| = Mă bucur că ai revenit (și) cu proză. | Carmen Botosaru [28.Jan.05 14:01] |
Am remarcat aceeași ușurință - pe care o știu din alte texte ale tale - de a crea atmosfera, cadrul, de a arunca în poveste personaje mai mult sau mai puțin anonime, dar cu siguranță pitorești, tot așa îmi place atenția pe care o acorzi detaliilor, înregistrării gesturilor cotidiene (tălpile sprijinite de încălțări, turtindu-le fețele), observației minuțioase a obiectelor și ființelor din povestire. Aș mai aminti senzația stranie că nu se întâmplă nimic, și totuși există un fir epic. :) | |
| = Cu regret... | Dușan Baiski [28.Jan.05 14:43] |
| Carmen, cu regret trebuie să-ți spun/scriu că tocmai aceste detalii, în care mă cam pierd zilnic, mă rețin de la a scrie mai mult, așa cum aș vrea. Dar, totuși, trebuie să vină anumite momente, zise de inspirație, în care să devii tu însuți, scriitorul. Se pare că-mi consum puterile scriind acele pagini de ziar. Unele, da, într-adevăr, îmi oferă satisfacție. Altele nu. De fapt, te simți împlinit doar dacă scrii fără să te împingă cineva de la spate. Există o plăcere a scrisului, care culminează cu ultimul punct. După aceea te simți gol și te întrebi: și ce dacă? Atunci trebuie să treci din nou prin același calvar: zile în care mintea-ți zboară și nu agață nici un gând demn de transformat într-o lucrare literară. Cât despre detaliile din prozele mele, cred că și acestea creează un cadru, o anumită atmosferă. Devin periculoase când sunt create de dragul scrisului și nu al economiei textului. Este vorba despre ceea ce se numește balast. Trebuie să ai puterea de a arunca acest balast peste bord. Scrisul pe computer este un câștig imens pentru controlul ideii și textului. Nu știu dacă ai apucat să scrii la o mașină de scris mecanică, veche. Dacă da, atunci îți poți da seama de câtă muncă era nevoie pentru a se ajunge la un text șlefuit. Să nu mai vorbim de scrisul cu pana. În ceea ce privește firul epic, da, îmi place să fie oarecum încifrat în text. Cititorul nu trebuie să fie un banal consumator, ci să participe și efectiv (nu doar afectiv), să se implice. Abia atunci va gusta pe deplin o lucrare literară. Când îi dai ceva mură-n gură înseamnă că nu dorești altceva decât să-i consumi din timp. Da, acestea au fost câteva gânduri despre actul scrierii literare. Oricum, mulțumesc pentru comentariu. Nu te jena să scrii și ceea ce crezi că nu merge, că nu-ți place etc. Chiar dacă noi, cei care ne credem scriitori, suntem ceva mai orgolioși/vanitoși etc. decât media, trebuie să avem puterea de a accepta și criticile. Sunt în favoarea noastră. Deocamdată, cam atât. Dar, sper, pe curând cu texte noi. Sper. | |
| = iami-iami, dușan | Laura Aprodu [28.Jan.05 14:49] |
| memoria afectivă. asta mi se pare mie că se trezește citindu-ți scriitura. cu alte cuvinte, reții cam ce reții și dacă trăiești. năvalnic, frînturi disparate. fără citate. intrisec. aș fi putu scrie doar îmi place ce/cum scrii. dar nu s-ar fi căzut. așa că acum pot spune: de-aia îmi place | |
| = Venit, citit... | Anghelina Andreea [28.Jan.05 20:39] |
| ...venit, citit, admirat...excelent prozator, tu... | |
| = Despre scris | Carmen Botosaru [29.Jan.05 11:50] |
| Știu cât de greu este să depistezi balastul și să-l înlături din scrieri și din viața cotidiană. Cunosc bucuria pe care o simți când pui ultimul punct în text și știu și cât de dornic ești să te viziteze iar inspirația. Și mai știu și îngrijorarea pe care o simți când primești aprecieri și știi că următorul pas pe care îl faci trebuie să fie neapărat în direcția bună, să arăți celui care ți-a acordat încrederea (și nu doar lui) că nu a fost o întâmplare realizarea ta. Nu am scris la o mașină de scris mecanică, n-am scris nici cu penelul (sau poate în altă viață ?:)), dar când am fost în vizită la soacra surorii mele, am adunat pene de gască (pe care femeia le folosea la uns cozonacii cu ou bătut, înainte de a-i băga în cuptor, ca să le dea crusta aceea apetisantă), pe care nu le voi folosi niciodată ca penel, evident, dar îmi face plăcere să le am, îmi plac pur și simplu (poate o să ung și eu cozonacii cu ele, sper totuși să nu fie din cauza unei eșuări în ale scrisului, ci doar un hobby pentru timpul în care nu scriu :)). Sigur, calculatorul ușurează mult munca scriitorului. Scrisul rămâne însă o muncă grea, cu îndoieli și revelații, cu rezultate terapeutice sau cu tulburări și neliniști, cu mângâieri și răniri de orgolii, vanitate, amor propriu. Mulțumesc pentru faptul că îți postezi aici scrierile și ni le oferi spre lectură și mulțumesc și pentru tot ce mi-ai spus legat de scrisul meu, bine și rău. Iar steluța mi-a dat mari emoții (mie și amorului meu propriu, pe care l-am mângâiat pe creștet și i-am zis să fie cuminte :)). | |