= ele, gandurile | silviu dachin [03.Jul.12 08:56] |
vezi ce patesti daca citesti carti invechite(nu si vechi!)? risti sa te intalnesti cu viitorul deja trecut, cu alt fel de a vedea ceea ce vede toata lumea, cu Bacovia pe alocuri...:) gândurile mele ca niște melci bolnavi de sinuzită - eu am ramas pe aici. zile faine! | |
= Amuzant | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Jul.12 15:17] |
comentariul tău, Silviu :) Este drept că poezia am scris-o toropită de căldură, amintindu-mi cum am fost impresionată de cartea aceea de la anticar. Zile faine îți doresc și eu. (Știi probabil anatomia urechii puțin.) | |
= ... | Silvia Bitere [03.Jul.12 13:02] |
dacă nu te-ai referi prea mult la carte, poemul ar fi valoros pentru că ai aici un conținut bogat de imagini care surprind cititorul în bine, cel puțin, personal, mi-au plăcut următoarele versuri foarte mult: "alergam spre casă în pas de ștrengar mirosea a iasomie pe la colțuri pe străduțele ca labirintul ascunse în orașul mare în rochia mea cu volane" iar acestea două sunt superbe: "ascunse în orașul mare... în rochia mea cu volane" "citeam cartea îngălbenită sub abajurul cu fluturi morți ronțăiam ca un șoarece amintiri despre viitor" gândurile mele ca niște melci bolnavi de sinuzită se târau pe asfaltul umed fără să mai asculte sau să audă ceva" p.s. m-aș lipsi total de ultima strofă. strică din frumusețea poemului. în rest, te citesc cu plăcere pentru că aduci chestii interesante cu tine. | |
= punct ochit | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Jul.12 15:17] |
Mulțumesc mult Silvia, ai punctat perfect exact cele două versuri care mi-erau și mie mai dragi. E adevărat, ultima strofă se referă mai mult la carte și la sensul ei...acea carte mi s-a fixat în memorie și simțeam nevoia să punctez ce înseamnă pentru mine. Poate voi mai modifica ultima strofă, dar la mine schimbările în poeme vin greu, încet. | |