre ei... unii chiar asteapta confirmari, si asta ma amuza uneori. va ramane unul din noi in istoria literaturii? ma indoiesc...unii vom scoate carti, chiar si zeci de volume, doar ca literatura are propria vointa si atunci cand e timpul, mai naste un scriitor, il poseda fara ca el sa aiba drept la replica... aici pe agonia e un curent care si pe mine ma enerveaza uneori, scriem false texte poetice care uneori nu spun mai nimic, cuvinte frumusele care suna dragut, sau dimpotriva texte stridente care, iar, nu spun nimic. si exclamam, ah cata sensibilitate, si cine are curajul sa se puna de-a curmezisul si sa isi exprime parerea, e taxat ca insensibil sa definim poezia? au incercat altii de sute de ani :)) POEZIA ESTE oh, ma deranjeaza ideea ca 'Proza merge si poezia danseaza...' Doamne , Maria, mai e nevoie sa spun cat de greu se scrie un roman sau chiar o nuvela , cata maiestrie sa creezi o lume? eu uneori spun ca e atat de usor sa scrii o poezie, muult mai usor, as putea scrie pe banda, in fiecare zi, despre ce , oricum, in cate stiluri as vrea, de aceea urasc parsivenia materialului cu care lucram, uneori sunt chiar si 'retete'... am citit romane in care fiecare cuvintel e poezie, de aceea iubesc atat de mult suprarealistii, ce universuri am intalnit... lucrurile sunt asa cum vrei sa le privesti. ori simple ori foarte complicate. cred ca am batut un pic campii din simplul motiv ca nu mi-a fost clar motivul acestei dispute, amandoi aveti dreptate in multe, iar daca totul se rezuma la texte de pe acest site, atunci mi se pare un pic de pierdere de timp. nu te mai risipi, Maria... | |
| = rugaminte | serban georgescu [02.Feb.05 11:32] |
| Doamna Prohipiuc, va rog inca o data sa schimbati titlul eseului dvs. Vad ca textul a fost mutat intr-un loc si mai vizibil si toata lumea va incepe sa creada (asa cum deja se intampla) ca este vorba de o disputa sau o cearta intre noi, asta in detrimentul subiectului de fond pe care incercam sa-l analizam. Pe cuvant. Poate ca nici nu va imaginati cat este de usor sa deviezi atentia cititorului. Si mai rog sa nu mai fiu interpelat cu apelativul "domnule". Zau. Ma simt mai batran decat sunt. Multumesc | |
| = o fi | serban georgescu [02.Feb.05 16:49] |
| Alin, daca tu zici ca "construirea cauzeaza constructiei", atunci asa o fi. | |
| = Andreea | serban georgescu [02.Feb.05 16:58] |
| Andreea, nu inteleg ce vrei sa spui cu "nu exista poezie care sa duca la Adevar". Ai putea sa detaliezi un pic? Apoi, eu nu cred ca pentru a vorbi despre cuvantul "dans" ar trebui sa avem un "limbaj identic", asa cum spui tu. Eu nu pledez pentru o identitate a limbajului. Multumesc pentru aprecierile referitoare la textele mele. | |
| = șerban | Alin Pop [02.Feb.05 17:13] |
| Șerban, in locul tău m-aș bucura de așa publicitate :)). Mai ales că nu scrii deloc rău. Am observat repetițiile (sunt mai multe) chiar după ce am trimis comentariul, prea târziu, mersi. Rămân la părerea mea, comentariile tale la care se referă eseul de față sunt lipsite de substanță, nu conțin o justificare a afirmațiilor, mai mult, acestea sunt prea divers interpretabile. Justificările au venit abea acum, ...în regim de urgență. cu respect, | |
| = m-am lamurit | dana stanescu [02.Feb.05 20:54] |
| :)) adica omul, (scuze, Serban Georgescu) pune si el 3 intrebari la textul de la aniversarea Nichitei si eu sa imi fac nu stiu ce ganduri ca cine stie ce o fi facut, cu parul in capul cui o fi dat, nu stiu cate texte in raspar o fi criticat... Maria, Maria, mai bine imi scriai o poezie (nu de alta dar mi s-a zburlit parul pe mine cand ai zis de Marino si nea Balota, cat am tocit eu la niste ... nu mai spun ce....) | |
| = cuvintele `imbraca` continutul este `potirul` in care zeii detin `ambrozia` | Maria Prochipiuc [03.Feb.05 12:19] |
| Pentru toți cititorii și comentatorii Între mine și Șerban nu există nici un fel de dispută sau ceartă! În primul rând am acordat deplină importanță întrebărilor care mi-au fost puse și am încercat ca răspunsurile să fie pe măsura întrebărilor.( dacă am reușit sau nu rămâne de văzut). Răspunsuri: Ce am reținut din comentarii și consider că îmi sunt de folos pe parcurs, pornind de la fenomenul poezie.ro, fiecare a încercat să explice sau să se explice din mai multe puncte de vedere pe care le punctez și eu mai jos - creații în dialog - discâlciri și încâlciri de sensuri - despre limbajul folosit în poezie - propunerea unui joc - propunere de titlu ( în momentul de față decizia asupra titlului nu-mi mai aparține, consider că la tilul existent aș mai putea adăuga…și nu numai ) - s-a sesezat intervenția celor doi colegi de pe poezie.ro : Ioan Ravel și Mircea Iosub; acest lucru a fost pentru mine un dar. Intervenția lor nu a fost premeditată, într-un dialog de 15-20 min. le-am pus întrebările, iar răspunsurile lor m-au fascinat și am considerat că merită subliniate - răspunsurile în acest eseu au fost strict pentru Șerban, dar pe parcurs analizând poat fi pentru oricine își pune întrebări - adevărul tot timpul se va afla la mijloc - se pare că în acest eseu ( text) nu am reușit să pun frumosul (?! ) - se consideră că acest text poate produce o ruptură în comunicare - dacă totul se rezumă la textele de pe acest site, atunci e un pic pierdere de timp și risipire O părere strict personală! - textul nu a fost și nu este scris pentrru o Istorie a Literaturii, prin răspunsurile la întrebări și comentarii era doar o confirmare sau o infirmare a ceea ce gândesc eu despre cuvântul scris, indiferent sub ce formă. - Unii nu ar trebui să uite că am comentat și autori care scriu proză – în acest eseu m-am referit strict la poezie, autoarea scrie și proză ( sau doar încercări de proză? ), comparația era strictă pe textele ei. În mod deosebit Șerbanului – Șerban eu sunt cunoscută aici sub numele de Maria (Decembrie) și mi-ar fi plăcut să mi te adresezi așa, că am folosit apelativul domnule, tu mi l-ai impus. Ai încercat să mă distanțezi și atunci am crezut de cuviință că așa e mai bine cu toate că pentru mine acolo în eseu și aici în comentariu ești doar Șerban( devin patetică ??) – Dacă întrebările tale au fost o provocare e de bine! – Dacă ceva mă deranjează e doar (superficialitatea?) faptul că ai ales aproape la întâmplare o idée și deci nu ți-ai putut face o imagine de ansamblu, chiar dacă suntem într-o eră a vitezei (eu tratez toate subiectele cu seriozitate) – După cum am spus și în comentariu anterior, nu am încercat să dau o definiție, chiar dacă am spus că fiecare poate defini…de fapt este foarte ușor să spunem că poezia nu poate fi definită (așa cum mulți spun că nu pot defini iubirea și totuși iubesc ), poezia există e o stare care mă/ne definește – Din tot ce ai spus în comentariul tău, încerci parcă o definiție…că e un chibrit…sau un surâr, sau o lacrimă… și mă întreb dacă poezia nu este materia primordială, îți respect părerile și sunt pentru mine noi definiri ale poeziei. – Cred că pot pune și eu niște întrebări, considerând că rolul eseului e încercarea de a ne clarifica anumite lucruri Iata de ce incercarea de a imparti poezia in categorii, genuri, curente, etc mi se pare extrem de nociva: pentru ca aceasta categorisire da prilejul unei imense confuzii pentru omul care se hotaraste sa se dedice poeziei, adica sa-si exprime sufletul… 1. Poezia chiar nu poate fi împărțită în categorii ? 2. Există sau nu curente? 3. Cum vorbește sufletul? 4. Când ne aplecăm asupra textului și ce înseamnă text? 5. Cum și în ce fel te faci înțeles în poezie? Pentru ca un eseu să-și atingă scopul Critica sau aprecierea au în general cea mai mare importanță, dar nu așa luând o idée la întâmplare și să o aruncăm ca o piatră în apă, a făcut câteva valuri și... ci să fie dezvoltată, discutată în contextul de unde provine. Vă mulțumesc tuturor, și în mod deoseibit lui Șerban că mi-a dat posibilitatea să mă caut și să mă găsesc (?) dincolo de cuvinte. | |
| = maria | serban georgescu [03.Feb.05 13:10] |
| Maria, despre distante ... in general incerc sa pastrez, in faza initiala, o distanta fata de ceea ce vreau sa cunosc ... Stii cum e, nu putem vedea padurea din pricina copacilor. Ei bine pe mine ma intereseaza copacii dar, mai mult decat atat, ma intereseaza padurea. Asa ca am ales un copac la intamplare (unul care parea mai solid) si l-am zgaltait ... ca sa vad ce zice padurea. Acum, ca am auzit ce-a zis, as adauga atat: incantat de cunostinta. | |
| = raspunsuri | serban georgescu [03.Feb.05 18:48] |
| Maria, in privinta celor 5 intrebari pe care le-ai formulat mai sus: 1-2: sigur ca poezia este impartita pe categorii si curente, dar asta este o chestie de statistica! Nu are nimic de a face cu poezia in sine. 3: rar si in orice caz nu prin cuvinte; uneori prin priviri; alteori deloc 4: (nu prea inteleg intrebarea) 5: intrebarea e mult prea pretentioasa; totusi incerc sa raspund: habar nu am, eu insumi, ca si (banuiesc) majoritatea oamenilor, ma consider neinteles; cred ca in poezie problema nu este sa te faci inteles de ceilalti ci in primul rand sa-ti intelegi propriul suflet. | |
| = Serban, detalii... | Anghelina Andreea [03.Feb.05 19:14] |
| Scuze pentru comentariul meu destul de incoerent, asta datorita faptului ca initial era foarte, foarte ,foarte lung, el continand si multe citate , unele chiar din textele tale, si am crezut ca e bine sa-l reduc la strictul necesar, fiind si ora 2 dimineata, a iesit ce a iesit...dar consider ca putem oricand discuta pe subiectul acesta si iti dau fara nici un fel de retineri adresa mea de mail.Daca esti interesat sa-ti ofer detaliile solicitate, voi putea sa-ti ofer si ym-ul meu si-ti stau la dispozitie cu clarificarile necesare:[email protected] numai bine, Andreea-Carmen | |
| = Tuturor | Adrian Munteanu [06.Feb.05 09:47] |
| Nu știu cui trebuie să mulțumesc mai întâi? Celor care au inițiat acest discurs sau celor care au adăugat câte ceva , după cum li s-a părut lor mai important un segment sau altul ? Probabil tuturor. Așadar, mulțumesc pentru că mai există oameni dispuși să se aplece spre mișcarea interioară a versului ? Restul e ...poezie. | |