= cred că poemul | Stanica Ilie Viorel [12.May.24 21:49] |
va deveni invizibil în situația în care este alăturat articolului cel puțin eu am simțit nevoia să comentez situația de fapt, să spun ceva despre cum fanatismul acestor popoare, de mii de ani, fac să existe această dramă mii de oameni care mor, dar dacă nu era acest război, despre viața celor din Gaza uitam cu totul, iar cei care îi țineau izolați într-un hal fără de hal chiar consideră că așa trebuia să fie în fapt este despre condiția umană nimănui, indiferent cărui dumnezeu se închină, nu ar trebui să i se permită așa ceva *** | |
+ parere | Claudiu Tosa [13.May.24 02:07] |
Cred ca e poezie si mai cred ca reda o imagine foarte puternica, autentica si sensibila intr-o maniera discreta, cu tot cu trimiterea la razboi din subsol pe care nu as elimina-o din doua motive: 1 - e genul de text in care tocmai contextualizarea previne interpretarile mult prea generale, 2 - textul in sine nu are o structura de sine statatoare indeajuns de autonoma pentru a convinge. Am spus doua motive initial, dar ar mai fi un al treilea: textul este intentionat scris minimalist (ca intindere) si indirect (ca detalii), tocmai pentru a putea fi completat prin nota de subsol. Asadar inlaturarea ultimei anuleaza practic tot textul, cu atat mai mult cu cat nota de subsol intareste si universalitatea temei doliului matern în fata conflictelor armate. In alta ordine de idei, mi se pare socanta nonsalanta cu care Ilie insinueaza, negru pe alb, ca atat evreii, cat si palestinienii sunt doua popoare fanatice. Este adevarat ca, pentru a sti ca nimic nu se pierde si ca totul se transforma, trebuie sa fi fost la orele de fizica din generala sau sa-l fi citit pe Lavoisier. Dar pentru a cunoaste vorba "politica e o curva", nu iti trebuie nici macar un certificat de absolvire al ciclului gimnazial. Prin urmare, ignoranta patologica si ranjetul sinistru al autosuficientei, care deriva din ideea ca atat evreii, cat si palestinienii ar fi fanatici, mi se par izvorate din sentimentul dezolant al neputintei de a face distinctie intre ceea ce ne spun altii ca s-ar petrece si ceea ce se petrece cu adevarat. Ma intreb cati palestinieni si evrei a cunoscut Ilie si cu cati a stat de vorba ca sa poata generaliza pana la cotele astea de ebrietate cognitiva. | |
= și uite așa | Stanica Ilie Viorel [13.May.24 09:59] |
se încearcă manipularea opiniilor printr-un discurs în care se adaugă, pe lângă jigniri și ofense, cuvinte în gura altuia considerând, probabil, că cei care citesc sunt chiar bătuți în cap sunt convins că cei mai mulți sunt de bună credință și analizează prin propriile filtre nu doar comentariile, dar și intențiile ce mă miră, nu că un individ face asta, plină lumea de asemenea specimene, ci de ce se tolerează așa ceva? | |
= Tego | E.L. [14.May.24 11:40] |
Ai dreptate! | |
= Ilie | Claudiu Tosa [14.May.24 14:08] |
Nu iti pune nimeni nimic in gura. Tu singur ti-ai pus prin ceea ce ai scris. In fata unei realitati atat de evidente nici nu ma voi obosi cu vreo polemica pe subiect. Acum ca ai sau nu proprietatea cuvintelor folosite este o alta poveste. Sanatate. | |
= reducere la esenţă | Dolcu Emilia [16.May.24 11:06] |
Atât de simpă şi tulburătoare reducere la esenţă a durerii ! Şi regia, din care fac parte, pe lângă poezie, imaginea, textul care o însoţeste şi însuşi titlul poeziei, e de o inteligentă subtilă. Spun şi titlul, deoarece mamele făra copii într-o zi de duminică te duc mai mult cu gândul la mamele fără griji. Cu atât mai neajutorat, de învins te simţi în faţa a ceea ce vezi şi citeşti. | |
= reducere la esenţă | Dolcu Emilia [14.May.24 16:42] |
Atât de simpă şi tulburătoare reducere la esenţă a durerii ! Şi regia, din care fac parte, pe lângă poezie, imaginea, textul care o însoţeste şi însuşi titlul poeziei, e de o inteligentă subtilă. Spun şi titlul, deoarece mamele făra copii într-o zi de duminică te duc mai mult cu gândul la mamele fără griji. Cu atât mai neajutorat, de învins te simţi în faţa a ceea ce vezi şi citeşti. | |
= lacrima unui înger | Zavalic Antonia-Luiza [20.May.24 09:29] |
Ilie, Claudiu, Emilian, Emilia, Vă mulțumesc pentru timpul dăruit. Am scris despre ceva ce mă doare de mult, dintotdeauna. Lumina este pentru acei îngeri sacrificați în luptele pământești, neînțelese și nejustificate. Un singur copil e un preț prea mare, pe care niciun război nu-l poate plăti. | |