= semn | Iakab Cornelia Claudia [29.Nov.09 08:41] |
tonul dojenitor imi e atat de cunoscut, sentimentul imi zice: il stiu de mult. e mult apasator. "deci dați-mi pace mă retrag acolo unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește și de la fața voastră inima-mi întorc cum ai suci grăuntele de jar în clește " | |
= erata | Iakab Cornelia Claudia [29.Nov.09 08:44] |
gata stiu, parfum de eminescu, din inconstient iti vine domnule munteanu. ai trezit natura la vechile obiceiuri pe care le-au amplificat si altii si dezvoltat in vocea ei unica. mamaaaa, nu pleca! | |
= Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [29.Nov.09 19:49] |
Câteva secvențe care introduc în atmosfera temei și care mi-au atras atenția: ”singure drumurile care-am fost mai pot mărturisi de pasul strâmb”, “cu ochiul străbătut de-o fulgerare cu fruntea izbesc zei ca-ntr-o coridă”, “nu rănile nu-mi ling îmi place dâra de sânge-aduce vânătorii către seară”. Ultimele 3 strofe mi se par cele care evidențiază ideea/ideile: “ești fiară dacă nu ți-ai spart genunchiul și n-ai gustat țărâna spre iertare chiar și domesticit ești bun doar dacă duci pe altul în spinare” nu în genunchi în fața celor ce se cred zei! “ești inutil? mai rău: primejdios? dar mai încape-atâta sub pământ! și tot ce-ai fost mărturisește că ai scrâșnit din dinți să trăiești mult” – nu scrâșnind din dinți în loc de a spune lucrurilor pe nume! “deci dați-mi pace mă retrag acolo unde cuvântul poticnire nu-nfrunzește și de la fața voastră inima-mi întorc cum ai suci grăuntele de jar în clește” – nu poticnirii! (mi-a plăcut enorm exprimarea: “cuvântul poticnire nu-nfrunzește”) Mai trec pe aci, Ottilia Ardeleanu | |
= . | Vasile Munteanu [30.Nov.09 08:12] |
mulțumesc, Claudia, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |