| = De citit și recitit! | Maria Prochipiuc [11.Jan.05 10:45] |
| Dansul lupilor, tu ai venit cu ceva fin și ai numit Baletul lupilor- scena nu seamănă a balet sau poate da, e parcă baletul flăcărilor care în mirajul lor spre distrugere înconjoară totul haotic. Doar umbrele sunt cele care definesc imaginea, fiecare strofă reprezintă un tablou, m-ai surprins prin faptul că vad poezia ta ca o continuare la Tablouri suprapuse IV, și este o continuare fiindca apari imediat după mine, să fi fost doar întâmplarea? Strofa 1 – tabloul 1 = scenă violentă, cevă ce a rămas după o luptă crâncenă, doar umbre violente – le dau culoarea violetului ( violetul culoarea de la sfârșitul spectrului luminii, cea care face trecerea spre ultravioletul invizibil). În urma luptei au rămas doar scrâșnirea dinților și blestemele spiralte pe orizontală și verticală. Strofa 2- tabloul 2 = un nou tablou dacă în primul erau doar umbra și stările luptei, aici deja se conturează cioburile cuvintelor sfâșiate într-o plasmă de gheață. E doar recuzita! Strofa 3- tabloul 3 = e un tablou naiv, plin de albul inocenței, e mai mult un tablou auditiv, unde muzica se aude în surdină acompaniată doar de clănțăitul culorilor rănite de propriile orgolii. Strofa 4 - tabloul 4 = acest peisaj macabru l-aș așeza undeva, unde umbrele și penumbrele să poată acoperi mizeria folosită ca fundal, poate i-ar trebui mai multă lumină- e dezolant! Strofa 5 - tabloul 5 = și ultimul, îl așteptam să deseneze în alb- negru speranța, doar trecătoare, nu ai dat nici o șansă cititorului, îl lași să plece din expoziția ta mai trist decât a venit, îi rămâne doar o licărere că cine poate ști, poate acum se vor împlini cei o sută de ani! E doar interpretarea mea! | |
| = Maria | Vasile Mihai [13.Jan.05 17:14] |
| Ca intotdeauna, o analiza detaliata, atenta, facuta cu sufletul. Da, fiecare strofa reprezinta un tablou si baletul... nu intotdeauna trebuie sa fie estetic, atata vreme cat este facut in numele elegantei. Acesta este tabloul sau baletul pe care l-am zarit din coltisorul scenei unde m-am retras. Poate ca este usor deformat, poate ca este usor subiectiv... asta nu mai tine de puterea mea de discernamant, ci doar de cea a spectatorilor. Cat despre acei o suta de ani... abia peste... o suta de ani se va sti cu siguranta daca acestia se vor fi implinit sau nu in generatia noastra si cine anume va fi fost cel "trimis". Iti multumesc, Maria draga, pentru rabdarea ta, pentru sufletul tau, pentru vorbele tale. Cu drag, Mihai | |