| = vasile | Elia David [25.Jan.05 11:26] |
| Frumos si totodata cutremurator text... Nu simt dorinta de a-mi da cu parerea, ci pe aceea de a-l mai citi inca o data... Si inca o data, pana cand voi incepe sa ma amagesc ca l-am inteles... | |
| = typo | ioana cheregi [25.Jan.05 15:57] |
| Ted, corectează te rog cele câteva typo; revin... | |
| = miros de inocenta | Cristiana Miu [26.Jan.05 22:08] |
| Am mai trecut prin poezia asta fara sa las semn. Pentru ca am ratacit demult cuvintele cand te citesc. Atata incrancenare in poezie ma copleseste si ma amuteste. Tu stii ca sunt o cititoare fidela. Tu stii ca eu caut sub cuvinte lacrima care le-a scris. Ca pentru mine poezia ta e un dar si o pedeapsa, ca ma intorc mereu ca la un prieten vechi, dar de neuitat. Cred ca strofa a doua e preferata mea, daca mai pot face astfel de separatii intr-o poezie la care am rezonat de la un capat la altul. Am simtit mirosul acela, acum are si nume. | |
| + "aici sufletele lasă dâre ..." | ioana cheregi [27.Jan.05 02:07] |
| ...am revenit. cum să nu ne rătăcim în acest teritoriu amorf al unei efemerități stranii, în lumea subterană, vagă a unor inocențe deopotrivă postume și nenăscute; e un poem cu o melodicitate specială, începând aproape ca un epitaf "aici sufletele lasă dâre de curiozitate ca melcii" depunând cuvintele în straturi peste toate durerile și rănile de nevindecat pentru că tot ce atingi se transformă în zbor "de parcă iubirea de înalt ar fi o boală venerică" ultima strofă în pare de o frumusețe aproape sculpturală: "statui de praf țin cărți de praf timpul curge în forme de sticlă suflată prin oasele zeilor preistorici" în timp ce soarele devine opacă măsură de timp... Nu cred că mă voi mai rătăci...doar ai lăsat un semn aici. Un poem remarcabil.Felicitări! | |