| = Trezit de durere | STANICA ILIE VIOREL [15.Jan.05 09:59] |
| Sper ca e doar o imagine a unei realitati trecatoare. Poate ca intr-o zi: Sa dorm si vis curat sa ma cuprinda Pe munti de dor,dorul sa nu ma mai invinga... Sa mai aud ecoul iubirii-n care mama tristetile le ascundea doar cu naframa... E frumos ceea ce scrii, insa transmiti o asa durere incat doar speranta ca in spatele "ingerilor cu barba" se afla in veghe cerul de ieri...care sa ne ierte. Cu drag,Tego. | |
| = bruma-ru | simona marcu [15.Jan.05 13:54] |
| poetul tine lin pe suflet podul aprins si beciul umed, roua cumplita, focul bland, el stoarce fluturii din vant, Asta asa, pentru bruma diminetii... Cu drag | |
| + La sanul mamei de zapada | Andu Moldovean [15.Jan.05 16:59] |
| Recomand acest poem spre citire, mai ales ca azi este o zi cand ne gandim la moarte si la reinviere, la fiecare jumatate de ianuarie ma cuprinde dorinta de a privi macar in ochii statuii din fata Atheneului recitand ceva in gand. Felicitari Vasile pentru acest poem, ritm si rima de suflet, gand de Eminescu (desi este postat ieri, iata el il citesc azi, si asa este scris pentru mine), excelent prelucrat, filtrat prin sensibilitatea ta. Nu vreau sa ma lansez in analize seci la acest text, vreau doar sa remarc: "escaladez rupându-mi cerul în picioare" "te așteptam în tine din tine să te crești" Mai putin imi place: "și mai aud ecoul durerii-n care mama desfigura păpuși crestându-le cu lama/" - suna a ... stii tu ce. Nu ma mai sperii, bat in cuie groase rama. Inchid cartea, cu gene ostenite suflu-n lumanare, doar ceasornicul urmeaza... Felicitari si un an bun plin de poezie! Bobadil. | |
| = P.S. | Andu Moldovean [15.Jan.05 17:02] |
| Cum din pacate se pare ca a ramas si tag-ul de italice deschis, incerc poate se inchide aici, mai aveam de spus ca si acel "rau cosciug" suna un pic fortat. Atributul bun sau rau parca nu merge pe "cosciug"... parerea mea. Daca tot nu se inchide tag-ul, cu scuze... help editors! Multumesc. | |
| = sfredelitor | Cristiana Miu [16.Jan.05 16:12] |
| Ma gandeam sa las o stea. Apoi m-am razgandit. Nu mai e nevoie de stele. Imagini usor invechite imbinate cumva nou, intr-o alta forma si fata. Poem in forta, nimicitor pe alocuri, sfredelitor in cea mai mare parte. Sfarsit memorabil. Dupa aceea, tacere. P.S.: Andu, am reusit eu? | |