| = "adierea numelui tău prelinge roua până la rădăcină" Poezie | MA Ioan [11.Oct.06 23:53] |
| Versul ca un izvor, lăsat să curgă prin cititor, cu gingășia apei picurată dintr-un suflet care trece prin viață. Ce sete poate fi mai mare decât cea de Lumină? Stele sunt tare multe pe cer, o constelație sigur e răsărită în dreptul acestei poezii. Aștept să răsară și de pe Pământ... Mulțumesc pentru lectură. Noroc bun MA | |