+ picătură cu picătură | Carmen Sorescu [05.Jun.16 04:47] |
Simplu și de efect poemul. Începe ca o poveste pentru copii și se termină neașteptat cu o viață cuprinsă în ochi. Însă cel mai mult mi-a plăcut: în casa ei miroase mereu a lumină și și-mi ascultă scrisoarea, picătură cu picătură. Inversarea percepțiilor, firescul devenit nefiresc, să miroși ceva ce este pentru simțul vederii și să asculți o scrisoare care ține de simțul văzului, chiar mi-a plăcut că asculți o scrioare picătură cu picătură. Stea. | |
= Mulțumesc frumos, Carmen | Paul Alex [05.Jun.16 07:51] |
să știi că acea casă chiar există și poate vreodată o să ajung acolo. cu drag, Paul | |
= de dragoste | Nicolae Diaconescu [09.Jun.16 03:06] |
"în casa ei miroase mereu a lumină" O metaforă chinuită ca să nu spun scremută. Oricum, sare în ochi! Probabil ăsta e scopul. Restul e pictură pe scoarța unui copac. | |
= de mâncare | Paul Alex [09.Jun.16 09:33] |
Sarea-n bucate e mai bună decât sarea-n ochi cu drag, Paul | |
= Scrii din interior | Alina Maria Ivan [10.Jun.16 12:24] |
Paul, îmi place cum scrii, îmi place simplitatea din poemele tale. Tot ceea ce scrii, treci prin interiorul tău și asta se simte. Bravo.... | |
= Alina Maria Ivan | Paul Alex [13.Jun.16 02:02] |
Ma bucur tare mult ca poeziile mele sunt o carare spre interior. Te mai astept cu mare drag, Paul | |