= "Orice femeie singură ascunde în ea o speranță" | Maria-Gabriela Dobrescu [01.Sep.08 00:14] |
Am citit cu plăcere povestea aceasta. Recunosc că finalul m-a surprins. Nu am anticipat meschinăria lui Alexandru. Mă bucur că i-ați lăsat Marilenei speranța. | |
= si totusi, | Maria Gheorghe [02.Sep.08 23:32] |
astept sa aflu cum reuseste Marilena sa repare "drumul"... am remarcat o aplecare spre psihologicul feminin... care cere o urmare... la sfarsit, n-am sesizat speranta in vocea Marilenei... monotonia(!!!) nu-i asa ca Marilena mai are sa ne spuna?... si suspensul sa nu lipseasca... o toamna cu rod, maria | |
= Maria, când ai o viață întreagă în spate... | Emil Iliescu [03.Sep.08 17:57] |
Maria, când ai o viață întreagă în spate, ca mine, psihologia feminină nu te mai poate surprinde și atunci când vorbești despre ea, e ca și cum ai respira! Poate, ai dreptate, Marilena ar avea dreptul la un tren care să o ducă spre împlinirea speranței, dar nu știu dacă va mai fi o continuare. De obicei, în astfel de cazuri, singurătatea devine catharsa eliberatoare a sufletului greu încercat. Îți mulțumesc pentru semnul pertinent lăsat! Cu prietenie, Emil Iliescu | |