| = Catre criticul meu.... | catalina vieru [05.Jan.05 09:28] |
| Imi place poezia, desi nu se potriveste starii mele generale. Pesimismul din care iti tragi tu coltii se vede asa de clar in poezia de mai sus, ca imi razbate prin monitor. Joc impur? Da, e joc impur, fiindca noi ne jucam astfel, si fiindca asa suntem. Daca am fi curati, jocurile 'impure' nu si-ar avea locul. Imi plac mult versurile:"în cãmara cu cer rar prunc tãcut în ou larvar …". Inca de aici incepe impuritatea care se continua pe parcursul intregii vieti? Pana la "mai departe, numai moarte, vesnic moarte". Interesant cum percepi tu moartea. Se pare ca te deprima(sau ,ma rog, pe eul liric)viata, care e doar acest joc murdar, dar te deprima si moartea, care e doar...moarte. Unde ai sa iti gasesti locul, atunci? Ma rog, ma rog fierbinte pentru tine... | |
| = Nemoarte de viata | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| NU! Eu nu ma mai joc! Nici macar pur! Eu ador acel "prunc tacut in ou larvar" ce sta nascindu-se! Ma miri! Si stii prin ce? Prin cum te joci de-a moartea si ii dai asa o lumina prin imbinarea ta de cuvinte, prin stil, ca mai ca iti vine sa crezi ca e vie! Ei, hai, lasa jocul! Mai cu viata? Tu chiar crezi ca prin metafore atingi moartea? Este ireprezentabila. Nesimtibila. O mori atunci cind mori.Atit. In rest, versul tau e iscusit. Mai scrie-l o data, si iar, si iar. | |
| = Răspuns | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Lină-Cătălină, Dacă tu crezi că asta-mi va face bine, roagă-te pentru mine atunci. O să am ceva nevoie peste câteva zile. Aștept să văd efectul. Daniela, M-am prins în joc pe nesimțite. Asta-i viața. Îți aduce aminte că exiști în clipele cele mai grele. Altfel am fi veșnic tineri și ingenui. N-am îmbătrâni brusc în plină tinerețe. | |