| = Potirul Sperantei | Urzică Constantin [29.Sep.07 15:50] |
| Frumoase evocarile tale, Gheorghita. Frumoasa speranta care picura tacit din randurile tale, ce se imprastie peste tot, mergand agale, fara graba, spre locul de intalnire care-i potirul din care vei bea la sfarsit pentru a celebra momentul pe care-l astepti atat de intens. Si chiar daca acest moment se incapataneaza sa apara, chiar daca norii fac grimase de arlechini, si-nfasoara Soarele intr-un giulgiu care se vrea a fi funerar, nu reusesc sa pacaleasca pe nimeni decat pe ei insisi. Poate de asta sunt singurii purtati de voia vantului, poate de asta ei sunt cei mai frustrati din intreaga natura, izbucnind atat de violent incat toata lumea le cunoaste supararea. Oricum, intregul Univers conspira acolo unde exista Credinta, si oricum, singura constanta din intreaga existenta este Lumina... | |