= Din ce in ce mai bine. | cătălina vieru [13.Apr.05 10:32] |
Felicitari. Ma aflu in fata unei alte poezii cu valoare artistica de necontestat. Asta nu imi poate spune decat ca progresezi. Ai imagini intense in poezia de mai sus, am retinut: "S-au revărsat apele de pe Styx Și negrul s-a lăsat în lichid închis Esența nocturnă e străpunsă de pumnale Gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape" de asemenea, imaginea urmatoare: 'În diamante carbonizate degete fine încearcă Iar… și iar să spargă pereții ce nici nu vor a se clinti Până când stigmatizate se opresc să guste durerea, Dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii…"-repetitia 'iar si iar', scrie-o fara acele puncte de suspensie care reduc din intensitate. La nivelul ideii, frumos transpusa senzatia efemeritatii si momentul trecerii in inexistenta si eternitate. Cu toate acestea, cred ca ai folosit prea multe cuvinte 'mari': existenta, inexistenta, efemeritate-vesnicie, eternitate. Dar, sa zicem ca in context merg, desi senzatia este aceea de impovarare analitico-filosofica a textului. Am observat ca ai mai renuntat la rima (ici si colo tendinta se pastreaza, nu-i nimic, incet-incet...). Iti sugerez in contextul acesta sa scrii versurile cu litera mica, pentru ca cititorul sa aiba senzatia unei cursivitati oratorice, ca si cum totul ar fi o mare fraza, pe care o poate sorbi dintr-o suflare. Ai eliminat si din semnele de punctuatie... Te felicit inca o data pentru realizarea de mai sus. Cu drag, | |