= Calea care justifica viata | razvan rachieriu [14.Dec.21 09:15] |
Să infuzăm în “insațiabilul nimic” ce a absorbit 0-urile, siderarea, nemişcarea şi vidul, însuflețitul, viul, fiindul şi fluxurile existențiale, căci energiile lor îi dau evanescență şi trasează o “cale” care justifică viața. | |
= com de față | Maria Mitea [17.Dec.21 12:48] |
m-a cucerit până la ” care justifică viața” consider că nu este nevoie să ne justificăm viața/prezența (la tot pasul) iar dacă o facem arată că ne dezvinovățim, deci, justificarea ne pune în poziția vinovatului, chiar când e făcută și cu umor, :) am putea oare zice că suntem vinovați că trăim, și ni s-a dat viața așa cum ni s-a dat ? (viața o trăim asa cum este, pentru că ni s-a dat fără sa o cerem și ni se va lua fără să fim întrebați) chiar și așa mă bucură trecerea ta, mulțumesc, multă sănătate, maria | |