| = O poezie f bună...după umila mea părere | cernea lucian [02.Oct.05 19:06] |
| Ce pot să zic....citesc eu multe..semne nu las foarte des...iar de plăcut îmi plac chiar mai puține... e bună...poate mai trebuia lucrată pe ici pe colo...dar în general e bună..chiar foarte bună.. concluzie..venit, văzut, citit, plăcut, comentat...și ce mai rămăsese?..a da..plecat cu mult respect... Cernea Lucian | |
| = E greu | valentin [02.Oct.05 19:06] |
| Să atingi o anumită perfecțiune formală..Mă bucur că ți-a plăcut, cred mi-ar fi plăcut și mai mult dacă mi-ai fi spus unde mai trebuie lucrată(pe ici, pe colo... prin punctele esențiale:)) Cu respect, Valentin | |
| = Catre valentin | cătălina vieru [17.Mar.05 21:13] |
| De data aceasta, comentariul meu va fi ceva mai scurt. Nu imi plac in mod deosebit poeziile cu rima, nici macar cu rima neregulata, asa ca am sa ma limitez la a lansa o ipoteza asupra ideii. 'Caderea unui zeu'-titlul este destul de sugestiv, iar ideea este reluata in text prin simbolul stelei cazatoare. E un fel de varianta scurta si destul de stangace(cine ar putea egala?) a Luceafarului. Visarea ei inscrisa in cadrane stelare: "ganduri furate","iluzii pierdute". Apoi, simbolistica stelei cazatoare, care inseamna fie :implinirea unei dorinte,fie, in credinta populara, moartea. Tind sa cred ca la tine este cea de-a doua varianta, avand in vedere afirmatiile ulterioare:"sa isi ucida eternitatea si durerea odata cu ea"(singura modalitate de purificare si de eliberare, fiind moartea?interesant). Acum, variantele: poezia se refera fie la o moarte proprie, a fiintei ce aspira in zadar catre divinitate(de ce este 'femeie' in textul tau?), fie la o moarte metaforica, in care sa isi ucida durerea provocata de o iubire(?). Aici, s-a produs desacralizarea iubirii(caderea unui zeu), apoi, evident, dorinta sa de a muri odata cu pierderea acestei iluzii "Să își ucidă eternitatea Și durerea odată cu ea.", si de aici, o noua potentiala iubire, care se straduieste sa nu dispara(cea de-a doua stea). Insa, dupa cum se vede in final, ea se teme, si lumina stelei care o orbea, e probabil intensitatea iubirii persoanei respective. Desi, ultima strofa imi contra argumenteaza ipoteza. Sa fie atunci vorba de moartea unei fiinte ce aspria inevitabil si inutil catre divinitate? Si de ce femeie? Astept explicatiile. PS: ai trecut de la 'cu respect', la 'cu apreciere'-e mai bine. Nu stiu daca ai Yahoo Messenger, sa iti las id-ul meu. Poate ne sincronizam si apucam odata sa facem un schimb de impresii on-line.Ah, inca ceva. Nu mai spune ca te simti prost. Nu ai de ce. | |
| = Treptat | valentin [02.Oct.05 19:06] |
| O voi lua treptat… De ce am folosit marca femininului…în primul mi-ar plăcea să-ți imaginezi o stea căzătoare… După cum știi lasă în urma ei o dâră de lumină, asemănătoare cu cea a unei comete(deși de mai scurtă durată și cu o altă compoziție)- mă refer în planul vizual. Termenul „cometă” provine din grecescul „kometa” în traducere directă: stea cu plete. Pletele pot însemna înțelepciune(nu va fi cazul în poezie) dar sunt și o caracteristică a sexului frumos… Ai dreptate, steaua căzătoare are rolul de a anunța moartea, care va fi mai mult metaforică. După cum m-ai învățat(fie că ți-ai dat seama sau) un text poate fi interpretat în mai multe feluri, varianta mea ar fi sunat cam astfel: „Sclipeau pe cer gânduri furate”- imaginea creionată este realizată de undeva din afara planului celest( pentru a vedea cerul nu trebuie să fii o parte din el), ca și cum cineva ar privi de jos în sus(apare mai târziu și în poezie :”privea acum, în sus, uimită”). Următorul vers vine și întărește afirmația:”Iluzii albe pierdute în noapte”. Iluziile se referă la stelele ce fac parte din boltă, care prin faptul că sunt pe aceasta nu văd că albul ce le reprezintă este de fapt înghițit de întuneric. Și totuși ceva declanșează căderea uneia dintre stele. Acel ceva se va dovedi a fi singurătatea. Dar prin faptul că a căzut, acum, poate vedea întunericul de care aminteam. Însă spre deosebire de acesta ea are o trăsătură ce o face diferită:încă nu și-a pierdut lumina-esența zeității sale. Urmează partea cu abisul și umbrele ce fac parte din el. Prin definiție, umbra nu poate exista decât în absența luminii, de aici „Fugeau umbrele avide/ Speriate să nu piară”. Următoarele 2 versuri fac trimitere la trecut „Lumina cumva le arde/ Sufletul de odinioară”. Întrebarea ce se ridică este: de ce sufletul de odinioară și nu cel prezent?(ar fi fost la fel de logic). Strofa a treia reprezintă, poate, trezirea la realitate: în această lume nouă nu numai că este singură dar nici nu poate fi acceptată. Încât singura alternativa este de a renunța la propria esență. Puterile sale de zeitate erau reduse doar la una: aceea de a își provoca durere…prin ea să se purifice, ca apoi să nu mai simtă nimic… Dar nu avea să fie astfel, deoarece ciclul se repetă: o nouă stea cade din boltă. Însă ceva se întâmplă…razele o ard,așa cum ,la rândul lor, razele sale ardeau umbrele din jur. De fapt întunericul, abisul erau stele căzute care fugeau de ele însele…de imaginea a ceea ce au pierdut. Am vorbit metaforic deși nu sunt prezente chiar toate ideile. Sunt implicații și în planul real, nu voi insista asupra lor. Sper că ce am spus are ceva logică…ceea ce vezi tu acum este a treia variantă a poeziei( am fost mulțumit de ea), prima a fost scrisă cu mai mult de un an în urmă. Din păcate nu folosesc Yahoo Messenger(este cronofag), încerc să-mi limitez accesul pe internet-am bacalaureatul anul acesta și timpul meu e destul de limitat. Mi-ar veni mult mai ușor să folosesc e-mail-ul. Dacă vrei…ar fi un schimb de impresii off-line. Numai bine, Valentin | |
| = Catre valentin | cătălina vieru [19.Mar.05 00:35] |
| Hmmm...Interesant. Adica, acea referire la genul feminin se referea la stea-autodesacralizarea geniului uman, izolarea provocata de senzatia de singuratate (simbolistica pentru caderea ei, in noua varianta de interpretare). La asta nu m-am gandit, desi presupuneam ca este vorba despre o desacralizare, insa, dupa cum ti-am si spus, ma gandeam ca se refera la evocarea unei iubiri. Sa se refere cumva (o alta posibila interpretare) la adaptarea sociala, ce ne sterge stralucirea, odata acceptata? Astfel se explica acea cadere adolescentina(in general), din propriul univers, pentru adaptarea la o lume 'de umbre'(atat intuneric, cat si uniformizare). Sau mai bine zis incercarea nereusita de adaptare, deoarece se trezeste in singuratatea specifica, si ajunge sa isi doreasca durerea pentru a-si reveni dintr-o moarte metaforica (si spirituala). Acea cealalta stea, sa fie o alta persoana, care reuseste sa se adapteze la societate fara sa isi piarda stralucirea proprie? Lumina care o orbea, venita de la cea de-a doua stea, o ardea tocmai fiindca ii amintea ca si ea a fost asa candva... Poate, cine stie, interpretarile mele isi gasesc rezonanta printre gandurile cu care ai scris si acum un an si astazi poezia de mai sus. Deci ai bacul anul asta. Atunci, da-mi voie sa iti urez mult succes, invata mult, ca mai ai doar cateva luni, si, da, este o decizie inteleapta sa iti limitezi accesul pe internet. Adresa mea este [email protected]. Imi verific casuta zilnic, asa ca nu ar trebui sa fie vreo problema in a-ti raspunde la mesaje. Numai bine si tie(si o noapte frumoasa), | |
| = Uneori | valentin [19.Mar.05 19:53] |
| Mă gândeam la compromisuri, relațiile umane sunt caracterizate de acest cuvânt. În general nu e ceva negativ, dar de fiecare dată pierzi ceva. Întrebarea care mă neliniștea era: cât de mult se merită să renunți pentru a te înțelege cu cei din jur? Când încetezi a mai fi tu?(am și o poezie încă nefinisată). Încă nu știu dacă am aflat răspunsul. Oricum „life is a journey not a destination”. Sunt persoane care au ajuns atât de departe încât nu mai au nimic de pierdut. Mai rău e faptul că nu pot concepe că se putea și altfel… „…nu există durere mai mare decât să fii un înger în iad, în timp ce un diavol este oriunde la el acasă”.(Martin Page) Numai bine! | |
| = Cât despre... | valentin [10.Dec.18 14:27] |
| Îți mulțumesc pentru urare. Voi avea nevoie de noroc, mai ales la literatură. Eu sunt la profil mate-info! Nu mi se pare drept că trebuie să dau același examen cu cei de la filologie-eu am 3 ore/săptămână, ei au peste 5. Ție ți se pare drept!:) | |