| = Andrei Gheorghe | Preoteasa Marinela [21.Jan.05 15:22] |
| Andrei Gheorghe, eu cred ca stiu de ce este liliacul asta al tau bolnav! sa nu uitam ca Dumnezeu detine si leacul tuturor bolilor! Am sa revin! Cu respect si prietenie, Marinela Preoteasa | |
| = Gheorghe, pe când o carte? | Preoteasa Marinela [21.Jan.05 22:11] |
| Am revenit,așa cum am promis. este foarte frumos scrisă această proză. Aș citi cu deosebită plăcere o care de proză semnată de tine. În poezie nu te exprimi atat de lejer, de firesc ca aici. Cum ți-ai ales finalul este cred cel mai bine! În proză ești calm, ești tu însuși, nu e nevoie de "găselnițe". Îmi place, cât mai multe! Cu respect și prietenie, Marinela | |
| = sa pretindem ca suntem vii | Andrei Gheorghe [24.Jan.05 09:15] |
| marinela iti multumesc pentru aprecieri, cat priveste nerabdarea ta fata de un posibil volum al meu de proza pot sa-ti spun ca exista cateva texte de acest fel, dar este foarte departe de mine intentia de a mai publica ceva. eu scriu proza foarte rar si cu destul de multe incertitudini, despre stilul simplu e posibil ca deja sa am "epigoni", mai in gluma, mai in serios. de ce o fi bolnav liliacul acesta al meu? nu stiu sau mai bine sa pretind ca nu stiu. | |
| = Categoric de citit | Bianca Iulia Goean [10.Dec.18 14:27] |
| Andrei, marturisesc ca le-am citit pe toate o data. Si de bine, si de rau. Rau, ca internetul (cat mi-ar placea si cat de bun ar fi, ca uite, altfel cine stie daca te citeam) nu-i si nu va fi cea mai placuta metoda de citit. ce-i lipseste textului tau: hartia si copertile. nu rade. e un text care merita citit pe indelete, si luat de la capat. nu-i usor, si, in graba mea simt ca nu am digerat cum se cuvine tot. Prima parte: atmosfera de cosmar. foarte bine redata. daca vrei sa revii insa, acolo trebuie sa o faci. pe alocuri se rupe filmul. ce-i drept, nici cosmar cu scenariu nu am vazut, asa ca nu stiu ce sa zic. copiez tot pe hard deseara, recitesc si revin la partea respectiva. partea a treia imi pare cea mai reusita, ce mai inchegata. hatisurile temporale se mai lumineaza acolo si cititorul simte putin pamant solid sub picioare. Alineatul care incepe cu "Camera se încălzise destul ..." este preferatul meu. Fantastica forta de manuire a cuvantului ai reusit aici. Asa, si, desigur Toate poveștile astea mergeau la Poiana Țapului, Oradea, Iași, Brașov, Târgoviște, bar, bere, biliard, Praga, Hotel București, atâta umezeală în atmosferă ca și când ar respira vapori de sânge încins.. Felicitari, o proza care te bantuie ca un viscol intr-un camp deschis. Asa am avut sentimentul citindu-o. | |
| = o prezenta in camp deschis | Andrei Gheorghe [24.Jan.05 16:33] |
| bianca, e foarte bine ca le-ai citit pe toate o data, pentru ca, sa le citesti separat sau la oarecare distante de timp nu ar fi fost bine, in ce priveste copertile si hartia, sa ma ierti dar nu am putut sa nu rad. in ce priveste primele doua parti din text, pot sa-ti spun ca initial ar fi trebuit ca acolo sa se opreasca textul si restul sa se subinteleaga. mi-am dat seama insa ca cititorul ar fi fost intr-o imposibilitate acuta de a mai intelege ceva, asa ca personal consider celelalte doua parti niste explicatii necesare, asa ca din punctul asta de vedere exista un scenariu ca sa zic asa, dar in mod sigur cosmarul nu poate avea vreodata scenariu sau... ma bucur ca ai gasit pasaje care sa-ti placa, poate si personaje... | |
| = imi iau garduri de aparare, sa stii | Bianca Iulia Goean [24.Jan.05 17:24] |
| Razi, Andrei, care va sa zica?! hm. ;-) asa, referitor la explicatiile "croirii" textului, nu vii decat sa imi confirmi o chestie bine de stiut: nu-i rau ca, dupa ce am scris ceva, sa ne aplecam deasupra textului cu ochi de cititor care, damn!, nu a citit dinainte scenariul si nici acces (Doamne fereste!) liber la creierul nostru nu are. Asa, de partea asta a ecranului (na, ca nu pot sa spun a cartii!!!), iti spun ca, dupa umila mea parere, a iesit mai bine asa. Si, nu-mi rastalmaci vorbele. Daca am pasaje preferate asta nu inseamna ca numai acelea mi-au placut. personaje?! hm. autorul. definitely. maybe. definiteley maybe. | |
| = Un text foarte reusit! | Carmen Botosaru [24.Jan.05 21:40] |
| Plusuri: - atmosfera (pe muchia dintre vis si realitate) - ortografia, care sustine textul (mai ales punctele de suspensie [sau de suspans?:)] in partea intai) - gradatia tensiunii (in primele doua parti) - lipsa cliseelor lingvistice, sintagme originale care sprijina conturarea de imagini cu tusa foarte personala - dialogul, foarte realist (partile a doua si a treia) - "sfarsitul", in loc de "sfarsit" Minusuri (cele mai multe remediabile la o simpla revedere a textului): - "vagon-tren" - sonoritate neplacuta cand ambele substantive sunt articulate definit - putin ambiguu cand e vorba de bagajele ei (el le enumera, gandindu-se la ce a avut el in Italia in bagaj, printre care farduri, ciorapi sexy etc.) - inconsecventa folosirii formei literare/vorbite pentru asta/acesta - scapari de dactilografiere, omisiuni de diacritice, parca mai lisesc si cuvinte pe ici, pe colo - finalul (incepand cam de la iesirea lui din gara) Pe muchia dintre plus si minus: - fractura dintre I&II vs. III&IV (minus), care ar putea fi totusi luata si drept o modalitate de subliniere a diferentei dintre planul trecutului sumbru si cel al prezentului neutru pana la un punct (plus) | |
| = revederea textului | Andrei Gheorghe [25.Jan.05 09:25] |
| bianca, imi pare bine ca ai revenit, intotdeauna am sperat intr-o perspectiva cat mai critica asupra a ceea ce scriu si de aceea inteleg restrictiv plusurile, ca sa zic asa. insa critica aceea nu s-a lasat prea mult asteptata, a venit din partea lui carmen. imi asum pe deplin minusurile, voi incerca o revedere a textului (un atare proces nu strica niciodata in proza si il consider posibil). in orice caz, o perspectiva transanta asupra textului, atat de clara incat carmen precizeaza scurt si la obiect ceea ce este plus si ceea ce este minus, ca si o combiunatie intre cele doua. | |
| = Nadia nu exista | mihaela [02.Feb.05 16:10] |
| nu stiu ce sa spun...tu cu "lilieci" tai bolnavi! Ai creat un personaj de o singurate dementa, taioasa si inteligenta...dar ceva imi spune ca un astfel de personaj nu poate fi rezultatul imaginatiei:e real, exista si urmareste atent toate reactiile care le provoaca in jurul sau...e Rotund | |
| = personajele care sunt...reale?!! | Andrei Gheorghe [04.Feb.05 10:55] |
| citesc scurtul tau comentariu si ma intreb unde nu exista Nadia? in realitatea noastra obiectiva sau in realitatea lor, asa cum apare din text. bun, Nadia, un personaj de literatura, nu exista deci e fictiune, a cui fictiune, a personajului pe care il caracterizezi mai sus sau acolo o caracterizezi tocmai pe Nadia? poate erau necesare niste precizari pentru ca remarc o neconcordanta intre "Nadia nu exista" si ceea ce ai pus sub acest titlu, pentru ca logic ma asteptam sa-mi spui de ce nu exista sau asta se intelege de la sine si atunci urmeaza sa vorbim despre masinaria aceea infernala (cam asa arata daca are insusirile pe care i le-ai atribuit), rotunda...si ma surprinde mai ales acel "ceva" care iti spune ca personajul "e real, exista si urmareste toate reactiile", adica fara referiri propriu-zise la text, dar cu o perceptie interesanta asupra personajelor...cel putin inedit. | |
| = ai dreptate ar trebui sa ma explic: | mihaela [04.Feb.05 15:25] |
| am scris intai gandurile mele referitoare la personajul principal: barbatul, falsul misogin, cel care nu ar vrea dar conduce femeia la gara, o cauta, ramane in viata ei ... iar abia dupa aceea ca o concluzie mi-am dat seama ca Nadia de fapt s-ar putea sa nu existe, singuratea Lui e completa poate doar sa-si imagineze cum ar trebui sa fie Nadia ,,,intr-adevar era greu sa intelegi. Cat despre el, personajul principal pot sa spun acum cu certitudine ca e viu si real si raspunde la mesaje pe net.... | |
| = textul fara certitudini | Andrei Gheorghe [08.Feb.05 16:17] |
| "personajul principal...cu certitudine...e viu si real si raspunde la mesaje pe net", in mod sigur nu ma asteptam la o asemenea "interpretare", pentru ca dincolo de orice interpretare exista o conventie intre cititor si autor din care cititorul culege fictiunea a aceea ce a scris autorul, de aceea mi se pare excesiv sa cauti in text indicii, cu atat mai mult impresiuni ale realitatii vietii autorului. precizez ca mai exista si alte texte in proza scrise de subsemnatul, cu totul alte personaje, dar in general exista un personaj fara nume "el", asta nu face din "el" o identitate cu mine cum sugerezi aici in mod neasteptat, e lipsit de temei si nu tine cont de un text in care nu exista certitudini cu privire la autor. | |
| = de ce la tine totul este atat de matematic? | mihaela [09.Feb.05 12:42] |
| pentru unul care scrie poezii si proza esti prea rational, cantaresti totul si masori prea atent...am citit multe din textele tale si cred ca esti de acord ca atunci cand scrii te exprimi de obicei pe tine (cum de altfel fac toti scriitorii sau aspirantii scriitori), daca nu atunci ce sens are scrisul pentru tine? ultima mea fraza din comentariu ai fi putut-o lua si ca pe o gluma (chiar era o gluma), trebuia sa pun ghilimele cred . , Revenind la textele tale n-ar strica si cate un zambet pierdut printre randuri, prea multe scrasnituri din dinti. | |
| = a nu se discuta persoana autorului in locul textului totusi | Andrei Gheorghe [09.Feb.05 13:41] |
| iti multumesc pentru impresiile personale, insa tocmai asta e chestiunea, sunt doar impresii personale si nu comentarii de text, sa nu crezi ca nu am inteles "gluma", chiar fara ghilimele, insa nu mi s-a mai intamplat ca cineva sa confunde pe baze atat de irationale textul cu persoana autorului, oare ce s-ar intampla la unii eroi din proza clasica?! si oare nu e nimic altceva in afara acelor scrasnituri, adica vedem numai faptul concret si acuzam autorul ca s-a pus pe sine intr-o crima pe care de fapt nici n-a descris-o? zambet pierdut printre randuri, mult prea plastic si pe langa literatura in opinia mea. | |
| = a nu se simti ofensat autorul cand se critica textul... | mihaela [11.Feb.05 15:13] |
| cum ar trebui sa fie impresiile mele referitoare la un text: impersonale? sau cum ar trebui sa scriu autorului ca sa nu fie personal?...dragul meu, din pacate nu se poate face o diviziune exacta intre personal si impersonal cand se trateaza un autor si textul sau, ce inseamna rational cand se vorbeste de fictiune ...incearca sa traiesti fara vise si fara basme, crezi ca vei reusi? incearca sa scrii fara inspiratie care-ti vine doar de dinauntru... daca vorbesc de text sunt rationala, dar cand vorbesc de cel care a creat textul devin brusc irationala. Atunci sa vorbesc de texte: imi place proza ta, are nerv, personaj principal viabil si astept urmarea, transformarile pentru ca personajul deja imi place...cat despre tine ca autor imi place ca iei parte la discutii si ca vrei sa subliniezi tot timpul ca intre tine si personajul tau nu este nici o legatura...am inteles de mult asta, doar ca te-am descoperit ca interlocutor si-mi face placere sa vorbesc pe net cu tine... | |
| = Obiectiv de scenarist! | Simona-Ioana Cucuian [11.Feb.05 15:53] |
| Fără să-mi doresc foarte insistent, am uitat să schimb macazul. Și iată cum fiecare se ciocnește de trenul lui. Eu, personal, am omis taxiul, așa că m-am mai ciocnit și de trenul tău:) Ai nerv si de prozator, ba chiar de scenaraist as putea indrazni. Totul (de)curge foarte clar, dar spectaculosul din tine pare a fi totusi poezia. Felicitari de la S.F. oana | |
| = inca o tusa peste noapte | Andrei Gheorghe [14.Feb.05 14:04] |
| mihaela, vad ca ai dat-o la pace, vad ultimul tau "comentariu" la textul meu, de fapt inteleg ca vrei sa discuti, sa dezbati, fara sa fie prea relevant ceea ce dezbati, despre scris si persoana autorului n-am s amai tin discursuri, e limpede ca daca raskolnikov a comis o crima, crima s-ar putea sa nu fie si a batranului dostoievsky :) acestea fiind lamurite raman totusi nelamuririle fata de vise si basme care ar fi si nu ar fi si ale mele dupa concluziile puse de tine mai sus, am luat parte la discutii si am fost cat de cat rationali, ceea ce nu poate face decat bine textului, intr-o deplina intelegere, desigur. oana engard, ma bucur sa te gasesc in vizita, e un semn ca exista si la mine ceva spectacol, spectaculos si ceva culoare, inca o tusa peste noapte | |
| = astept un semn | eugen calin [04.Sep.06 14:15] |
| cred ca personajul tau e mecanic, gesturile sale ajung sa se asemene cu cele ale personajului din filmul "click" cu adam sandler. fara a ma adanci in comparatie, toata siguranta de sine e data de cateva idei fixe si bine sapate, ale tipului: -functia ii da putere; lumea e mica sub el ca si in cealalta poveste a ta, cu service-ul; -"relatiile" care implica sentimente reciproce sunt tinute la distanta; -obsesia "libertatii" pe care si-o impune(si care il macina); Ar fi mai multe dar astept o reactie de-a ta. Toate astea sunt postate de prea mult timp pe site si nu am certitudinea ca vb cu mine insumi pe aici. - | |
| = Vezi? Ti-am zis ca sunt incepator? | eugen calin [04.Sep.06 14:17] |
| Si retrag ce am spus inainte de ultima parte. NU seamana cu multi DINTRE NOI! Doar ne este cunoscut modul de gandire. | |